1.Samuel 21

Neue Genfer Übersetzung

von Genfer Bibelgesellschaft
1 Dann machte David sich rasch auf den Weg, und Jonatan kehrte in die Stadt zurück.2 ´Auf seiner Flucht` kam David nach Nob, wo der Priester Ahimelech sein Amt versah. Ahimelech kam David besorgt entgegen und fragte: »Warum kommst du allein, ohne jede Begleitung?«3 David erwiderte: »Der König hat mir einen Auftrag erteilt und mir befohlen, niemand davon wissen zu lassen. Meine Männer habe ich zu einem ´geheimen` Treffpunkt bestellt.4 Hast du irgendetwas zu essen hier? Vielleicht fünf Brote oder andere Vorräte?«5 »Ich habe kein gewöhnliches Brot zur Hand«, entgegnete der Priester, »sondern nur geweihtes Brot. ´Davon könnt ihr nur essen`, wenn keiner deiner Männer mit einer Frau zusammen war.«6 »Das trifft zu«, antwortete David, »wir sind gestern und vorgestern mit keiner Frau in Berührung gekommen. Schon als wir loszogen, waren meine Männer rein[1], obwohl es sich nur um ein gewöhnliches Unternehmen handelt. Darum sind sie heute ganz bestimmt rein.«7 Weil kein anderes Brot zur Verfügung stand, gab der Priester David die geweihten Brote. Man hatte sie gerade vom Tisch im Heiligtum abgeräumt[2], um sie durch frische Brote zu ersetzen. (3Mo 24,5)8 An jenem Tag hielt sich dort im Heiligtum des HERRN ein Mann aus dem Gefolge Sauls auf. Er hieß Doëg, war ein Edomiter und Aufseher über die Hirten Sauls.9 David fragte Ahimelech: »Hast du einen Speer oder ein Schwert für mich? Ich konnte mein Schwert und meine ´anderen` Waffen nicht mitnehmen, weil der Auftrag des Königs keinen Aufschub duldete.«10 »Das Schwert des Philisters Goliat, den du im Terebinthen-Tal getötet hast, liegt hier hinter dem Priesterschurz in ein Obergewand gewickelt«, antwortete der Priester. »Wenn du es möchtest, kannst du es haben! Eine andere Waffe ist nicht hier.« »Gib es mir«, sagte David, »ein besseres Schwert findet man nirgends!«11 Noch am selben Tag setzte David seine Flucht vor Saul fort. Er kam zu Achisch, dem König von Gat.12 Die Leute an Achischs Hof fragten den König: »Ist das nicht David, der König im Land? Das ist doch der, für den sie tanzten und sangen: ›Saul hat tausend Mann erschlagen, David aber zehnmal tausend!‹«13 David war sich darüber im Klaren, wie gefährlich diese Frage für ihn war[3], und er fürchtete sich vor Achisch, dem König von Gat.14 Darum stellte er sich wahnsinnig und tobte, als man ihn festhalten wollte. Er kritzelte auf die Türflügel[4] und ließ Speichel in seinen Bart laufen.15 Da sagte Achisch zu seinen Leuten: »Ihr seht doch, dass der Mann wahnsinnig ist! Warum bringt ihr ihn zu mir?16 Gibt es hier nicht schon genug Verrückte, dass ihr den auch noch anschleppen müsst? Soll er sich doch woanders austoben, aber nicht in meinem Haus!«

1.Samuel 21

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i‑a ieșit în întâmpinare tremurând și l‑a întrebat: – De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?2 David i‑a răspuns preotului Ahimelek: – Regele mi‑a încredințat o misiune, zicându‑mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te‑am trimis și pe care ți‑am încredințat‑o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire.3 Acum însă ce ai la îndemână? Dă‑mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.4 Dar preotul i‑a răspuns lui David, zicând: – Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot doar să‑ți dau pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s‑au ferit de împreunarea cu femei.[1] (2Mo 19,15; 3Mo 24,5)5 David i‑a răspuns preotului: – Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile[2] tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?6 Atunci preotul i‑a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea DOMNULUI și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.[3] (3Mo 24,5)7 În acea zi se afla acolo, închis înaintea DOMNULUI, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.8 David i‑a zis lui Ahimelek: – Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi‑am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.9 Preotul i‑a răspuns: – Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l‑ai ucis în valea Ela, este înfășurată într‑o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s‑o iei, ia‑o, căci în afară de aceasta, nu este alta. David a zis: – Nu este alta ca ea! Dă‑mi‑o!10 David s‑a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.11 Slujitorii lui Achiș i‑au zis acestuia: – Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii?“12 David a pus la inimă aceste cuvinte și s‑a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului.13 Și, înaintea ochilor lor, și‑a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să‑i curgă saliva pe barbă.14 Atunci Achiș le‑a zis slujitorilor săi: – Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l‑ați adus?15 Oare duc eu lipsă de nebuni de l‑ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?