1Mose entgegnete: »Was ist, wenn sie mir nicht glauben und nicht auf mich hören, sondern behaupten: ›Der HERR ist dir gar nicht erschienen!‹«2Da fragte ihn der HERR: »Was hast du da in deiner Hand?« »Einen Stab«, antwortete Mose.3»Wirf ihn auf den Boden!«, befahl der HERR. Mose tat es – und der Stab wurde zu einer Schlange. Erschrocken wich Mose zurück.4»Streck deine Hand aus und pack sie am Schwanz!«, forderte der HERR ihn auf. Mose griff nach der Schlange, und in seiner Hand wurde sie wieder zu einem Stab.5´»Tu das vor den Israeliten!«, sagte der HERR`. »Dann werden sie glauben, dass ich, der HERR, dir erschienen bin, der Gott ihrer Vorfahren, der Gott Abrahams, Isaaks und Jakobs«.6Dann befahl er Mose: »Steck die Hand in dein Gewand[1]!« Mose gehorchte, und als er die Hand wieder herauszog, war sie voller Aussatz, weiß wie Schnee.7»Steck sie noch einmal in dein Gewand«, forderte der HERR ihn auf. Mose tat es, und als er sie wieder herauszog, war sie wieder so ´gesund` wie der Rest seines Körpers.8´Der HERR sagte zu Mose:` »Wenn sie dir nicht glauben und sich durch das erste Zeichen nicht überzeugen lassen, werden sie dir nach dem zweiten Zeichen Glauben schenken.9Sollten sie dir aber immer noch nicht glauben[2] und nicht auf dich hören, dann schöpfe Wasser aus dem Nil und schütte es auf den Boden. Dort wird es zu Blut werden.«10»Ach, Herr!«, erwiderte Mose, »ich bin kein guter Redner! Das war ich noch nie[3], und auch jetzt, wo du mit mir, deinem Diener, redest, ist es nicht besser geworden. Meine Worte sind unbeholfen und schwerfällig.[4]«11Der HERR antwortete: »Wer hat dem Menschen den Mund gegeben? Wer macht ihn stumm oder taub, sehend oder blind? Doch wohl ich, der HERR!12Und nun mach dich auf den Weg! Ich selbst helfe dir beim Reden[5] und zeige dir, was du sagen sollst.«13Doch Mose bat: »Ach, Herr, schick doch lieber einen anderen[6]!«14Da wurde der HERR zornig über Mose und sagte: »Du hast doch noch einen Bruder, den Leviten Aaron! Ich weiß, dass er gut reden kann. Er ist schon unterwegs zu dir und freut sich darauf, dich zu sehen.15Du kannst ihm sagen, ´was er den Israeliten weitergeben soll`, und ihm deine Worte in den Mund legen. Ich selbst werde euch beiden beim Reden helfen[7] und euch zeigen, wie ihr vorgehen sollt.16Aaron wird an deiner Stelle zum Volk sprechen, er ist dein Sprachrohr[8]. Du aber stehst für ihn an Gottes Stelle ´und trägst ihm auf, was er sagen soll`.17Nimm deinen Stab mit, denn mit ihm wirst du die Wunder[9] tun, ´die deinen Auftrag bestätigen`.«
Mose macht sich auf den Weg nach Ägypten
18Mose kehrte zu seinem Schwiegervater Jitro zurück und sagte: »Ich würde gern wieder zu meinen Landsleuten nach Ägypten gehen und sehen, ob sie noch am Leben sind.« Jitro antwortete: »Geh nur. Ich wünsche dir alles Gute![10]«19Während Mose noch in Midian war, sagte der HERR zu ihm: »Du kannst jetzt nach Ägypten zurückkehren, denn alle, die dir nach dem Leben getrachtet haben, sind mittlerweile gestorben.«20Mose setzte seine Frau und seine Kinder auf einen Esel, nahm den Gottesstab in die Hand und trat die Reise nach Ägypten an.21Der HERR sagte zu ihm: »Wenn du nach Ägypten kommst, dann sieh zu, dass du vor dem Pharao die Wunder tust, zu denen ich dich befähigt habe[11]. Ich werde ihn jedoch starrsinnig machen[12], und er wird mein Volk nicht gehen lassen.22Dann sollst du ihm sagen: ›So spricht der HERR: Israel ist mein erstgeborener Sohn,23und ich befehle dir, ihn ziehen zu lassen, damit er mir dienen kann. Wenn du dich weigerst, werde ich deinen erstgeborenen Sohn töten.‹«
Moses Sohn muss beschnitten werden
24Als sie einmal unterwegs übernachteten, fiel der HERR über Mose her[13] und wollte ihn töten.25Da nahm Zippora einen scharfen Stein, schnitt die Vorhaut ihres Sohnes ab und berührte damit Moses Beine[14]. Dabei sagte sie: »Ein Blutbräutigam bist du für mich!«26Da ließ der HERR von Mose ab. Zippora nannte ihren Mann »Blutbräutigam«, weil sie ihren Sohn beschneiden musste.[15]
Die Israeliten erkennen Moses und Aarons Auftrag an
27Der HERR hatte Aaron befohlen, Mose in der Wüste entgegenzugehen, und Aaron hatte sich auf den Weg gemacht. Am Berg Gottes traf er Mose und küsste ihn ´zur Begrüßung`.28Mose erzählte seinem Bruder, was der HERR ihm aufgetragen hatte und welche Wunder er tun sollte.29Gemeinsam gingen die beiden ´nach Ägypten` und versammelten dort die führenden Männer der Israeliten.30Aaron teilte ihnen alles mit, was der HERR zu Mose gesagt hatte, und Mose tat[16] die Wunder vor den Augen des ´gesamten` Volkes.31Die Israeliten glaubten ihnen. Als sie hörten, dass der HERR sich ihrer angenommen und ihr Elend gesehen hatte, warfen sie sich ehrfürchtig vor ihm nieder.
1Moise a răspuns și a zis: – Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S‑a arătat DOMNUL!“2DOMNUL l‑a întrebat. – Ce ai în mână? El a răspuns: – Un toiag.3Domnul i‑a zis: – Aruncă‑l la pământ! El l‑a aruncat la pământ și acesta s‑a transformat într‑un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui.4Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: – Întinde‑ți mâna și prinde‑l de coadă! El și‑a întins mâna, l‑a prins și acesta s‑a transformat în mâna lui într‑un toiag.5– Așa să faci pentru ca ei să creadă că ți S‑a arătat DOMNUL, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.6DOMNUL i‑a mai zis: – Bagă‑ți mâna în sân! El și‑a băgat mâna în sân, iar când a scos‑o, iată că mâna lui era leproasă[1], ca zăpada.7Apoi Domnul i‑a zis: – Bagă‑ți mâna înapoi în sân! El și‑a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos‑o din sân, iată că se făcuse iarăși ca restul pielii sale.8– Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn.9Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s‑o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.10Dar Moise I‑a zis DOMNULUI: – Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i‑ai vorbit robului Tău, căci vorbirea‑mi este greoaie, iar limba‑mi este încurcată[2]. (2Mo 6,12; 2Mo 6,30)11Atunci DOMNUL l‑a întrebat: – Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau văzător, sau orb? Oare nu Eu, DOMNUL?12Acum, du‑te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.13Însă Moise I‑a răspuns: – Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva, pe care vei vrea să‑l trimiți!14Atunci mânia DOMNULUI s‑a aprins împotriva lui Moise și El a zis: – Nu este levitul[3] Aaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. (1Chr 23,13)15Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți.16El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu.17Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.
Moise se întoarce în Egipt
18Moise s‑a întors la socrul său, Ietro, și i‑a zis: – Te rog, lasă‑mă să mă întorc la frații[4] mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc. Ietro i‑a răspuns: – Du‑te în pace! (2Mo 2,11)19DOMNUL îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce‑te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să‑ți ia viața au murit.“20Moise și‑a luat soția și fiii, i‑a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu.21DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te‑am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietri[5] inima și el nu va lăsa poporul să plece. (2Mo 7,3; 2Mo 7,13; 2Mo 7,14; 2Mo 7,22; 2Mo 8,15; 2Mo 8,19; 2Mo 8,32; 2Mo 9,7; 2Mo 9,12; 2Mo 9,34; 2Mo 9,35; 2Mo 10,1; 2Mo 10,20; 2Mo 10,27; 2Mo 11,10; 2Mo 14,5; 2Mo 14,8; 2Mo 14,17; 5Mo 2,30)22Atunci să‑i spui lui Faraon: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.23Îți spun: lasă‑l pe fiul Meu să plece ca să‑Mi slujească. Dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că‑l voi ucide pe întâiul tău născut!’»“24Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, DOMNUL l‑a întâlnit[6] și a vrut să‑l omoare.25Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei[7]. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge!“ (1Mo 17,14)26Atunci El l‑a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soț de sânge“ din cauza circumciziei.27DOMNUL i‑a zis lui Aaron: „Du‑te în pustie ca să‑l întâlnești pe Moise.“ El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l‑a întâlnit pe Moise și i‑a dat sărutare.28Moise i‑a spus lui Aaron toate cuvintele cu care DOMNUL l‑a trimis și despre toate semnele pe care i le‑a poruncit să le facă.29Apoi Moise și Aaron s‑au dus și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel.30Aaron le‑a spus toate cuvintele pe care DOMNUL i le zisese lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului.31Poporul a crezut, iar când au auzit că DOMNUL i‑a cercetat pe fiii lui Israel și le‑a văzut suferința, s‑au plecat la pământ și s‑au închinat.