Jesus und Nikodemus: Die Notwendigkeit, von neuem geboren zu werden
1Einer der führenden Männer des jüdischen Volkes, ein Pharisäer namens Nikodemus,2suchte Jesus einmal bei Nacht auf. »Rabbi«, sagte er zu ihm, »wir wissen, dass du ein Lehrer bist, den Gott gesandt hat. Denn niemand kann solche Wunder tun wie du, wenn Gott nicht mit ihm ist.«3Jesus entgegnete: »Ich sage dir: Wenn jemand nicht von neuem[1] geboren wird, kann er das Reich Gottes nicht sehen.« –4»Wie kann ein Mensch, wenn er alt geworden ist, noch einmal geboren werden?«, wandte Nikodemus ein. »Er kann doch nicht in den Leib seiner Mutter zurückkehren und ein zweites Mal auf die Welt kommen!«5Jesus erwiderte: »Ich sage dir eins: Wenn jemand nicht aus Wasser und Geist geboren wird, kann er nicht ins Reich Gottes hineinkommen.6Natürliches Leben bringt natürliches Leben hervor; geistliches Leben wird aus dem Geist geboren.[2]7Darum sei nicht erstaunt, wenn ich dir sage: Ihr müsst von neuem geboren werden.8Der Wind weht, wo er will. Du hörst zwar sein Rauschen[3], aber woher er kommt und wohin er geht, weißt du nicht. So ist es bei jedem, der aus dem Geist geboren ist.«9»Aber wie kann das geschehen?«, fragte Nikodemus.10»Du als Lehrer Israels weißt[4] das nicht?«, entgegnete Jesus.11»Ich will dir etwas sagen: Wir reden von Dingen, die wir kennen; das, was wir bezeugen, haben wir gesehen. Wir bezeugen es, aber ihr nehmt es nicht an.12Und da ihr mir nicht einmal glaubt, wenn ich über die irdischen Dinge zu euch rede, wie werdet ihr mir dann glauben können, wenn ich über die himmlischen Dinge zu euch rede?13Es ist noch nie jemand in den Himmel hinaufgestiegen; der Einzige, der dort war, ist der[5], der aus dem Himmel herabgekommen ist – der Menschensohn[6].14Und wie Mose damals in der Wüste die Schlange erhöhte, so muss auch der Menschensohn erhöht werden,15damit jeder, der glaubt, in ihm das ewige Leben hat[7].16Denn Gott hat der Welt seine Liebe dadurch gezeigt[8], dass er seinen einzigen Sohn für sie hergab, damit jeder, der an ihn glaubt, das ewige Leben hat und nicht verloren geht.17Gott hat seinen Sohn nicht in die Welt gesandt, um sie zu verurteilen, sondern um sie durch ihn zu retten.18Wer an ihn glaubt, wird nicht verurteilt. Wer aber nicht glaubt, ist damit schon verurteilt; denn der, an dessen Namen er nicht geglaubt hat, ist Gottes eigener[9] Sohn.19So vollzieht sich das Gericht an den Menschen.[10] Das Licht ist in die Welt gekommen, und die Menschen liebten die Finsternis mehr als das Licht, weil ihr Tun böse war.20Denn jeder, der Böses tut, hasst das Licht; er tritt nicht ins Licht, damit sein Tun nicht aufgedeckt wird.21Wer sich jedoch bei dem, was er tut, nach der Wahrheit richtet, der tritt ins Licht, und es wird offenbar[11], dass sein Tun in Gott gegründet[12] ist.«
Der Auftrag Johannes’ des Täufers und der Auftrag Jesu
22Danach ging Jesus mit seinen Jüngern in das Gebiet von Judäa. Er blieb einige Zeit mit ihnen dort und taufte.23-24Auch Johannes, der damals noch nicht im Gefängnis war, taufte noch, und zwar in Änon, einem Ort in der Nähe von Salim, wo es reichlich Wasser gab. Die Menschen kamen auch dort zu ihm und ließen sich taufen.25Eines Tages kam es zwischen den Jüngern des Johannes und einem jüdischen Mann[13] zu einer Auseinandersetzung über die Reinigungsvorschriften.26Sie wandten sich deswegen an Johannes. »Rabbi«, sagten sie, »jener Mann, der auf der anderen Seite des Jordans bei dir war und auf den du die Menschen hingewiesen hast[14], der tauft jetzt auch, und alle gehen zu ihm!«27Johannes erwiderte: »Ein Mensch kann sich nicht das Geringste selber nehmen; es muss ihm vom Himmel her gegeben werden.28Ihr selbst könnt bezeugen, dass ich sagte: Ich bin nicht der Messias[15]; ich bin nur als sein Wegbereiter vor ihm hergesandt.29Er ist der Bräutigam, ihm gehört die Braut.[16] Der Freund des Bräutigams steht dabei und hört ihm zu und freut sich, seine Stimme zu hören.[17] Das ist auch meine Freude; jetzt ist sie vollkommen.30Er muss immer größer werden und ich immer geringer.[18]31Der, der von oben kommt, steht über allen. Wer von der Erde ist, gehört zur Erde und redet aus irdischer Sicht.[19] Der, der vom Himmel kommt, steht über allen.32Er verkündet[20] das, was er gesehen und gehört hat, aber keiner nimmt seine Botschaft an.33Doch wer seine Botschaft angenommen hat, hat damit bestätigt, dass das, was Gott sagt, wahr ist[21].34Denn der, den Gott gesandt hat, verkündet Gottes eigene Worte; Gott gibt ihm den Geist in unbegrenzter Fülle[22].35Der Vater liebt den Sohn und hat alles in seine Hand gelegt.36Wer an den Sohn glaubt, hat das ewige Leben. Wer dem Sohn nicht gehorcht, wird das Leben nicht sehen; der Zorn Gottes bleibt auf ihm.«
1Era un om dintre farisei pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor.2Acesta a venit la Isus noaptea și I‑a zis: – Rabbi[1], știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător, căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. (Joh 1,38)3Isus a răspuns și i‑a zis: – Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din nou[2], nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu[3]!4Nicodim I‑a spus: – Cum se poate naște un om bătrân fiind? Poate el oare să intre a doua oară în pântecul mamei lui și să fie născut?5Isus a răspuns: – Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu!6Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh.7Să nu rămâi uimit că ți‑am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou!“8Vântul[4] suflă încotro vrea și‑i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și unde se duce. Tot așa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.9Nicodim a răspuns și I‑a zis: – Cum se pot întâmpla aceste lucruri?10Isus a răspuns și i‑a zis: – Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri?!11Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ceea ce știm și mărturisim despre ce am văzut, dar voi nu primiți mărturia noastră.12Dacă v‑am vorbit despre lucrurile pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cerești?!13Nimeni nu s‑a suit în cer în afară de Cel Care S‑a coborât din cer, adică de Fiul Omului Care este în cer.14Și, așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie,[5] tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, (4Mo 21,4)15pentru ca oricine crede în El să aibă viață veșnică.[6]16Fiindcă[7] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.17Căci Dumnezeu nu L‑a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.18Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.19Și judecata este aceasta: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele.20Căci oricine săvârșește rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele.21Dar cel ce trăiește[8] adevărul vine la Lumină, ca să‑i fie dezvăluite faptele, fiindcă sunt înfăptuite în Dumnezeu.
Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus
22După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeei. El stătea acolo cu ei și boteza[9]. (Joh 4,2)23Ioan boteza și el în Ainon, aproape de Saleim, pentru că acolo erau multe ape, și oamenii continuau să vină și să fie botezați.24Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare.25Între unii din ucenicii lui Ioan și un iudeu[10] a apărut o controversă cu privire la curățire.26Au venit la Ioan și i‑au zis: – Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai mărturisit, botează și toți se duc la El!27Ioan a răspuns și a zis: – Omul nu poate primi decât ceea ce i‑a fost dat din cer.28Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Aceluia.“29Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă și‑l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare, această bucurie a mea este deplină.30El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.[11]31Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc și vorbește lucruri de pe pământ.[12] Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor.32El mărturisește despre ceea ce a văzut și a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui.33Cel ce primește mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat.34Căci Cel pe Care L‑a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu[13] nu‑I dă Duhul cu măsură.35Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui.36Cel ce crede în Fiul are viața veșnică, dar cel ce nu ascultă de[14] Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.