1Boas aber war zum Stadttor hinaufgegangen und hatte sich dort niedergesetzt. Als nun gerade der Löser vorüberging, von dem Boas geredet hatte, rief er: »Komm her und setze dich hierher, du Soundso!« Als er nun gekommen war und sich gesetzt hatte,2holte (Boas) zehn Männer von den Ältesten[1] der Stadt und sagte zu ihnen: »Setzt euch hier nieder!« Als sie sich gesetzt hatten,3sagte er zu dem Löser: »Das Stück Land[2], das unserm Verwandten Elimelech gehört hat, will Noomi verkaufen, die aus dem Lande der Moabiter zurückgekehrt ist.4Nun habe ich gedacht, ich wollte dir einen Vorschlag machen, nämlich: Kaufe es in Gegenwart der hier Sitzenden und in Gegenwart der Ältesten meines Volkes! Willst du Löser sein, so sei Löser; wo nicht, so gib mir eine Erklärung ab, damit ich Bescheid weiß; denn außer dir ist kein Löser da, und ich komme erst nach dir.« Da erklärte jener: »Ja, ich will Löser sein.«5Da fuhr Boas fort: »Sobald du das Stück Land von Noomi erwirbst, hast du auch die Moabitin Ruth, die Witwe des Verstorbenen, erkauft, um das Geschlecht des Verstorbenen auf seinem Erbbesitz fortzupflanzen.«6Da antwortete der Löser: »In diesem Falle kann ich es nicht für mich einlösen; ich würde sonst mein eigenes Besitztum schädigen; löse du für dich, was ich lösen sollte, denn ich kann nicht Löser sein!«7Nun bestand ehemals in Israel beim Lösen wie beim Tauschen der Brauch, daß, wenn man irgendeinen Handel fest abmachen wollte, der eine seinen Schuh auszog und ihn dem andern gab; dies galt als Beglaubigung in Israel.8Als daher der Löser zu Boas gesagt hatte: »Kaufe du es für dich!«, zog er seinen Schuh aus.9Darauf sagte Boas zu den Ältesten und zu allen anwesenden Leuten: »Ihr seid heute Zeugen, daß ich alles, was dem Elimelech, und alles, was dem Kiljon und Machlon gehört hat, von Noomi gekauft habe;10aber auch die Moabitin Ruth, die Witwe Machlons, habe ich mir zum Weibe erkauft, um den Namen[3] des Verstorbenen auf seinem Erbbesitz fortzupflanzen, damit nicht der Name des Verstorbenen aus dem Kreise seiner Verwandten und aus dem Tor[4] seines Heimatorts verschwindet: dafür seid ihr heute Zeugen!«11Da erklärten alle im Stadttor Anwesenden und auch die Ältesten: »Ja, wir sind Zeugen! Der HERR gebe, daß die Frau, die in dein Haus einziehen soll, (so fruchtbar) werde wie Rahel und Lea, die beide das Haus Israel aufgebaut haben! Werde glücklich in Ephratha und schaffe dir einen Namen in Bethlehem! (Rut 1,2)12Und dein Haus werde wie das Haus des Perez, den Thamar dem Juda geboren hat, durch die Nachkommenschaft, die der HERR dir von dieser jungen Frau bescheren wird!« (1Mo 38,29; 4Mo 26,21)13So heiratete denn Boas die Ruth, und sie wurde sein Weib; und als er zu ihr eingegangen war, verlieh ihr der HERR Mutterglück durch die Geburt eines Sohnes.14Da sagten die Frauen zu Noomi: »Gepriesen sei der HERR, der es dir heute an einem Löser nicht hat fehlen lassen! Möge sein Name in Israel gefeiert werden,15und möge er ein Trost für dein Herz sein und dein Versorger im Alter! Denn deine Schwiegertochter, die dich liebhat, ist seine Mutter, sie, die dir mehr wert ist als sieben Söhne.«16Da nahm Noomi das Kind, legte es auf ihren Schoß und wurde seine Wärterin.17Die Nachbarinnen aber legten ihm einen Namen bei, indem sie sagten: »Ein Sohn ist der Noomi geboren!«, und sie nannten ihn Obed[5]. Der ist der Vater Isais, des Vaters Davids.18Dies ist der Stammbaum des Perez: Perez war der Vater Hezrons,19Hezron der Vater Rams, Ram der Vater Amminadabs,20Amminadab der Vater Nahassons, Nahasson der Vater Salmons,21Salmon der Vater des Boas, Boas der Vater Obeds,22Obed der Vater Isais und Isai der Vater Davids.
1Boaz s‑a suit la poarta cetății și s‑a așezat acolo. Tocmai atunci trecea cel ce avea drept de răscumpărare, cel despre care vorbise Boaz. Boaz i‑a zis: – Prietene, întoarce‑te și așază‑te aici! Acesta s‑a întors și s‑a așezat.2Boaz a adus și zece bărbați dintre bătrânii[1] cetății și a zis: – Așezați‑vă aici. Ei s‑au așezat. (5Mo 19,12; 5Mo 21,1; 5Mo 21,18; 5Mo 22,13; 5Mo 25,5; Jos 8,10; 2Sam 3,17; 2Sam 5,3; 2Sam 17,4; 1Kön 20,7)3Apoi i‑a zis celui cu drept de răscumpărare: – Naomi, care s‑a întors din câmpiile Moabului, a scos la vânzare parcela de pământ care era a fratelui nostru, Elimelek.4M‑am gândit să te anunț și să‑ți spun: cumpăr‑o acum de față cu locuitorii și de față cu bătrânii poporului meu. Dacă vrei deci s‑o răscumperi, răscumpăr‑o, dar dacă nu vrei s‑o răscumperi, atunci spune‑mi, ca să știu, căci nu este nimeni înaintea ta cu drept de răscumpărare, iar după tine urmez eu. Acesta a răspuns: – O voi răscumpăra eu.5Boaz a zis: – În ziua în care vei cumpăra parcela de la Naomi, va trebui s‑o răscumperi și pe moabita Rut[2], soția celui ce a murit, ca să păstrezi numele mortului în cadrul moștenirii lui.6Atunci cel ce avea drept de răscumpărare i‑a răspuns: – Nu pot s‑o răscumpăr pentru mine, ca nu cumva să‑mi ruinez propria moștenire. Răscumpăr‑o tu. Poți lua tu dreptul meu de răscumpărare, căci eu nu pot s‑o răscumpăr.7Pe vremuri, în Israel, pentru a întări toate rânduielile privitoare la răscumpărare și la schimbarea dreptului de răscumpărare, unul își scotea sandaua și i‑o dădea celuilalt. Aceasta slujea drept mărturie în Israel.8Deci cel ce avea drept de răscumpărare i‑a zis lui Boaz: – Cumpăr‑o tu. Apoi și‑a scos sandaua.9Atunci Boaz le‑a zis bătrânilor și întregului popor: – Astăzi sunteți martori că am cumpărat de la Naomi tot ce a aparținut lui Elimelek, lui Chilion și lui Mahlon.10De asemenea, pe moabita Rut, văduva lui Mahlon, am cumpărat‑o de soție, ca să păstrez numele mortului în cadrul moștenirii lui, astfel încât să nu se șteargă numele acestuia dintre frații lui și din cetatea sa. Voi sunteți martori astăzi!11Tot poporul care era la poartă și bătrânii i‑au răspuns: – Suntem martori. S‑o facă DOMNUL pe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela și ca pe Lea care, împreună, au zidit Casa lui Israel. Să‑ți sporească puterea în Efrata și să‑ți faci un nume în Betleem!12Fie familia ta, prin sămânța pe care ți‑o va da DOMNUL din această tânără, ca familia lui Pereț care i s‑a născut lui Iuda din Tamar.
Linia genealogică a lui David
13Boaz a luat‑o pe Rut și ea a devenit soția lui. El a intrat la ea[3] și DOMNUL a dat rod pântecului ei, astfel că aceasta a născut un fiu. (1Chr 2,5; Mt 1,3; Lk 3,31)14Femeile i‑au zis lui Naomi: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Cel Ce nu te‑a lăsat astăzi fără un răscumpărător. Fie ca numele lui să ajungă vestit în Israel!15El îți va fi o înviorare pentru suflet și un sprijin la bătrânețe, căci l‑a născut nora ta care te iubește și care prețuiește pentru tine mai mult decât șapte fii.“16Naomi a luat copilul, l‑a pus în poală și i‑a fost acestuia ca o doică.17Vecinele i‑au pus numele Obed, zicând: „I s‑a născut un fiu lui Naomi.“ El a fost tatăl lui Ișai, tatăl lui David.18Aceștia sunt descendenții lui Pereț: din Pereț s‑a născut Hețron,19din Hețron s‑a născut Ram, din Ram s‑a născut Aminadab,20din Aminadab s‑a născut Nahșon, din Nahșon s‑a născut Salmon,21din Salmon s‑a născut Boaz, din Boaz s‑a născut Obed,22din Obed s‑a născut Ișai, iar din Ișai s‑a născut David.