1.Samuel 12 | Neue Genfer Übersetzung

Neue Genfer Übersetzung

Samuels Abschiedsrede

1 Samuel wandte sich an die versammelten Israeliten: »Ihr wisst: Ich habe getan, was ihr von mir verlangt habt, und einen König über euch eingesetzt. 2 Hier ist er, von nun an wird dieser König euch führen. Ich aber bin alt und grau geworden, und meine ´erwachsenen` Söhne sind unter euch. Von meiner Jugend an bis zum heutigen Tag habe ich euch geführt. 3 Und nun stehe ich hier vor euch. Wenn ihr etwas gegen mich vorzubringen habt, dann sprecht es aus in der Gegenwart des HERRN und seines gesalbten ´Königs`! Gibt es jemand, dem ich ein Rind oder einen Esel weggenommen habe? Habe ich jemand ausgebeutet? Habe ich jemand erpresst? Habe ich jemals Bestechungsgelder angenommen und dann ´als Richter` meine Augen vor einem Unrecht verschlossen? Ich bin bereit, für alles Wiedergutmachung zu leisten.« 4 Doch sie entgegneten: »Du hast keinen von uns ausgebeutet oder erpresst. Von niemand hast du etwas angenommen.« 5 Darauf sagte Samuel: »Der HERR und sein gesalbter ´König` sind heute meine Zeugen, dass ihr nichts gegen mich vorbringen könnt^[1].« »Ja, so ist es«, stimmten sie zu. 6 Weiter sagte Samuel zum Volk: »Der HERR selbst hat Mose und Aaron eingesetzt und eure Vorfahren ´durch sie` aus dem Land Ägypten herausgeführt. 7 Tretet nun heran, damit ich euch vor dem HERRN ins Gewissen reden kann. Ich werde euch an alles erinnern, was der HERR in seiner Treue für euch und eure Vorfahren getan hat^[2]. 8 Als Jakob ´mit seiner Familie` nach Ägypten kam, ´wurden sie dort unterdrückt`. Eure Vorfahren schrien zum HERRN um Hilfe, und er schickte ihnen Mose und Aaron. Die beiden führten eure Vorfahren aus Ägypten und brachten sie in dieses Land. 9 Aber eure Vorfahren vergaßen den HERRN, ihren Gott. Deshalb gab er sie ´ihren Feinden` preis: Sisera, dem Heerführer ´der Stadt` Hazor, den Philistern und dem König der Moabiter. Die führten Krieg gegen sie. 10 Da riefen sie zum HERRN um Hilfe und bekannten: ›Wir haben Schuld auf uns geladen, denn wir haben ´dich`, den HERRN, verlassen und ´den Gott` Baal und ´die Göttin` Astarte verehrt! Rette uns doch aus der Gewalt unserer Feinde, dann wollen wir dir ´allein` dienen!‹ 11 Da schickte der HERR euch ´die Richter` Jerubaal^[3], Bedan^[4], Jiftach und ´schließlich mich`, Samuel. ´Durch sie alle` befreite er euch aus der Gewalt eurer Feinde ringsum, sodass ihr ´nun` ruhig und sicher ´hier` wohnen könnt. (Ri 4,6; Ri 6,32) 12 Als ihr jedoch saht, dass der Ammoniterkönig Nahasch gegen euch in den Krieg zog, ´kamt ihr zu mir und` sagtet: »Wir wollen lieber einen König haben!« - obwohl doch der HERR, euer Gott, euer König ist. 13 Nun gut, hier ist der König, den ihr euch gewünscht und ausgewählt habt. Der HERR hat ihn über euch eingesetzt. 14 So habt nun Ehrfurcht vor dem HERRN, dient ihm, hört auf ihn und widersetzt euch nicht seinen Weisungen. Wenn ihr und euer König dem HERRN, eurem Gott, nachfolgt, ´dann wird er auf eurer Seite sein`. 15 Wenn ihr aber nicht auf den HERRN hört und euch seinem Befehl widersetzt, wird er seine Hand gegen euch erheben wie gegen eure Vorfahren. 16 Tretet also heran und seht, was für eine große Tat der HERR vor euren Augen vollbringen wird! 17 Es ist doch gerade Weizenernte, ´und ihr wisst, dass in dieser Zeit kein Regen fällt`. Ich werde zum HERRN rufen, dass er ein Gewitter mit Regen schickt. Dann werdet ihr erkennen und verstehen, dass ihr in den Augen des HERRN ein großes Unrecht begangen habt, als ihr einen König verlangtet.« 18 Samuel rief zum HERRN, und der HERR ließ es an diesem Tag donnern und regnen. Das ganze Volk bekam große Angst vor dem HERRN und vor Samuel. 19 »Bitte den HERRN, deinen Gott, für uns^[5], dass wir nicht sterben!«, flehten sie Samuel an. »Wir haben schon so viel Schuld auf uns geladen, und nun haben wir auch noch das Unrecht begangen, einen König für uns zu fordern!« 20 Samuel entgegnete: »Habt keine Angst! Ihr habt zwar ein Unrecht begangen. Doch seid von jetzt an dem HERRN treu^[6] und dient ihm von ganzem Herzen! 21 Wendet euch nicht wieder den ohnmächtigen Götzen^[7] zu! Sie helfen nicht und können nicht retten, weil sie ein Nichts sind. 22 Der HERR wird sein Volk nicht verstoßen – dafür steht er mit seinem großen Namen. Denn dem HERRN hat es gefallen, gerade euch zu seinem Volk zu machen. 23 Und was mich betrifft, so werde ich auf keinen Fall aufhören, für euch zu beten. Sonst würde ich Schuld auf mich laden^[8]. Ich will euch ´auch weiterhin` den guten und richtigen Weg weisen. 24 Habt Ehrfurcht vor dem HERRN und dient ihm treu von ganzem Herzen. Erinnert euch, welch große Taten er für euch vollbracht hat. 25 Wenn ihr aber weiter Unrecht tut, werdet ihr mitsamt eurem König weggerafft.«

Noua Traducere Românească

von Biblica

Discursul de bun‑rămas al lui Samuel

1 Samuel a zis întregului Israel: – Iată, am ascultat tot ceea ce mi‑ați cerut și am pus astfel un rege peste voi. 2 Acum, iată regele care va merge înaintea voastră! Cât despre mine, eu am îmbătrânit și am încărunțit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinerețea mea și până în ziua aceasta. 3 Iată‑mă! Mărturisiți acum împotriva mea înaintea DOMNULUI și înaintea unsului Său! Cui i‑am luat boul sau cui i‑am luat măgarul? Pe cine am asuprit sau pe cine am chinuit? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii în privința lui? Spuneți‑mi și vă voi da înapoi. 4 Ei au zis: – Nu ne‑ai asuprit, nu ne‑ai chinuit și n‑ai luat nimic din mâna nimănui. 5 Atunci el le‑a zis: – DOMNUL este martor împotriva voastră și unsul Său este martor în ziua aceasta că nu m‑ați găsit vinovat cu nimic. Ei au răspuns: – El este martor. 6 Samuel a zis poporului: – DOMNUL este Cel Care i‑a ales pe Moise și pe Aaron și Care i‑a scos pe părinții voștri din țara Egiptului. 7 Acum rămâneți aici ca să vă confrunt, înaintea DOMNULUI, cu toate faptele drepte pe care le‑a făcut El pentru voi și pentru părinții voștri. 8 După ce Iacov a intrat în Egipt, părinții voștri au strigat către DOMNUL, iar DOMNUL i‑a trimis pe Moise și pe Aaron care i‑au scos din Egipt și i‑au adus să locuiască în locul acesta. 9 Dar ei L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor, astfel că El i‑a vândut în mâinile lui Sisera, conducătorul oștirii Hațorului, în mâinile filistenilor și ale regelui Moabului, care au luptat împotriva lor. 10 Ei au strigat către DOMNUL, zicând: „Am păcătuit căci L‑am părăsit pe DOMNUL și am slujit BAALILOR^[1] și AȘTORETELOR^[2]. Dar acum, eliberează‑ne din mâna dușmanilor noștri și Îți vom sluji Ție.“ (1Sam 7,3; 1Sam 7,4) 11 Și DOMNUL i‑a trimis pe Ierub-Baal^[3], pe Bedan^[4], pe Iefta și pe Samuel și v‑a eliberat din mâna dușmanilor din jurul vostru, astfel încât ați locuit în siguranță. (Ri 7,1) 12 Dar când ați văzut că Nahaș, regele fiilor lui Amon, se îndreaptă împotriva voastră, deși DOMNUL, Dumnezeul vostru, vă era Împărat, mi‑ați zis: „Nu, ci să domnească un rege peste noi!“ 13 Iată deci regele pe care l‑ați ales și pe care l‑ați cerut. DOMNUL a pus peste voi un rege. 14 Dacă vă veți teme de DOMNUL și Îi veți sluji, dacă veți asculta de glasul Său și nu vă veți răzvrăti împotriva poruncii DOMNULUI, Îl veți urma pe DOMNUL, Dumnezeul vostru, atât voi, cât și regele care a fost pus să domnească peste voi. 15 Dar dacă nu veți asculta de glasul DOMNULUI și vă veți împotrivi poruncii DOMNULUI, atunci mâna DOMNULUI va fi împotriva voastră, așa cum a fost împotriva părinților voștri. 16 Rămâneți în continuare aici și priviți acest mare lucru pe care DOMNUL îl va face înaintea ochilor voștri. 17 Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe DOMNUL și El va trimite tunet și ploaie^[5]. Atunci veți înțelege că ați făcut un mare rău în ochii DOMNULUI, cerând pentru voi un rege. (Spr 26,1) 18 Samuel L‑a chemat pe DOMNUL, iar DOMNUL a trimis tunet și ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s‑a temut foarte tare de DOMNUL și de Samuel. 19 Tot poporul i‑a zis lui Samuel: – Roagă‑te DOMNULUI, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre și răul de a cere pentru noi un rege. 20 Samuel a răspuns poporului: – Nu vă temeți! Ați făcut tot răul acesta, dar să nu vă întoarceți din a‑L urma pe DOMNUL și din a‑I sluji DOMNULUI cu toată inima voastră. 21 Nu vă duceți după lucruri deșarte^[6], care nu vă aduc niciun folos și nici nu vă eliberează deoarece sunt lucruri deșarte. 22 DOMNUL nu‑Și va părăsi poporul datorită Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său. 23 În ce mă privește, departe de mine să păcătuiesc împotriva DOMNULUI încetând să mă rog pentru voi. De asemenea, vă voi învăța calea cea bună și dreaptă. 24 Numai să vă temeți de DOMNUL și să‑I slujiți cu credincioșie, din toată inima voastră, căci vedeți ce lucruri mari a făcut pentru voi. 25 Dar dacă veți continua să faceți răul, veți fi spulberați, atât voi, cât și regele vostru.