1 Kings 13 | New International Version

New International Version

The man of God from Judah

1 By the word of the Lord a man of God came from Judah to Bethel, as Jeroboam was standing by the altar to make an offering. 2 By the word of the Lord he cried out against the altar: ‘Altar, altar! This is what the Lord says: “A son named Josiah will be born to the house of David. On you he will sacrifice the priests of the high places who make offerings here, and human bones will be burned on you.” ’ 3 That same day the man of God gave a sign: ‘This is the sign the Lord has declared: the altar will be split apart and the ashes on it will be poured out.’ 4 When King Jeroboam heard what the man of God cried out against the altar at Bethel, he stretched out his hand from the altar and said, ‘Seize him!’ But the hand he stretched out towards the man shrivelled up, so that he could not pull it back. 5 Also, the altar was split apart and its ashes poured out according to the sign given by the man of God by the word of the Lord. 6 Then the king said to the man of God, ‘Intercede with the Lord your God and pray for me that my hand may be restored.’ So the man of God interceded with the Lord, and the king’s hand was restored and became as it was before. 7 The king said to the man of God, ‘Come home with me for a meal, and I will give you a gift.’ 8 But the man of God answered the king, ‘Even if you were to give me half your possessions, I would not go with you, nor would I eat bread or drink water here. 9 For I was commanded by the word of the Lord: “You must not eat bread or drink water or return by the way you came.” ’ 10 So he took another road and did not return by the way he had come to Bethel. 11 Now there was a certain old prophet living in Bethel, whose sons came and told him all that the man of God had done there that day. They also told their father what he had said to the king. 12 Their father asked them, ‘Which way did he go?’ And his sons showed him which road the man of God from Judah had taken. 13 So he said to his sons, ‘Saddle the donkey for me.’ And when they had saddled the donkey for him, he mounted it 14 and rode after the man of God. He found him sitting under an oak tree and asked, ‘Are you the man of God who came from Judah?’ ‘I am,’ he replied. 15 So the prophet said to him, ‘Come home with me and eat.’ 16 The man of God said, ‘I cannot turn back and go with you, nor can I eat bread or drink water with you in this place. 17 I have been told by the word of the Lord: “You must not eat bread or drink water there or return by the way you came.” ’ 18 The old prophet answered, ‘I too am a prophet, as you are. And an angel said to me by the word of the Lord: “Bring him back with you to your house so that he may eat bread and drink water.” ’ (But he was lying to him.) 19 So the man of God returned with him and ate and drank in his house. 20 While they were sitting at the table, the word of the Lord came to the old prophet who had brought him back. 21 He cried out to the man of God who had come from Judah, ‘This is what the Lord says: “You have defied the word of the Lord and have not kept the command the Lord your God gave you. 22 You came back and ate bread and drank water in the place where he told you not to eat or drink. Therefore your body will not be buried in the tomb of your ancestors.” ’ 23 When the man of God had finished eating and drinking, the prophet who had brought him back saddled his donkey for him. 24 As he went on his way, a lion met him on the road and killed him, and his body was left lying on the road, with both the donkey and the lion standing beside it. 25 Some people who passed by saw the body lying there, with the lion standing beside the body, and they went and reported it in the city where the old prophet lived. 26 When the prophet who had brought him back from his journey heard of it, he said, ‘It is the man of God who defied the word of the Lord. The Lord has given him over to the lion, which has mauled him and killed him, as the word of the Lord had warned him.’ 27 The prophet said to his sons, ‘Saddle the donkey for me,’ and they did so. 28 Then he went out and found the body lying on the road, with the donkey and the lion standing beside it. The lion had neither eaten the body nor mauled the donkey. 29 So the prophet picked up the body of the man of God, laid it on the donkey, and brought it back to his own city to mourn for him and bury him. 30 Then he laid the body in his own tomb, and they mourned over him and said, ‘Alas, my brother!’ 31 After burying him, he said to his sons, ‘When I die, bury me in the grave where the man of God is buried; lay my bones beside his bones. 32 For the message he declared by the word of the Lord against the altar in Bethel and against all the shrines on the high places in the towns of Samaria will certainly come true.’ 33 Even after this, Jeroboam did not change his evil ways, but once more appointed priests for the high places from all sorts of people. Anyone who wanted to become a priest he consecrated for the high places. 34 This was the sin of the house of Jeroboam that led to its downfall and to its destruction from the face of the earth.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Omul lui Dumnezeu din Iuda

1 Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul DOMNULUI, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. 2 El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului DOMNULUI, și a zis: „Altarule, altarule! Așa vorbește DOMNUL: «Iată că se va naște un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El va înjunghia pe tine preoții înălțimilor, care aduc jertfe aici, și oseminte omenești se vor arde pe tine!»“ 3 El a dat un semn în aceeași zi, zicând: „Acesta este semnul pe care DOMNUL l‑a dat: altarul se va despica, iar cenușa din el se va împrăștia.“ 4 Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam și‑a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeți‑l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s‑a uscat, astfel că nu și‑a mai putut‑o trage înapoi. 5 Altarul s‑a despicat, iar cenușa din el s‑a împrăștiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul DOMNULUI. 6 Atunci regele i‑a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: „Mijlocește la DOMNUL, Dumnezeul tău, și roagă‑te pentru mine ca să‑mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la DOMNUL, iar mâna regelui s‑a refăcut și a devenit ca mai înainte. 7 Regele i‑a zis omului lui Dumnezeu: – Vino cu mine acasă, înviorează‑te și îți voi da un dar! 8 Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns regelui: – Chiar dacă mi‑ai da jumătate din averea ta, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, 9 pentru că mi s‑a poruncit prin Cuvântul DOMNULUI: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“ 10 Astfel, el a plecat pe un alt drum și nu s‑a întors pe același drum pe care venise la Betel. 11 În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit și i‑au istorisit tatălui lor tot ceea ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi, precum și cuvintele pe care i le spusese regelui. 12 Atunci tatăl lor i‑a întrebat: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. 13 Apoi el le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ După ce i‑au înșeuat măgarul, a încălecat pe el 14 și s‑a dus după omul lui Dumnezeu. L‑a găsit șezând sub un terebint și l‑a întrebat: – Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda? El a răspuns: – Eu sunt. 15 Atunci el i‑a zis: – Vino acasă cu mine și mănâncă pâine. 16 Dar acesta a răspuns: – Nu pot să mă întorc și să merg cu tine, nici să mănânc pâine, nici să beau apă în acest loc, 17 pentru că mi s‑a spus prin Cuvântul DOMNULUI: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“ 18 El i‑a zis: – Și eu sunt profet ca tine. Și un înger mi‑a vorbit prin Cuvântul DOMNULUI, zicând: „Adu‑l înapoi acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă!“ Îl mințea. 19 Atunci omul lui Dumnezeu s‑a întors cu el, a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20 În timp ce stăteau la masă, Cuvântul DOMNULUI a venit la profetul care‑l adusese înapoi 21 și el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: „Așa vorbește DOMNUL: «Pentru că nu L‑ai ascultat pe DOMNUL și nu ai păzit porunca pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți‑a dat‑o, 22 ci te‑ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care îți poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, cadavrul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinților tăi.»“ 23 După ce omul lui Dumnezeu a terminat de mâncat și de băut, profetul care‑l adusese înapoi i‑a înșeuat măgarul. 24 El a plecat și a întâlnit pe drum un leu care l‑a omorât. Cadavrul lui a fost aruncat pe drum. Atât măgarul, cât și leul stăteau lângă cadavru. 25 Niște bărbați care treceau pe acolo au văzut cadavrul întins pe drum și leul stând lângă el și au venit să spună acest lucru în cetatea în care locuia profetul cel bătrân. 26 Când profetul care‑l întorsese din drumul lui a auzit acest lucru, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu, care n‑a ascultat de Cuvântul DOMNULUI. DOMNUL l‑a dat în ghearele leului, care l‑a sfâșiat și l‑a omorât, potrivit cuvântului pe care îl spusese DOMNUL.“ 27 Apoi le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ Și ei l‑au înșeuat. 28 El a plecat și a găsit cadavrul întins pe drum, iar măgarul și leul stând lângă cadavru. Leul nu mâncase cadavrul, nici nu sfâșiase măgarul. 29 Atunci profetul a ridicat cadavrul omului lui Dumnezeu, l‑a pus pe măgar și s‑a întors în cetate să‑l jelească și să‑l înmormânteze. 30 I‑a așezat cadavrul în propriul său mormânt și l‑a jelit, zicând: „Vai, frate!“ 31 După ce l‑a înmormântat, profetul le‑a spus fiilor săi: „Când voi muri, înmormântați‑mă în mormântul în care este înmormântat omul lui Dumnezeu. Așezați‑mi oasele lângă oasele lui, 32 deoarece cuvântul pe care el l‑a rostit, potrivit poruncii DOMNULUI, împotriva altarului care se află în Betel și împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălțimile care se găsesc în cetățile Samariei, se va împlini.“ 33 Ieroboam nu s‑a întors de la calea lui cea rea nici după acest eveniment, ci a numit preoți pentru înălțimi, luați din tot poporul. Cei doritori erau învestiți de el ca preoți pentru înălțimi. 34 Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam, care a dus la ștergerea și nimicirea ei de pe fața pământului.