1Es gab damals nur eine Sprache, die von allen Menschen gesprochen wurde.[1]2Irgendwann verließen die Menschen die Gegend im Osten, ´in der sie bisher gelebt hatten`[2], und entdeckten eine Ebene im Land Schinar. Nachdem sie sich dort angesiedelt hatten,3´fassten sie einen Entschluss`. »Kommt«, sagten sie, »wir formen Ziegel ´aus Lehm` und brennen sie!« Die Ziegel wollten sie als Bausteine verwenden und Asphalt als Mörtel.4»Los, wir bauen uns eine Stadt mit einem Turm, dessen Spitze bis zum Himmel reicht!«, sagten sie. »Das wird uns berühmt machen. Wir werden nicht über die ganze Erde zerstreut, ´denn dieser Turm hält uns zusammen`.«5Da kam der HERR ´vom Himmel` herab, um sich anzusehen, was die Menschen da bauten – eine Stadt mit einem Turm.6Er sagte: »Das ist erst der Anfang! Sie bilden eine Gemeinschaft und sprechen die gleiche Sprache. In Zukunft wird ihnen kein Vorhaben mehr unmöglich sein! Sie werden alles tun, was sie sich in den Kopf setzen.7Kommt, lasst uns hinabsteigen. Wir wollen dafür sorgen, dass sie in verschiedenen Sprachen sprechen, damit sie einander nicht mehr verstehen.«8So zerstreute der HERR die Menschen von dort über die ganze Erde, und sie mussten den Bau der Stadt aufgeben.9Darum bekam die Stadt den Namen Babylon (»Durcheinander«)[3], weil der HERR dort die gemeinsame Sprache der Menschheit durcheinander gebracht und die Menschen über die ganze Erde zerstreut hatte.
Sems Nachkommen
10Dies ist das Verzeichnis der Nachkommen Sems:[4] Als Sem 100 Jahre alt war, zeugte er einen Sohn namens Arpachschad. Das war zwei Jahre nach der großen Flut. (1Mo 2,4)11Danach lebte er noch 500 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter.12Als Arpachschad 35 Jahre alt war, zeugte er einen Sohn namens Schelach.13Danach lebte er noch 403 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter.14Als Schelach 30 Jahre alt war, zeugte er einen Sohn namens Eber.15Danach lebte er noch 403 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter.16Als Eber 34 Jahre alt war, zeugte er einen Sohn namens Peleg.17Danach lebte er noch 430 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter.18Als Peleg 30 Jahre alt war, zeugte er einen Sohn namens Regu.19Danach lebte er noch 209 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter.20Als Regu 32 Jahre alt war, zeugte er einen Sohn namens Serug.21Danach lebte er noch 207 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter.22Als Serug 30 Jahre alt war, zeugte er einen Sohn namens Nahor.23Danach lebte er noch 200 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter.24Als Nahor 29 Jahre alt war, zeugte er einen Sohn namens Terach.25Danach lebte er noch 119 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter.26Als Terach 70 Jahre alt war, zeugte er drei Söhne. Sie hießen Abram, Nahor und Haran.
Terach und seine Familie
27Dies ist die Geschichte Terachs und seiner Familie:[5] Terach hatte drei Söhne namens Abram, Nahor und Haran. Haran bekam einen Sohn namens Lot (1Mo 2,4)28und starb noch zu Lebzeiten seines Vaters Terach in seiner Heimatstadt Ur im Land Chaldäa.29Sowohl Abram als auch Nahor heirateten. Abrams Frau hieß Sarai und Nahors Frau Milka. Milka war eine der beiden Töchter Harans, die andere hieß Jiska.[6]30Sarai konnte keine Kinder bekommen.31Terach verließ Ur in Chaldäa. Er nahm seinen Sohn Abram, seinen Enkel Lot[7] und seine Schwiegertochter Sarai[8] mit und machte sich zusammen mit ihnen auf den Weg ins Land Kanaan. Als sie jedoch ´auf halber Strecke` die Stadt Haran erreichten, ließen sie sich dort nieder.32Terach wurde 205 Jahre alt. Er starb in Haran.
1Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte.2Călătorind spre răsărit, oamenii au găsit o câmpie în țara Șinar[1] și au locuit acolo.3Atunci fiecare i‑a zis semenului său: „Haideți să facem cărămizi și să le ardem bine.“ Ei foloseau cărămizi în loc de pietre și smoală în loc de mortar.4Apoi au zis: „Haideți! Să ne construim o cetate și un turn cu vârful până la ceruri și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ!“5DOMNUL S‑a coborât să vadă cetatea și turnul pe care oamenii le construiau.6DOMNUL a zis: „Iată, ei sunt un singur popor, toți au aceeași limbă, iar acesta este doar începutul a ceea ce vor să facă. Nimic din ceea ce și‑au propus să facă nu va fi imposibil pentru ei.7Haideți! Să Ne coborâm și să le încurcăm acolo limba, astfel încât să nu‑și mai înțeleagă limba unii altora.“8Astfel, DOMNUL i‑a împrăștiat de acolo pe suprafața întregului pământ, iar ei au încetat să mai construiască cetatea.9De aceea, cetății i s‑a pus numele Babel[2], pentru că acolo DOMNUL a încurcat limba întregului pământ și apoi i‑a împrăștiat pe suprafața întregului pământ.
Urmașii lui Sem până la Avram
10Aceasta este istoria[3] lui Sem. La vârsta de o sută de ani, la doi ani după potop, lui Sem i s‑a născut Arpahșad. (1Mo 2,4; 1Chr 1,24)11După nașterea lui Arpahșad, Sem a mai trăit cinci sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.12La vârsta de treizeci și cinci de ani, lui Arpahșad i s‑a născut Șelah.13După nașterea lui Șelah, Arpahșad a mai trăit patru sute trei ani și i s‑au mai născut fii și fiice.14La vârsta de treizeci de ani, lui Șelah i s‑a născut Eber.15După nașterea lui Eber, Șelah a mai trăit patru sute trei ani și i s‑au mai născut fii și fiice.16La vârsta de treizeci și patru de ani, lui Eber i s‑a născut Peleg.17După nașterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.18La vârsta de treizeci de ani, lui Peleg i s‑a născut Reu.19După nașterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani și i s‑au mai născut fii și fiice.20La vârsta de treizeci și doi de ani, lui Reu i s‑a născut Serug.21După nașterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute șapte ani și i s‑au mai născut fii și fiice.22La vârsta de treizeci de ani, lui Serug i s‑a născut Nahor.23După nașterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.24La vârsta de douăzeci și nouă de ani, lui Nahor i s‑a născut Terah.25După nașterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani și i s‑au mai născut fii și fiice.26La vârsta de șaptezeci de ani, lui Terah i s‑au născut Avram, Nahor și Haran.
Urmașii lui Terah
27Aceasta este istoria[4] lui Terah: lui Terah i s‑au născut Avram, Nahor și Haran. Lui Haran i s‑a născut Lot. (1Mo 2,4)28Haran a murit înaintea tatălui său, Terah, în țara în care s‑a născut, în Ur din Caldeea.29Avram și Nahor și‑au luat soții. Numele soției lui Avram era Sarai, iar numele soției lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl Milcăi și al Iscăi.30Sarai era stearpă; ea nu avea copii.31Terah i‑a luat pe fiul său Avram și pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, precum și pe Sarai, nora sa și soția fiului său Avram, și au ieșit împreună din Ur, din Caldeea, ca să meargă în țara Canaan. Au ajuns în Haran[5] și au locuit acolo.32Terah a trăit două sute cinci ani, apoi a murit în Haran.