1Gideon, der auch Jerubbaal genannt wurde, brach mit seinem ganzen Heer in aller Frühe auf. Bei der Quelle Harod errichteten sie ihr Lager. Die Midianiter lagerten nördlich von ihnen in der Ebene am Fuß des Hügels More.2Der HERR sagte zu Gideon: »Dein Heer ist zu groß. Ich kann euch[1] den Sieg über die Midianiter nicht geben, sonst werden sich die Israeliten am Ende vor mir brüsten und sagen: ›Wir haben uns aus eigener Kraft gerettet!‹3Darum gib im Heer bekannt: ›Wer Angst hat, soll umkehren und den Berg Gilead verlassen[2].‹« Daraufhin gingen 22.000 Mann nach Hause und nur 10.000 blieben zurück.4Doch der HERR sagte zu Gideon: »Es sind immer noch zu viele. Führe sie hinunter zur Quelle. Dort will ich eine Auswahl treffen[3] und dir sagen, wer mit dir kommen soll und wer nicht.«5Gideon führte das Heer hinunter zur Quelle. Der HERR befahl ihm: »Stell alle, die das Wasser mit der Zunge auflecken wie ein Hund, auf die eine Seite und alle, die sich zum Trinken hinknien, ´auf die andere`.«6Die Zahl derer, die das Wasser aus der Hand aufgeleckt hatten ´wie ein Hund`, betrug dreihundert Mann. Der Rest hatte sich zum Trinken hingekniet.[4]7Der HERR sagte zu Gideon: »Mit Hilfe der dreihundert Mann, die das Wasser aufgeleckt haben, will ich euch befreien und euch den Sieg über die Midianiter schenken. Alle anderen sollen nach Hause gehen.«
Gideon besiegt die Midianiter
8Gideon behielt also nur die dreihundert Mann bei sich, ´die Gott ausgewählt hatte`. Von den anderen ließ er sich die Essensvorräte[5] und die Signalhörner aushändigen, die sie mitgebracht hatten, und schickte sie zurück nach Hause. Das Lager der Midianiter befand sich unterhalb ´des israelitischen Lagers` in der Talebene.9In dieser Nacht sagte der HERR zu Gideon: »Los, greif die Midianiter an.[6] Ich gebe sie in deine Hand.10Wenn du Angst hast, dann geh vorher mit deinem Diener Pura hinunter11und belausch ihre Gespräche. Das wird dir Mut geben[7], sie anzugreifen.« Gideon und Pura schlichen bis zu den Wachposten, die am Rand des Lagers aufgestellt waren.12Die Midianiter, die Amelekiter und die Beduinen aus dem Osten hatten sich in der Ebene ausgebreitet wie ein Heuschreckenschwarm, und ihre Kamele waren so zahlreich wie der Sand am Meer.13Als Gideon ´die Wachen` erreichte, erzählte gerade ein Mann seinem Kameraden einen Traum. »Ich habe geträumt«, sagte er, »wie ein ´großes`, rundes Gerstenbrot in unser Lager gerollt kam. Es stieß gegen ein Zelt und kippte um. Dabei wurde das ganze Zelt umgerissen und fiel in sich zusammen.[8]«14Sein Kamerad antwortete: »Das kann nur eins bedeuten: ´Das Gerstenbrot steht für` den Angriff[9] des Israeliten Gideon, des Sohnes Joaschs. Gott wird ihm den Sieg über die Midianiter und alle anderen in unserem Lager geben.«15Als Gideon den Traum und seine Deutung hörte, warf er sich nieder ´und dankte Gott`. Dann kehrte er ins israelitische Lager zurück und rief: »Los, steht auf! Der HERR gibt das Heer der Midianiter in eure Gewalt.«16Er teilte die dreihundert Mann in drei Gruppen und gab jedem Kämpfer ein Signalhorn, eine Fackel und einen leeren Krug, um die brennende Fackel zu verbergen[10].17» ´Stellt euch an den Rand des midianitschen Lagers und` macht mir alles nach«, befahl Gideon. »Wartet, bis ich am Lager angekommen bin, und dann tut dasselbe wie ich.18Sobald ich und die Männer aus meiner Gruppe das Signalhorn blasen, blast ihr es rings um das Lager auch und ruft: ›Für den HERRN und für Gideon!‹«19Gideon und seine hundert Mann erreichten das Lager zu Beginn der mittleren Nachtwache. Die Posten waren gerade abgelöst worden. Da bliesen Gideon und seine Gruppe ihre Signalhörner und zerschlugen ihre Tonkrüge,20und die beiden anderen Abteilungen taten es ihnen nach[11]. Alle hielten die Fackeln in der linken und die Hörner in der rechten Hand und riefen: »Wir kämpfen für den HERRN und für Gideon!«[12]21Dabei blieben sie rings um das midianitische Lager stehen, jeder an seinem Platz. Im Lager rannten alle durcheinander, schrien laut und versuchten zu entkommen.22Denn als die dreihundert Israeliten in ihre Signalhörner stießen, sorgte der HERR dafür, dass überall im feindlichen Lager Kämpfe ausbrachen und die Verbündeten sich gegenseitig umbrachten[13]. Schließlich floh das ganze Heer über Bet-Schitta zum Jordanübergang von Abel-Mehola unterhalb von Tabbat, um Richtung Zereda[14] zu entkommen[15].
Die Efraimiter beteiligen sich am Kampf
23Nun wurden die Männer der Stämme Naftali, Ascher und Manasse zusammengerufen, um die Midianiter zu verfolgen.24Außerdem hatte Gideon Boten in das ganze Bergland von Efraim gesandt und die Efraimiter aufgefordert: »Kommt herab und stellt euch den Midianitern in den Weg! Besetzt alle Wasserstellen bis hinunter nach Bet-Bara und alle Jordanübergänge[16]!« Die Efraimiter folgten Gideons Aufruf und besetzten die Wasserstellen und die Jordanübergänge.25Sie nahmen zwei midianitische Anführer, Oreb (»Rabe«) und Seeb (»Wolf«), gefangen und töteten sie, Oreb bei einem Felsen und Seeb bei einer Kelter. Man nennt die beiden Orte seither Rabenfels und Wolfskelter. Danach jagten sie den fliehenden Midianitern nach. Die abgeschlagenen Köpfe der beiden Anführer brachten sie zu Gideon, der ´inzwischen mit seinen Männern` den Jordan überschritten hatte.
1Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s‑au sculat dis‑de‑dimineață, au plecat și apoi și‑au așezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.2DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul care este cu tine este prea numeros pentru ca Eu să‑l dau pe Midian în mâinile lor. S‑ar putea ca Israel să se mândrească împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m‑a izbăvit.»3De aceea vestește acum în auzul oamenilor și zi‑le: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se depărteze de muntele Ghiladului!»“ Douăzeci și două de mii de oameni s‑au întors și au mai rămas zece mii.4DOMNUL i‑a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulți. Coboară‑i la ape și ți‑i voi alege acolo. Acela despre care îți voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine și toți aceia despre care îți voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine.“5Ghedeon a coborât poporul la apă și DOMNUL i‑a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba[1] așa cum lipăie câinele, să‑i separi de toți aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“6Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbați. Restul poporului s‑a plecat pe genunchi să bea apă.7DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbați care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi izbăvi și‑i voi da pe midianiți în mâna ta. Toți ceilalți din popor să plece fiecare la locul lui.“8După ce poporul și‑a luat proviziile și trâmbițele[2] în mâini, Ghedeon i‑a trimis pe toți bărbații lui Israel acasă, pe fiecare la corturile lui, și i‑a ținut doar pe cei trei sute de bărbați. Tabăra lui Midian era în vale, mai jos de tabăra lui Ghedeon. (Ri 3,27)9Chiar în noaptea aceea, DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Ridică‑te! Coboară în tabără, căci am dat‑o în mâinile tale.10Dacă ți‑e teamă să te cobori, coboară‑te cu Pura, slujitorul tău.11Vei auzi ce vorbesc ei, apoi ți se vor întări mâinile și vei coborî în tabără.“ Atunci el și cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără.12Midianiții, amalekiții și fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste. Cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării.13Ghedeon a sosit, și iată că un om îi povestea semenului său un vis. El zicea: – Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiților. A ajuns până la cort, l‑a izbit și acesta a căzut răsturnându‑se cu susul în jos. Și astfel, cortul a fost distrus.14Semenul lui a răspuns și a zis: – Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaș, un bărbat al lui Israel. Dumnezeu i‑a dat în mâna lui pe Midian și toată tabăra.15După ce a auzit Ghedeon povestirea visului și interpretarea lui, s‑a închinat și s‑a întors în tabăra lui Israel. El le‑a zis: „Ridicați‑vă, căci DOMNUL a dat în mâinile voastre tabăra lui Midian.“16A împărțit cei trei sute de bărbați în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiță și niște urcioare goale cu torțe în ele,17și le‑a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți la fel! Când o să ajung la capătul taberei, să faceți așa cum voi face eu!18Când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbițe, atunci să sunați și voi din trâmbițele voastre de jur împrejurul întregii tabere și să ziceți: «Pentru DOMNUL și pentru Ghedeon!»“19Ghedeon și cei o sută de bărbați care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopții[3], chiar când se schimbau străjerii. Atunci au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele pe care le aveau în mâini.20Cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele. Au apucat torțele cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă țineau trâmbițele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia DOMNULUI și sabia lui Ghedeon!“21Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Și toată tabăra a alergat, a strigat și a fugit.22Când ei au sunat din cele trei sute de trâmbițe, DOMNUL a făcut ca oamenii care erau în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit către Bet‑Șita, înspre Țerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat.23Bărbații lui Israel din Neftali, din Așer și din întregul Manase au fost chemați să‑i urmărească pe midianiți.24Ghedeon a trimis mesageri prin tot muntele lui Efraim, zicând: „Coborâți, urmăriți‑i pe midianiți și capturați‑i la apele de lângă Bet‑Bara și la Iordan.“ Și toți bărbații lui Efraim s‑au strâns și au pus stăpânire pe apele de lângă Bet‑Bara și pe Iordan.25Le‑au prins pe cele două căpetenii ale midianiților, pe Oreb și pe Zeeb. Pe Oreb l‑au ucis la Țur‑Oreb[4], iar pe Zeeb l‑au ucis la Iecheb-Zeeb.[5] După ce i‑au urmărit pe midianiți, i‑au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb și Zeeb.