1Again the anger of the Lord burned against Israel, and he incited David against them, saying, ‘Go and take a census of Israel and Judah.’2So the king said to Joab and the army commanders[1] with him, ‘Go throughout the tribes of Israel from Dan to Beersheba and enrol the fighting men, so that I may know how many there are.’ (1Ch 21:2)3But Joab replied to the king, ‘May the Lord your God multiply the troops a hundred times over, and may the eyes of my lord the king see it. But why does my lord the king want to do such a thing?’4The king’s word, however, overruled Joab and the army commanders; so they left the presence of the king to enrol the fighting men of Israel.5After crossing the Jordan, they camped near Aroer, south of the town in the gorge, and then went through Gad and on to Jazer.6They went to Gilead and the region of Tahtim Hodshi, and on to Dan Jaan and around towards Sidon.7Then they went towards the fortress of Tyre and all the towns of the Hivites and Canaanites. Finally, they went on to Beersheba in the Negev of Judah.8After they had gone through the entire land, they came back to Jerusalem at the end of nine months and twenty days.9Joab reported the number of the fighting men to the king: in Israel there were eight hundred thousand able-bodied men who could handle a sword, and in Judah five hundred thousand.10David was conscience-stricken after he had counted the fighting men, and he said to the Lord, ‘I have sinned greatly in what I have done. Now, Lord, I beg you, take away the guilt of your servant. I have done a very foolish thing.’11Before David got up the next morning, the word of the Lord had come to Gad the prophet, David’s seer:12‘Go and tell David, “This is what the Lord says: I am giving you three options. Choose one of them for me to carry out against you.” ’13So Gad went to David and said to him, ‘Shall there come on you three[2] years of famine in your land? Or three months of fleeing from your enemies while they pursue you? Or three days of plague in your land? Now then, think it over and decide how I should answer the one who sent me.’ (1Ch 21:12)14David said to Gad, ‘I am in deep distress. Let us fall into the hands of the Lord, for his mercy is great; but do not let me fall into human hands.’15So the Lord sent a plague on Israel from that morning until the end of the time designated, and seventy thousand of the people from Dan to Beersheba died.16When the angel stretched out his hand to destroy Jerusalem, the Lord relented concerning the disaster and said to the angel who was afflicting the people, ‘Enough! Withdraw your hand.’ The angel of the Lord was then at the threshing-floor of Araunah the Jebusite.17When David saw the angel who was striking down the people, he said to the Lord, ‘I have sinned; I, the shepherd,[3] have done wrong. These are but sheep. What have they done? Let your hand fall on me and my family.’
David builds an altar
18On that day Gad went to David and said to him, ‘Go up and build an altar to the Lord on the threshing-floor of Araunah the Jebusite.’19So David went up, as the Lord had commanded through Gad.20When Araunah looked and saw the king and his officials coming towards him, he went out and bowed down before the king with his face to the ground.21Araunah said, ‘Why has my lord the king come to his servant?’ ‘To buy your threshing-floor,’ David answered, ‘so that I can build an altar to the Lord, that the plague on the people may be stopped.’22Araunah said to David, ‘Let my lord the king take whatever he wishes and offer it up. Here are oxen for the burnt offering, and here are threshing-sledges and ox yokes for the wood.23Your Majesty, Araunah[4] gives all this to the king.’ Araunah also said to him, ‘May the Lord your God accept you.’24But the king replied to Araunah, ‘No, I insist on paying you for it. I will not sacrifice to the Lord my God burnt offerings that cost me nothing.’ So David bought the threshing-floor and the oxen and paid fifty shekels[5] of silver for them.25David built an altar to the Lord there and sacrificed burnt offerings and fellowship offerings. Then the Lord answered his prayer on behalf of the land, and the plague on Israel was stopped.
1DOMNUL[1] S‑a aprins de mânie iarăși împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du‑te și numără poporul din Israel și Iuda.“ (1Ch 21:1)2Regele le‑a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii care erau cu el: – Mergeți prin toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba[2], și numărați poporul ca să știu la cât se ridică numărul lui. (2Sa 3:10)3Dar Ioab i‑a zis regelui: – DOMNUL, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de o sută de ori mai mult și fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce dorește stăpânul meu, regele, să facă acest lucru?4Însă porunca regelui dată lui Ioab și conducătorilor oștirii a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab și conducătorii oștirii au ieșit dinaintea regelui ca să numere poporul, pe Israel.5După ce au trecut Iordanul, și‑au așezat tabăra la Aroer, la sud[3] de cetatea care este în mijlocul văi Gad, înspre Iazer.6Apoi au ajuns în Ghilad și în teritoriul lui Tahtim-Hodși, apoi la Dan‑Iaan și prin împrejurimi până înspre Sidon.7Au ajuns până la fortăreața Tyrului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților, apoi s‑au îndreptat înspre Beer-Șeba, în partea de sud a lui Iuda.8Au străbătut astfel toată țara și, după nouă luni și douăzeci de zile, s‑au întors la Ierusalim.9Ioab i‑a dat regelui rezultatul[4] de la numărătoarea poporului: în Israel erau opt sute de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii de bărbați.
Pedeapsa Domnului
10David s‑a simțit mustrat în inima lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I‑a zis DOMNULUI: „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut.[5] Însă acum DOAMNE, îndepărtează, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci m‑am purtat întru totul ca un nebun.“ (Ex 30:12)11În dimineața următoare, când David s‑a trezit, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit profetului Gad, văzătorul lui David, zicând:12„Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește DOMNUL: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și‑ți voi face întocmai.»“13Gad a venit la David și l‑a înștiințat, zicându‑i: – Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea vrăjmașilor tăi, și ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum gândește‑te și vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m‑a trimis!14David i‑a zis lui Gad: – Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cădem în mâna DOMNULUI, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor!15DOMNUL a trimis molima în Israel, începând din acea dimineață și până la încheierea timpului hotărât. De la Dan și până la Beer-Șeba au murit din popor șaptezeci de mii de oameni.16În timp ce Îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și‑l distrugea, DOMNULUI I‑a părut rău pentru acel dezastru și I‑a zis Îngerului Care distrugea poporul: „Destul! Retrage‑Ți mâna!“ Îngerul DOMNULUI era lângă aria iebusitului Aravna.17Văzându‑l pe Îngerul Care lovea poporul, David I‑a zis DOMNULUI: „Iată, eu am păcătuit! Eu am săvârșit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“
David zidește un altar
18Gad a venit la David în acea zi și i‑a zis: – Suie‑te și ridică‑I DOMNULUI un altar pe aria iebusitului Aravna. (1Ch 21:18)19David s‑a suit acolo, după cuvântul pe care DOMNUL îl poruncise prin Gad.20Aravna s‑a uitat și l‑a văzut pe rege și pe slujitorii săi, îndreptându‑se spre el. El a ieșit din arie și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui.21Aravna a întrebat: – De ce a venit stăpânul meu, regele, la robul său? David a răspuns: – Ca să cumpăr de la tine aria pentru a zidi un altar DOMNULUI. Astfel, urgia care s‑a abătut asupra poporului va fi oprită.22Aravna i‑a zis lui David: – Să ia stăpânul meu, regele, și să ofere ca jertfă ceea ce crede că este bine.[6] Iată, boii vor fi pentru arderea‑de‑tot, iar uneltele de treierat și jugurile boilor vor fi pentru lemne.23O, rege, Aravna îi dă regelui totul. Apoi Aravna i‑a zis regelui: – Fie ca DOMNUL, Dumnezeul tău, să te primească!24Însă regele i‑a zis lui Aravna: – Nu, ci trebuie s‑o cumpăr de la tine, oferindu‑ți un preț. Nu voi aduce DOMNULUI, Dumnezeului meu, arderi‑de‑tot care să nu mă coste nimic. Astfel, David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de șecheli de argint.[7]25David a zidit acolo un altar DOMNULUI și I‑a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace[8]. Atunci DOMNUL S‑a lăsat înduplecat cu privire la țară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită. (2Sa 6:17)