1Der HERR forderte Mose auf: »Mach dich auf den Weg! Zieh mit dem Volk, das du aus Ägypten geführt hast, von hier fort. Geht in das Land, das ich Abraham, Isaak und Jakob mit einem Schwur als Besitz für ihre Nachkommen versprochen habe.2Ich werde einen Engel vor euch[1] herschicken und die Kanaaniter, Amoriter, Hetiter, Perisiter, Hiwiter und Jebusiter vertreiben.3´Zieht also los. Ihr kommt` in ein Land, das von Milch und Honig überfließt. Aber ich werde euch nicht begleiten, denn ihr seid ein so eigensinniges Volk, dass ich euch sonst unterwegs vernichten würde.«4Als das Volk diese schlechte Nachricht vernahm, trauerten sie, und keiner von ihnen legte mehr seinen Schmuck an.5Denn der HERR hatte Mose befohlen, den Israeliten auszurichten: »Ihr seid ein eigensinniges Volk! Wäre ich auf dem Weg ´ins Land` nur einen Augenblick in eurer Mitte, dann würde ich euch vernichten! Nehmt euren Schmuck ab. Dann werde ich mir überlegen, was ich mit euch tun werde.«6Darum trennten sich die Israeliten am Berg Horeb von ihrem Schmuck.
Die Begegnung mit Gott findet außerhalb des Lagers statt
7Mose baute das Zelt, ´in dem er mit Gott redete`, jeweils in einiger Entfernung vom Lager der Israeliten auf. Er nannte es »Zelt der Begegnung«.[2] Wer den HERRN befragen wollte, musste das Lager verlassen und zum »Zelt der Begegnung« hinausgehen.8Jedes Mal, wenn Mose dorthin ging, erhoben sich die Israeliten, stellten sich vor ihren Zelten auf und blickten Mose nach, bis er im »Zelt ´der Begegnung` « verschwunden war.9Sobald er es betrat, kam die Wolkensäule herab und blieb am Zelteingang stehen, während der HERR mit Mose redete.10Wenn die Israeliten sahen, dass die Wolkensäule ihren Platz am Eingang des Begegnungszeltes eingenommen hatte, erhoben sie sich alle und warfen sich am Eingang ihrer Zelte anbetend nieder.11Der HERR redete mit Mose von Angesicht zu Angesicht[3] wie ein Mensch mit seinem Freund. Anschließend kehrte Mose wieder ins Lager zurück. Aber sein junger Diener Josua, der Sohn Nuns, blieb im Zelt der Begegnung.
Mose bittet Gott, sein Volk weiterhin zu begleiten
12Mose sagte zum HERRN: »Du hast mir befohlen, dieses Volk ´in sein Land` zu führen, aber du hast mir nicht gesagt, wen du mit mir senden wirst. Dabei hast du mir doch versichert, dass du mich als deinen Vertrauten betrachtest[4] und ich in deiner Gunst stehe.13Wenn ich wirklich deine Gunst gefunden habe, dann zeige mir, was du vorhast[5], damit ich dich besser verstehe und du auch in Zukunft an mir Gefallen finden kannst. Bedenke auch, dass es sich bei den Israeliten um dein Volk handelt.«14Der HERR antwortete: »Ich selbst komme mit euch, du kannst beruhigt sein[6].«15Mose erwiderte: »Wenn du nicht selbst mitgehst, dann führe uns gar nicht erst weg von hier.16Woran sollen die Menschen denn erkennen, dass du mir und deinem ´ganzen` Volk wohlgesinnt bist? Doch nur daran, dass du mit uns gehst! Was sonst sollte uns von allen anderen Völkern auf der Welt unterscheiden?«17Der HERR antwortete Mose: »Sei gewiss: Ich werde den Wunsch, den du geäußert hast, erfüllen. Denn du stehst in meiner Gunst und bist mein Vertrauter[7].«
Gott verspricht Mose, dass er sich ihm offenbaren wird
18Da bat Mose: »Lass mich deine Herrlichkeit sehen!«19Der HERR gab zur Antwort: »Ich werde in meiner ganzen Heiligkeit und Schönheit[8] an dir vorüberziehen und meinen Namen ›der HERR‹ vor dir ausrufen.[9] ´Ich bin derjenige`, der Gnade erweist, wem er Gnade erweisen will, und der Erbarmen zeigt, wem er Erbarmen zeigen will.«20Der HERR fügte hinzu: »Mein Gesicht darfst du nicht sehen, denn niemand, der mir ins Gesicht sieht, bleibt am Leben[10].21Stell dich hier auf diesen Felsen neben mich«, fuhr der HERR fort.22»Wenn meine Herrlichkeit an dir vorüberzieht, werde ich dich in einen Felsspalt stellen und meine Hand schützend über dich halten, bis ich vorbeigegangen bin.23Dann werde ich meine Hand wegnehmen, und du kannst mir nachschauen. Aber mein Gesicht darf niemand sehen.«
2.Mose 33
Noua Traducere Românească
von Biblica1DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l‑ai scos din țara Egiptului și suie‑te spre țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: «Seminței[1] tale i‑o voi da.» (Gal 3,16)2Voi trimite un Înger înaintea ta și îi voi alunga pe canaaniți, pe amoriți, pe hitiți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți.3Suie‑te deci spre țara în care curge lapte și miere. Dar Eu nu mă voi sui împreună cu tine, ca să nu te mistui pe drum, căci ești un popor cu ceafa tare[2].“4Când[3] poporul a auzit aceste cuvinte aspre, a bocit și niciun om nu și‑a pus podoabele pe el.5Căci DOMNUL îi zisese lui Moise: „Spune‑le fiilor lui Israel: «Voi sunteți un popor cu ceafa tare. Dacă M‑aș sui în mijlocul tău chiar și numai pentru o clipă, te‑aș mistui. Și acum, dă‑ți jos podoabele de pe tine ca să știu ce voi face cu tine.»“6Așadar, fiii lui Israel și‑au scos podoabele la muntele Horeb.
Cortul Întâlnirii
7Moise luase un cort și îl întinsese în afara taberei, la depărtare. El l‑a numit „cortul întâlnirii“[4]. Oricine‑L căuta pe DOMNUL, ieșea la „cortul întâlnirii“, în afara taberei.8Când Moise ieșea afară la cort, tot poporul se ridica în picioare și fiecare stătea la intrarea cortului său, urmărindu‑l cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort.9Când Moise intra în cort, stâlpul de nor cobora și se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise.10Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica și se pleca cu fața la pământ, fiecare la intrarea cortului său.11DOMNUL vorbea cu Moise față în față, așa cum vorbește un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără. Însă tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu părăsea cortul.
Moise și slava Domnului
12Moise I‑a zis DOMNULUI: – Vezi, Tu îmi zici: „Condu poporul acesta!“, dar nu‑mi faci cunoscut pe cine vei trimite cu mine, deși mi‑ai zis: „Te cunosc pe nume și ai găsit bunăvoință înaintea Mea[5]!“13Acum, Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, descoperă‑mi căile Tale ca să Te cunosc și să continui să găsesc bunăvoință înaintea Ta. Vezi că neamul acesta este poporul Tău.14El i‑a răspuns: – Însăși Prezența Mea va merge și îți voi da odihnă.15Moise I‑a zis: – Dacă nu va merge Însăși Prezența Ta, nu ne lua de aici!16Cum se va ști atunci că eu și poporul Tău am găsit bunăvoință înaintea Ta? Oare nu când mergi Tu cu noi, astfel încât eu și poporul Tău să fim deosebiți de orice alt popor de pe fața pământului?17DOMNUL i‑a răspuns lui Moise: – Voi face și ceea ce tocmai ai cerut, căci ai găsit bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe nume.18Moise I‑a zis: – Te rog, arată‑mi slava Ta.19El i‑a răspuns: – Voi face să treacă prin fața ta toată bunătatea Mea și voi proclama înaintea ta Numele de „DOMNUL“. Eu Mă voi îndura de cel ce vreau să Mă îndur și voi avea milă de cel ce vreau să am milă.20Apoi a zis: – Fața însă nu Mi‑o poți vedea, căci omul nu poate să Mă vadă și să mai trăiască.21DOMNUL a zis: – Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.22Când va trece slava Mea, te voi pune într‑o cavernă a stâncii și te voi acoperi cu palma Mea în timp ce voi trece.23Apoi Îmi voi retrage palma și Mă vei vedea din spate. Fața Mea însă nu poate fi văzută.