1In my former book, Theophilus, I wrote about all that Jesus began to do and to teach2until the day he was taken up to heaven, after giving instructions through the Holy Spirit to the apostles he had chosen.3After his suffering, he presented himself to them and gave many convincing proofs that he was alive. He appeared to them over a period of forty days and spoke about the kingdom of God.4On one occasion, while he was eating with them, he gave them this command: ‘Do not leave Jerusalem, but wait for the gift my Father promised, which you have heard me speak about.5For John baptised with[1] water, but in a few days you will be baptised with[2] the Holy Spirit.’6Then they gathered round him and asked him, ‘Lord, are you at this time going to restore the kingdom to Israel?’7He said to them: ‘It is not for you to know the times or dates the Father has set by his own authority.8But you will receive power when the Holy Spirit comes on you; and you will be my witnesses in Jerusalem, and in all Judea and Samaria, and to the ends of the earth.’9After he said this, he was taken up before their very eyes, and a cloud hid him from their sight.10They were looking intently up into the sky as he was going, when suddenly two men dressed in white stood beside them.11‘Men of Galilee,’ they said, ‘why do you stand here looking into the sky? This same Jesus, who has been taken from you into heaven, will come back in the same way you have seen him go into heaven.’
Matthias chosen to replace Judas
12Then the apostles returned to Jerusalem from the hill called the Mount of Olives, a Sabbath day’s walk[3] from the city.13When they arrived, they went upstairs to the room where they were staying. Those present were: Peter, John, James and Andrew; Philip and Thomas; Bartholomew and Matthew; James son of Alphaeus, Simon the Zealot and Judas son of James.14They all joined together constantly in prayer, along with the women and Mary the mother of Jesus, and with his brothers.15In those days Peter stood up among the believers (a group numbering about a hundred and twenty)16and said, ‘Brothers and sisters,[4] the Scripture had to be fulfilled in which the Holy Spirit spoke long ago through David concerning Judas, who served as guide for those who arrested Jesus.17He was one of our number and shared in our ministry.’18(With the payment he received for his wickedness, Judas bought a field; there he fell headlong, his body burst open and all his intestines spilled out.19Everyone in Jerusalem heard about this, so they called that field in their language Akeldama, that is, Field of Blood.)20‘For,’ said Peter, ‘it is written in the Book of Psalms: ‘ “May his place be deserted; let there be no-one to dwell in it,” and, ‘ “May another take his place of leadership.” (Ps 69:25; Ps 109:8)21Therefore it is necessary to choose one of the men who have been with us the whole time the Lord Jesus was living among us,22beginning from John’s baptism to the time when Jesus was taken up from us. For one of these must become a witness with us of his resurrection.’23So they nominated two men: Joseph called Barsabbas (also known as Justus) and Matthias.24Then they prayed, ‘Lord, you know everyone’s heart. Show us which of these two you have chosen25to take over this apostolic ministry, which Judas left to go where he belongs.’26Then they cast lots, and the lot fell to Matthias; so he was added to the eleven apostles.
Promisiunea Duhului Sfânt și înălțarea lui Isus la cer
1Teofil, În prima carte[1] am scris despre toate lucrurile pe care Isus a început să le facă și să‑i învețe pe oameni2până în ziua în care a fost luat sus, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care‑i alesese,3cărora li S‑a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându‑li‑Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu[2].4În timp ce era împreună cu ei, le‑a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine.5Căci Ioan, într-adevăr, a botezat cu[3] apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“6Prin urmare, atunci când s‑au strâns laolaltă, ei L‑au întrebat: – Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel?7El le‑a răspuns: – Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le‑a așezat prin propria Sa autoritate.8Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului.9După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L‑a luat dinaintea ochilor lor.10Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați în haine albe,11care le‑au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat de la voi în cer, va veni în același fel în care L‑ați văzut mergând spre cer.“
Matias ales în locul lui Iuda
12Atunci ei s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat[4].13Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeus, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov.14Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui.15În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis:16„Bărbați, fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L‑au arestat pe Isus.17El era numărat ca fiind unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte[5] în slujirea aceasta. (18Din răsplata pentru nedreptatea lui, omul acesta și‑a cumpărat un ogor și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele.19Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în propria lor limbă[6], «Acheldama», adică«Ogorul sângelui».)20Căci în cartea Psalmilor este scris: «Fie‑i locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în ea!»[7] și«Slujba lui s‑o ia altul!»[8] (Ps 69:25; Ps 109:8)21Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne‑au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat[9] printre noi,22începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul din aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“23Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias.24Ei s‑au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales25ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s‑a întors Iuda ca să se ducă la locul lui.“26Apoi au aruncat sorții pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.