1Dem Musikmeister, nach (der Singweise = Melodie) »Vertilge nicht«; ein Lied Davids, als er vor Saul in die Höhle floh (1.Sam 22,1-2; 24). (Ps 16,1)2Erbarme dich meiner, o Gott, erbarme dich meiner! Denn bei dir sucht meine Seele Zuflucht, und im Schatten deiner Flügel will ich mich bergen, bis das Verderben vorübergezogen.3Ich rufe zu Gott, dem Höchsten, zum Allherrn, der meine Sache hinausführt.4Er sendet vom Himmel und hilft mir, da der gierige Verfolger mich geschmäht hat! SELA. Es sendet Gott seine Gnade und Treue!5Mit meinem Leben liege ich mitten unter Löwen, inmitten haßerfüllter Feinde, unter Menschen, deren Zähne Speere und Pfeile und deren Zunge ein scharfes Schwert ist.6Erhebe dich über den Himmel hinaus, o Gott, über die ganze Erde (verbreite sich) deine Herrlichkeit!7Sie haben meinen Füßen ein Netz gestellt: meine Seele[1] ist gebeugt; eine Grube haben sie vor mir gegraben: sie selbst sind mitten hineingestürzt. SELA.8Mein Herz ist getrost, o Gott, mein Herz ist getrost; singen will ich und spielen!9Wach auf, meine Seele, wacht auf, Harfe und Zither: ich will das Morgenrot wecken!10Ich will dich preisen unter den Völkern, Allherr, ich will dir lobsingen unter den Völkerschaften!11Denn groß bis zum Himmel ist deine Gnade, und bis an die Wolken geht deine Treue.12Erhebe dich über den Himmel hinaus, o Gott, über die ganze Erde (verbreite sich) deine Herrlichkeit! (Ps 108,2)
Pentru dirijor. De cântat ca și „Nu distruge!“ Al lui David. Un mihtam compus pe vremea când acesta se refugiase în peșteră, fugind de Saul.
1Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, arată‑Ți bunăvoința față de mine, căci în Tine se adăpostește sufletul meu. La umbra aripilor Tale mă adăpostesc până când va trece necazul.[1] (Ps 16,1)2Strig către Dumnezeul cel Preaînalt, către Dumnezeul Care mă răzbună.3El va trimite ajutor din ceruri și mă va izbăvi; îl va face de rușine pe prigonitorul meu. Selah Dumnezeu Își va trimite îndurarea și credincioșia.4Sufletul meu este în mijlocul leilor; stau întins printre cei ce devorează, fii ai omului, ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie tăioasă.5Fii înălțat[2], Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!6Ei întinseseră un laț pașilor mei; sufletul îmi era încovoiat; ei săpaseră o groapă înaintea mea, dar au căzut ei înșiși în ea. Selah7Inima mea este pregătită, Dumnezeule, inima mea este pregătită! Voi cânta și Te voi lăuda.8Trezește‑te, suflete al meu[3]! Treziți‑vă, harfă și liră! Voi trezi zorii.9Stăpâne, Îți voi mulțumi printre popoare, Voi cânta spre lauda Ta printre neamuri.10Căci mare este îndurarea Ta, până la ceruri, iar credincioșia Ta este până la nori.11Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!