Acts 10 | New International Version

New International Version

Cornelius calls for Peter

1 At Caesarea there was a man named Cornelius, a centurion in what was known as the Italian Regiment. 2 He and all his family were devout and God-fearing; he gave generously to those in need and prayed to God regularly. 3 One day at about three in the afternoon he had a vision. He distinctly saw an angel of God, who came to him and said, ‘Cornelius!’ 4 Cornelius stared at him in fear. ‘What is it, Lord?’ he asked. The angel answered, ‘Your prayers and gifts to the poor have come up as a memorial offering before God. 5 Now send men to Joppa to bring back a man named Simon who is called Peter. 6 He is staying with Simon the tanner, whose house is by the sea.’ 7 When the angel who spoke to him had gone, Cornelius called two of his servants and a devout soldier who was one of his attendants. 8 He told them everything that had happened and sent them to Joppa.

Peter’s vision

9 About noon the following day as they were on their journey and approaching the city, Peter went up on the roof to pray. 10 He became hungry and wanted something to eat, and while the meal was being prepared, he fell into a trance. 11 He saw heaven opened and something like a large sheet being let down to earth by its four corners. 12 It contained all kinds of four-footed animals, as well as reptiles and birds. 13 Then a voice told him, ‘Get up, Peter. Kill and eat.’ 14 ‘Surely not, Lord!’ Peter replied. ‘I have never eaten anything impure or unclean.’ 15 The voice spoke to him a second time, ‘Do not call anything impure that God has made clean.’ 16 This happened three times, and immediately the sheet was taken back to heaven. 17 While Peter was wondering about the meaning of the vision, the men sent by Cornelius found out where Simon’s house was and stopped at the gate. 18 They called out, asking if Simon who was known as Peter was staying there. 19 While Peter was still thinking about the vision, the Spirit said to him, ‘Simon, three^[1] men are looking for you. 20 So get up and go downstairs. Do not hesitate to go with them, for I have sent them.’ 21 Peter went down and said to the men, ‘I’m the one you’re looking for. Why have you come?’ 22 The men replied, ‘We have come from Cornelius the centurion. He is a righteous and God-fearing man, who is respected by all the Jewish people. A holy angel told him to ask you to come to his house so that he could hear what you have to say.’

Peter at Cornelius’ house

23 Then Peter invited the men into the house to be his guests. The next day Peter started out with them, and some of the believers from Joppa went along. 24 The following day he arrived in Caesarea. Cornelius was expecting them and had called together his relatives and close friends. 25 As Peter entered the house, Cornelius met him and fell at his feet in reverence. 26 But Peter made him get up. ‘Stand up,’ he said, ‘I am only a man myself.’ 27 While talking with him, Peter went inside and found a large gathering of people. 28 He said to them: ‘You are well aware that it is against our law for a Jew to associate with or visit a Gentile. But God has shown me that I should not call anyone impure or unclean. 29 So when I was sent for, I came without raising any objection. May I ask why you sent for me?’ 30 Cornelius answered: ‘Three days ago I was in my house praying at this hour, at three in the afternoon. Suddenly a man in shining clothes stood before me 31 and said, “Cornelius, God has heard your prayer and remembered your gifts to the poor. 32 Send to Joppa for Simon who is called Peter. He is a guest in the home of Simon the tanner, who lives by the sea.” 33 So I sent for you immediately, and it was good of you to come. Now we are all here in the presence of God to listen to everything the Lord has commanded you to tell us.’ 34 Then Peter began to speak: ‘I now realise how true it is that God does not show favouritism 35 but accepts from every nation the one who fears him and does what is right. 36 You know the message God sent to the people of Israel, announcing the good news of peace through Jesus Christ, who is Lord of all. 37 You know what has happened throughout the province of Judea, beginning in Galilee after the baptism that John preached – 38 how God anointed Jesus of Nazareth with the Holy Spirit and power, and how he went around doing good and healing all who were under the power of the devil, because God was with him. 39 ‘We are witnesses of everything he did in the country of the Jews and in Jerusalem. They killed him by hanging him on a cross, 40 but God raised him from the dead on the third day and caused him to be seen. 41 He was not seen by all the people, but by witnesses whom God had already chosen – by us who ate and drank with him after he rose from the dead. 42 He commanded us to preach to the people and to testify that he is the one whom God appointed as judge of the living and the dead. 43 All the prophets testify about him that everyone who believes in him receives forgiveness of sins through his name.’ 44 While Peter was still speaking these words, the Holy Spirit came on all who heard the message. 45 The circumcised believers who had come with Peter were astonished that the gift of the Holy Spirit had been poured out even on Gentiles. 46 For they heard them speaking in tongues^[2] and praising God. Then Peter said, 47 ‘Surely no-one can stand in the way of their being baptised with water. They have received the Holy Spirit just as we have.’ 48 So he ordered that they be baptised in the name of Jesus Christ. Then they asked Peter to stay with them for a few days.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Corneliu

1 În Cezareea^[1] era un om pe nume Corneliu, un centurion^[2] din cohorta^[3] numită „Italiana“. (Ac 8:40) 2 Era evlavios și temător de Dumnezeu^[4], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga fierbinte lui Dumnezeu în orice vreme. 3 Într‑o zi, cam pe la ceasul al nouălea^[5], a văzut clar, într‑o viziune, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‑i: – Corneliu! (Ac 15:1) 4 Corneliu s‑a uitat țintă la el și s‑a înspăimântat. El a zis: – Ce este, domnule? Îngerul i‑a spus: – Rugăciunile și milosteniile tale s‑au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte^[6]. (Le 2:2; Ps 141:2) 5 Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă‑l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. 6 El găzduiește la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. 7 De îndată ce a plecat îngerul care‑i vorbise, Corneliu a chemat doi dintre servitorii săi din casă și un soldat devotat, dintre cei care‑i slujeau neîncetat, 8 și, după ce le‑a istorisit totul, i‑a trimis în Iafo.

Viziunea lui Petru

9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea^[7]. (Ac 12:1) 10 I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce, dar în timp ce‑i pregăteau masa, a căzut într‑o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind adusă jos, pe pământ, de cele patru colțuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, târâtoare^[8] ale pământului și păsări ale cerului. (Ge 1:24) 13 Un glas i‑a vorbit astfel: – Petru, ridică‑te, înjunghie și mănâncă! 14 Însă Petru a zis: – Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n‑am mâncat ceva întinat sau necurat! 15 Glasul i‑a vorbit din nou, a doua oară: – Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat! 16 Lucrul acesta s‑a întâmplat de trei ori, și imediat după aceea pânza a fost luată în cer. 17 În timp ce Petru era nedumerit cu privire la ce‑ar putea însemna viziunea pe care a avut‑o, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde era casa lui Simon și stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, găzduiește acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i‑a zis: „Iată că te caută trei bărbați. 20 Ridică‑te deci, coboară și du‑te cu ei fără să faci deosebire^[9], pentru că Eu i‑am trimis.“ (Ac 11:12) 21 Așadar, Petru a coborât la bărbații aceia și le‑a zis: – Iată, eu sunt cel pe care‑l căutați. Din ce motiv ați venit? 22 Ei i‑au răspuns: – Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine de către tot neamul iudeilor, a fost înștiințat printr‑un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă cuvinte de la tine.

Petru, acasă la Corneliu

23 Atunci Petru i‑a invitat înăuntru și i‑a găzduit. În ziua următoare s‑a sculat și a plecat împreună cu ei; l‑au însoțit și unii dintre frații din Iafo. 24 După o zi au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care‑i invitase. 25 Pe când se pregătea Petru să intre în casă, Corneliu l‑a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s‑a închinat. 26 Petru însă l‑a ridicat, zicând: – Ridică‑te! Și eu sunt tot om! 27 Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră. 28 El le‑a zis: – Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se alăture sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s‑a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop ați trimis după mine? 30 Corneliu a zis: – Cu patru zile în urmă^[10], chiar la ceasul acesta, al nouălea^[11], eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea (Ac 15:1) 31 și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă‑l pe Simon, care mai este numit și Petru. El găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.“ 33 Am trimis deci imediat la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toți suntem prezenți aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți‑a poruncit Domnul! 34 Atunci Petru a luat cuvântul și a zis: – Într-adevăr, înțeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci în orice neam, cel ce se teme de El și lucrează dreptatea este primit de El. 36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. 37 Voi știți ce s‑a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul proclamat de Ioan: 38 cum Dumnezeu L‑a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul^[12], căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le‑a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L‑au omorât, atârnându‑L pe lemn. 40 Pe El, Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut, 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți. 42 El ne‑a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți. 43 Toți profeții mărturisesc despre El, afirmând că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate. 44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S‑a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?!“ 48 Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l‑au rugat să mai rămână câteva zile la ei.