1Nahash[1] the Ammonite went up and besieged Jabesh Gilead. And all the men of Jabesh said to him, ‘Make a treaty with us, and we will be subject to you.’2But Nahash the Ammonite replied, ‘I will make a treaty with you only on the condition that I gouge out the right eye of every one of you and so bring disgrace on all Israel.’3The elders of Jabesh said to him, ‘Give us seven days so that we can send messengers throughout Israel; if no-one comes to rescue us, we will surrender to you.’4When the messengers came to Gibeah of Saul and reported these terms to the people, they all wept aloud.5Just then Saul was returning from the fields, behind his oxen, and he asked, ‘What is wrong with everyone? Why are they weeping?’ Then they repeated to him what the men of Jabesh had said.6When Saul heard their words, the Spirit of God came powerfully upon him, and he burned with anger.7He took a pair of oxen, cut them into pieces, and sent the pieces by messengers throughout Israel, proclaiming, ‘This is what will be done to the oxen of anyone who does not follow Saul and Samuel.’ Then the terror of the Lord fell on the people, and they came out together as one.8When Saul mustered them at Bezek, the men of Israel numbered three hundred thousand and those of Judah thirty thousand.9They told the messengers who had come, ‘Say to the men of Jabesh Gilead, “By the time the sun is hot tomorrow, you will be rescued.” ’ When the messengers went and reported this to the men of Jabesh, they were elated.10They said to the Ammonites, ‘Tomorrow we will surrender to you, and you can do to us whatever you like.’11The next day Saul separated his men into three divisions; during the last watch of the night they broke into the camp of the Ammonites and slaughtered them until the heat of the day. Those who survived were scattered, so that no two of them were left together.
Saul confirmed as king
12The people then said to Samuel, ‘Who was it that asked, “Shall Saul reign over us?” Turn these men over to us so that we may put them to death.’13But Saul said, ‘No-one will be put to death today, for this day the Lord has rescued Israel.’14Then Samuel said to the people, ‘Come, let us go to Gilgal and there renew the kingship.’15So all the people went to Gilgal and made Saul king in the presence of the Lord. There they sacrificed fellowship offerings before the Lord, and Saul and all the Israelites held a great celebration.
Saul îi învinge pe amoniți și este confirmat drept rege
1Amonitul Nahaș s‑a suit și și‑a așezat tabăra împotriva Iabeșului Ghiladului. Atunci toți bărbații din Iabeș i‑au zis lui Nahaș: – Încheie cu noi un legământ, iar noi îți vom sluji.2Dar Nahaș, amonitul, le‑a răspuns: – Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsați să vă scot la toți ochiul drept, aruncând în acest fel dispreț asupra întregului Israel.3Bătrânii Iabeșului i‑au zis: – Lasă‑ne un răgaz de șapte zile, ca să trimitem mesageri în tot teritoriul lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne izbăvească, vom ieși la tine.4Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul și au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul și‑a ridicat glasul și a plâns.5Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma vitelor și a întrebat: „Ce s‑a întâmplat cu poporul de plânge?“ Atunci ei i‑au povestit despre mesajul bărbaților din Iabeș.6Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, iar acesta s‑a aprins de mânie.7A luat o pereche de boi, i‑a tăiat în bucăți și a trimis bucățile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, zicând: „Așa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul și pe Samuel.“ Groaza DOMNULUI a intrat în popor, astfel că ei au ieșit la luptă ca un singur om.8Când Saul i‑a numărat la Bezek, fiii lui Israel erau trei sute de mii, iar bărbații lui Iuda erau treizeci de mii.9Atunci le‑a zis mesagerilor care au venit: „Așa să spuneți bărbaților din Iabeșul Ghiladului: «Mâine, când va dogori soarele, veți fi izbăviți!»“ Când au sosit mesagerii și le‑au spus aceste lucruri bărbaților din Iabeș, aceștia s‑au bucurat.10Bărbații din Iabeș au zis: „Mâine vom ieși la voi și ne veți face tot ceea ce credeți că este bine.[1]“11În ziua următoare, Saul a împărțit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineață[2] au pătruns în tabăra lui Amon și i‑au ucis până la arșița zilei. Cei care au supraviețuit s‑au împrăștiat, astfel încât n‑au mai fost lăsați împreună nici măcar doi dintre ei.12Atunci poporul i‑a zis lui Samuel: – Care au fost cei ce n‑au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceți‑i la noi pe acești oameni, ca să‑i omorâm.13Dar Saul a zis: – Niciun om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăzi DOMNUL l‑a izbăvit pe Israel.14Atunci Samuel a zis poporului: – Să mergem la Ghilgal și să reafirmăm acolo monarhia.15Astfel, tot poporul s‑a dus la Ghilgal și l‑au încoronat pe Saul în prezența DOMNULUI. Au adus acolo jertfe de pace[3] înaintea DOMNULUI și s‑au bucurat foarte mult, atât Saul, cât și toți bărbații lui Israel. (1Sa 10:8)