1Ein Psalm Davids. HERR, ich rufe zu dir, komm mir schnell zu Hilfe! Höre auf meine Stimme, wenn ich zu dir rufe!2Nimm mein Gebet an wie den Duft geopferten Weihrauchs; und wenn ich meine Hände zu dir emporhebe, dann sei es für dich wie ein Speiseopfer am Abend.3Stelle eine Wache vor meinen Mund, HERR, ja, achte auf die Worte, die über meine Lippen kommen[1].4Lass nicht zu, dass mein Herz sich zum Bösen verleiten lässt – sei es in gottlosen Worten oder Taten, dass ich gemeinsame Sache mache mit Leuten, die Übeltäter sind. Nicht einmal kosten will ich von ihren Leckerbissen!5Wer nach Gottes Willen lebt[2], der mag mich strafen – er tut es aus Liebe! Er mag mich zurechtweisen – es ist wohltuend wie Salböl für mein Haupt, und dagegen werde ich mich[3] gewiss nicht wehren! Noch immer begegne ich der Bosheit meiner Feinde mit Gebet.6Wenn die Mächtigen unter ihnen die Felswände hinuntergestoßen werden, dann werden meine Worte ´bei den Leuten` wieder willkommen sein.7Wie beim Pflügen das Erdreich aufgerissen und verteilt wird, so liegen unsere Gebeine überall zerstreut an den Pforten des Totenreichs.[4]8Doch auf dich, HERR, mein Gott[5], blicken ständig meine Augen, bei dir suche ich Zuflucht – gib mein Leben nicht preis!9Bewahre mich vor der Schlinge, die sie mir gelegt haben, und vor den Fallen der Übeltäter!10Mögen die Gottlosen sich in ihrem eigenen Netz verfangen, während ich ´unbeschadet` vorbeigehe!
1DOAMNE, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când strig către Tine!2Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele – ca darul de mâncare de seară.3DOAMNE, pune strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele!4Nu‑mi lăsa inima să mi se abată spre rău, pentru a face fapte rele împreună cu oamenii care săvârșesc nelegiuirea, și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.5Să mă lovească cel drept[1] – aceasta este bunătate! Să mă mustre el – aceasta este untdelemn pentru capul meu! Să nu‑mi feresc capul! Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor!6Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor, atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.7Cum este pământul arat și brăzdat, așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.8Eu însă către Tine, Stăpâne DOAMNE, îmi îndrept ochii. În Tine mă adăpostesc! Nu‑mi părăsi sufletul!9Păzește‑mă de cursa pe care mi‑au întins‑o ei și de capcanele celor ce săvârșesc nelegiuirea.10Să cadă împreună cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!