1I must go on boasting. Although there is nothing to be gained, I will go on to visions and revelations from the Lord.2I know a man in Christ who fourteen years ago was caught up to the third heaven. Whether it was in the body or out of the body I do not know – God knows.3And I know that this man – whether in the body or apart from the body I do not know, but God knows –4was caught up to paradise and heard inexpressible things, things that no-one is permitted to tell.5I will boast about a man like that, but I will not boast about myself, except about my weaknesses.6Even if I should choose to boast, I would not be a fool, because I would be speaking the truth. But I refrain, so no-one will think more of me than is warranted by what I do or say,7or because of these surpassingly great revelations. Therefore, in order to keep me from becoming conceited, I was given a thorn in my flesh, a messenger of Satan, to torment me.8Three times I pleaded with the Lord to take it away from me.9But he said to me, ‘My grace is sufficient for you, for my power is made perfect in weakness.’ Therefore I will boast all the more gladly about my weaknesses, so that Christ’s power may rest on me.10That is why, for Christ’s sake, I delight in weaknesses, in insults, in hardships, in persecutions, in difficulties. For when I am weak, then I am strong.
Paul’s concern for the Corinthians
11I have made a fool of myself, but you drove me to it. I ought to have been commended by you, for I am not in the least inferior to the ‘super-apostles’,[1] even though I am nothing.12I persevered in demonstrating among you the marks of a true apostle, including signs, wonders and miracles.13How were you inferior to the other churches, except that I was never a burden to you? Forgive me this wrong!14Now I am ready to visit you for the third time, and I will not be a burden to you, because what I want is not your possessions but you. After all, children should not have to save up for their parents, but parents for their children.15So I will very gladly spend for you everything I have and expend myself as well. If I love you more, will you love me less?16Be that as it may, I have not been a burden to you. Yet, crafty fellow that I am, I caught you by trickery!17Did I exploit you through any of the men I sent to you?18I urged Titus to go to you and I sent our brother with him. Titus did not exploit you, did he? Did we not walk in the same footsteps by the same Spirit?19Have you been thinking all along that we have been defending ourselves to you? We have been speaking in the sight of God as those in Christ; and everything we do, dear friends, is for your strengthening.20For I am afraid that when I come I may not find you as I want you to be, and you may not find me as you want me to be. I fear that there may be discord, jealousy, fits of rage, selfish ambition, slander, gossip, arrogance and disorder.21I am afraid that when I come again my God will humble me before you, and I will be grieved over many who have sinned earlier and have not repented of the impurity, sexual sin and debauchery in which they have indulged.
1E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi trece totuși la viziunile și descoperirile Domnului.2Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu știu; dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit în al treilea cer.3Știu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe –4a fost răpit în Rai și a auzit cuvinte de nedescris, lucruri care nu‑i sunt permise omului să le spună.5Cu un astfel de om mă voi lăuda. Dar cu mine însumi nu mă voi lăuda, decât cu neputințele mele.6Însă, dacă aș vrea să mă laud, nu voi fi un nesăbuit, căci voi spune adevărul. Dar mă abțin, pentru ca nimeni să nu mă considere mai presus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine,7chiar având în vedere măreția acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi‑a fost dat un țepuș în carne, un mesager al lui Satan, ca să mă lovească și astfel să nu mă îngâmf.8De trei ori I‑am cerut Domnului ca țepușul să se depărteze de mine.9Dar El mi‑a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în neputință.“ Așadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu neputințele mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână peste mine.[1]10De aceea, eu sunt mulțumit în neputințe, în insulte, în nevoi, în persecuții și strâmtorări, de dragul lui Cristos, deoarece când sunt neputincios, atunci sunt puternic.
Grija lui Pavel pentru corinteni
11Am ajuns nesăbuit; voi m‑ați obligat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci, chiar dacă sunt nimic, totuși, nu le sunt cu nimic inferior acestor[2] „apostoli foarte distinși“.12Într-adevăr, semnele unui apostol au fost înfăptuite între voi cu toată răbdarea, prin semne, minuni și lucrări puternice.13Căci care este lucrul în care ați fost tratați mai prejos decât celelalte biserici, în afară de faptul că eu însumi nu v‑am fost povară? Iertați‑mi nedreptatea aceasta!14Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară. Și nu voi fi o povară, pentru că nu lucrurile voastre le vreau, ci pe voi. Nu copiii ar trebui să adune pentru părinți, ci părinții pentru copii.15Și eu, voi cheltui bucuros tot ce am și mă voi cheltui pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit mai puțin?16Fie și‑așa! Nu v‑am împovărat. Dar, fiind isteț, v‑am prins prin viclenie![3]17Am profitat eu de voi prin vreunul dintre cei pe care i‑am trimis la voi?18L‑am rugat pe Titus să meargă și l‑am trimis pe fratele cu el. Oare a profitat de voi Titus? N‑am umblat noi în același duh? N‑am călcat noi pe aceleași urme?19Vi se pare că, în tot acest timp, ne‑am apărat pe noi înșine înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos, și toate lucrurile, preaiubiților, sunt pentru zidirea voastră.20Fiindcă mă tem ca nu cumva, atunci când vin, să vă găsesc așa cum n‑aș vrea și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n‑ați vrea. Mă tem ca nu cumva să găsesc ceartă, invidie, furii, ambiții egoiste[4], calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări.21Mă tem ca nu cumva, atunci când vin din nou, Dumnezeul meu să mă smerească înaintea voastră și să trebuiască astfel să‑i jelesc pe mulți care au păcătuit în trecut și nu s‑au pocăit de necurăția, curvia[5] și depravarea pe care le‑au practicat.