1In diesem Buch enthüllt Jesus Christus, was ihm von Gott über die Zukunft gezeigt worden ist. Gott hatte ihm den Auftrag gegeben, seine Diener wissen zu lassen, was kommen muss und schon bald geschehen wird.[1] Deshalb sandte Jesus seinen Engel zu seinem Diener Johannes mit der Anweisung, ihn die zukünftigen Dinge sehen zu lassen[2].2Johannes nun berichtet alles so, wie es ihm gezeigt wurde und wie er es als Botschaft Gottes von Jesus Christus empfangen hat.[3]3Glücklich, wer aus diesem Buch vorliest[4], und glücklich, wer diese prophetische Botschaft hört und sich danach richtet! Denn was hier angekündigt ist, wird sich bald erfüllen.
Jesus Christus: Erlöser und wiederkommender Herr
4Johannes an die sieben Gemeinden in ´der Provinz` Asien: Gnade und Frieden ´wünsche ich` euch von dem, der ist, der war und der kommt, von den sieben Geistern vor seinem Thron5und von Jesus Christus, dem vertrauenswürdigen[5] Zeugen ´für die Wahrheit`, der als Erster von den Toten auferstanden ist[6] und jetzt über alle Könige der Erde regiert. Ihm, der uns liebt und uns durch sein Blut von unseren Sünden erlöst[7] hat,6ihm, der uns zu Mitherrschern in seinem Reich und zu Priestern[8] für seinen Gott und Vater gemacht hat, ihm gebührt die Ehre[9] und die Macht für immer und ewig. Amen.7Und er wird wiederkommen! Auf[10] den Wolken wird er kommen, und alle werden ihn sehen, auch die, die ihn durchbohrt haben. Sein Anblick wird alle Völker der Erde in Schrecken und Trauer versetzen.[11] Ja, amen, ´so wird es sein`.8»Ich bin das A und das O[12], ´der Ursprung und das Ziel aller Dinge` «, sagt Gott, der Herr, der ist, der war und der kommt, der allmächtige Herrscher[13].
Johannes erhält seinen Auftrag
9Ich, Johannes, euer Bruder, bin auf die Insel Patmos verbannt worden, weil ich das Wort Gottes verkündete und für die Botschaft von Jesus eintrat. Ich bin also wie ihr um Jesu willen in Bedrängnis, aber durch Jesus haben wir alle auch Anteil an Gottes Reich und sind dazu aufgerufen, unbeirrt durchzuhalten.[14]10Hier auf Patmos wurde ich an einem Sonntag, dem Tag des Herrn, vom Geist Gottes ergriffen.[15] Ich hörte hinter mir eine Stimme, die durchdringend wie eine Posaune klang11und die mir befahl: »Schreibe das, was du siehst, auf eine Schriftrolle[16], und schicke sie an die sieben Gemeinden in ´den Städten` Ephesus, Smyrna, Pergamon, Thyatira, Sardes, Philadelphia und Laodizea.«12Ich wandte mich um, weil ich sehen wollte, wessen Stimme es war, die ich hörte, und wer mit mir redete. Da sah ich sieben goldene Leuchter13und mitten unter den Leuchtern jemand, der aussah wie der Menschensohn[17]. Er war mit einem Gewand bekleidet, das ihm bis an die Füße reichte, und trug ein breites goldenes Band um die Brust.14Das Haar auf seinem Kopf war weiß[18] wie schneeweiße Wolle, und seine Augen glichen lodernden Flammen.15Seine Füße glänzten wie Golderz, das im Schmelzofen glüht[19], und seine Stimme klang wie das Tosen einer mächtigen Brandung[20].16In seiner rechten Hand hielt er sieben Sterne, und aus seinem Mund kam ein scharfes, beidseitig geschliffenes Schwert. Sein Gesicht leuchtete wie die Sonne in ihrem vollen Glanz.17Bei seinem Anblick fiel ich wie tot vor seinen Füßen nieder. Doch er legte seine rechte Hand auf mich und sagte: »Du brauchst dich nicht zu fürchten! Ich bin der Erste und der Letzte18und der Lebendige. Ich war tot, aber jetzt lebe ich in alle Ewigkeit, und ich habe die Schlüssel zum Tod und zum Totenreich.19Du wirst nun vieles gezeigt bekommen. Einiges davon betrifft die Gegenwart, anderes wird erst später geschehen. Schreibe alles auf![21]20´Ich will dir auch erklären,` welches Geheimnis sich hinter den sieben Sternen verbirgt, die du in meiner rechten Hand gesehen hast, und was die sieben goldenen Leuchter bedeuten: Die sieben Sterne sind die Engel[22] der sieben Gemeinden, und die sieben Leuchter sind die sieben Gemeinden selbst.«
1Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I‑a dat‑o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le‑a făcut‑o cunoscută trimițându‑Și îngerul la robul Său Ioan,2care a mărturisit tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu și la mărturia lui Isus Cristos.3Fericit este[1] cel ce citește[2] și fericiți sunt cei ce aud cuvintele acestei profeții și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape! (Offb 14,13; Offb 16,15; Offb 19,9; Offb 20,6; Offb 22,7; Offb 22,14)4Ioan, către cele șapte[3] biserici care sunt în Asia[4]: har și pace vouă de la Cel Care este, Care era și Care vine, de la cele șapte duhuri[5] care se află înaintea tronului Său (Jes 11,2; Sach 4,6; Sach 4,10)5și de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut[6] dintre cei morți și Conducătorul regilor pământului! A Celui Care ne iubește, Care ne‑a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui (Ps 89,27)6și ne‑a făcut o Împărăție, preoți[7] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin. (2Mo 19,6; 1Petr 2,5; 1Petr 2,9)7Iată, El vine cu norii[8] și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L‑au străpuns[9]. Toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui. Da! Amin![10] (Dan 7,13; Sach 12,10)8„Eu sunt Alfa și Omega[11], zice Domnul Dumnezeu, Cel Care este, Care era și Care vine, Cel Atotputernic!“ (Offb 21,6)
Viziunea lui Ioan despre Cristos
9Eu, Ioan, fratele vostru și părtaș împreună cu voi la necaz, la Împărăție[12] și la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[13], din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus.10În ziua Domnului[14] eram în Duhul și am auzit în spatele meu un glas puternic ca o trâmbiță, (Apg 20,7)11zicând: „Scrie pe un sul ceea ce vezi și trimite‑l celor șapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea[15]!“12M‑am întors să văd ce glas vorbea cu mine. Și când m‑am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur,13iar în mijlocul sfeșnicelor, pe „Cineva asemenea unui fiu al omului“[16]. Era îmbrăcat într‑o mantie care‑I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur.[17] (2Mo 28,4; 2Mo 29,5; Dan 7,13)14Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[18] ochii Lui erau ca flacăra focului,[19] (Dan 7,9; Dan 10,6; Offb 2,23; Offb 4,6)15picioarele Lui erau asemenea bronzului încins, ars ca în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[20] (Hes 1,24; Hes 1,27; Dan 10,6)16În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.17Când L‑am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Și‑a pus peste mine mâna dreaptă și mi‑a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă18și Cel Ce trăiește! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morții și ale Locuinței Morților[21]!19Așadar, scrie ce ai văzut, ce este acum și ce urmează[22] să se întâmple după acestea!20Cât despre taina[23] celor șapte stele pe care le‑ai văzut în mâna Mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur, cele șapte stele sunt îngerii[24] celor șapte biserici, iar cele șapte sfeșnice sunt cele șapte biserici. (Offb 2,1; Offb 2,8; Offb 2,12; Offb 2,18; Offb 3,1; Offb 3,7; Offb 3,14)