1Dem Musikmeister, mit Saitenspiel, ein Lehrgedicht von David. (Ps 32,1)2Vernimm, o Gott, mein Gebet und verbirg dich nicht vor meinem Flehen!3Merke auf mich und erhöre mich! Ich schwanke in meinem Kummer hin und her und stöhne4ob dem Lärmen der Feinde, ob dem Toben der Frevler; denn sie wälzen Unheil auf mich und befehden mich wütend.5Das Herz ängstigt sich mir in der Brust, und die Schrecken des Todes haben mich befallen;6Furcht und Zittern kommt mich an, und ein Schauder überläuft mich.7So ruf ich denn aus: »O hätt’ ich doch Flügel wie die Taube! Ich wollte fliegen, bis ich irgendwo Ruhe fände.«8Ja weithin wollt ich entfliehen, in der Wüste einen Rastort suchen; SELA.9nach einem Zufluchtsorte für mich wollt’ ich eilen schneller als reißender Wind, als Sturm!10Vernichte[1], Allherr, entzweie ihre Zungen! Denn ich sehe Gewalttat und Hader in der Stadt.11Man macht bei Tag und bei Nacht die Runde um sie auf ihren Mauern, Unheil und Elend herrschen in ihrer Mitte.12Heilloses Treiben besteht in ihrem Innern, und von ihrem Marktplatz weicht nicht Bedrückung und Trug.13Denn[2] nicht ein Feind ist’s, der mich schmäht – das wollt’ ich ertragen; nicht einer, der mich haßt, tut groß gegen mich – ich würde vor ihm mich verbergen;14nein, du bist’s, ein Mann meinesgleichen, mein Freund und trauter Bekannter,15die wir innigen Verkehr miteinander pflegten, zum Hause Gottes schritten im Festgetümmel.16Möge der Tod sie ereilen, mögen sie lebend zur Unterwelt fahren! Denn Bosheit herrscht in ihrer Wohnstatt, in ihrem Herzen.17Ich aber rufe zu Gott, und der HERR wird mir helfen.18Abends und morgens und mittags will ich klagen und seufzen, so wird er mein Flehen vernehmen.19Er wird meine Seele erlösen zum Frieden, so daß sie nicht an mich können; denn ihrer sind viele gegen mich.20Gott wird mich hören, wird sie demütigen (ihnen Antwort geben), er, der von alters her auf dem Throne sitzt; SELA. sie wollen sich ja nicht ändern und Gott nicht fürchten.21Er[3] hat die Hand an seine Freunde gelegt, hat seinen Bund entweiht[4].22Glatt sind die Schmeichlerworte seines Mundes, aber Krieg ist sein Sinnen; linder sind seine Reden als Öl, und sind doch gezückte Schwerter.23Wirf auf den HERRN deine Bürde: er wird dich aufrecht erhalten; er läßt den Gerechten nicht ewig wanken.24Ja du, Gott, wirst sie stürzen in die Tiefe des Grabes; die Männer des Blutvergießens und des Truges werden ihre Tage nicht auf die Hälfte bringen. Ich aber vertraue auf dich!
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un maschil al lui David.
1Dumnezeule, ia aminte la rugăciunea mea și nu trece cu vederea cererea mea![1] (Ps 32,1)2Ascultă‑mă și răspunde‑mi! Îmi arăt neliniștea în plângerea mea și sunt tulburat3din cauza vociferării dușmanului, la vederea presiunii impuse de cel rău; căci ei fac să cadă necazul peste mine și mi se împotrivesc cu furie.4Îmi tremură inima înăuntrul meu și groaza morții a căzut peste mine.5Teamă și cutremur au venit peste mine și m‑a acoperit teroarea.6Eu zic: „Cine îmi va da aripi ca ale porumbelului? Aș zbura și aș locui acolo!“7Iată, aș fugi departe de tot, aș înnopta în pustie. Selah8M‑aș grăbi să‑mi găsesc un loc de scăpare, de vântul năprasnic și de furtună.9Stăpâne, pune‑i în încurcătură, încâlcește‑le limbile, căci numai violență și ceartă văd în cetate!10Zi și noapte ei dau târcoale zidurilor ei; răutatea și abuzurile se află în mijlocul ei.11Dezastrul este în mijlocul ei, iar asuprirea și înșelătoria nu‑i părăsesc piața.12Căci nu un dușman mă batjocorește; atunci aș îndura! Nu cel ce mă urăște s‑a îngâmfat împotriva mea; atunci m‑aș ascunde de el!13Ci tu, un om deopotrivă cu mine, prietenul meu, apropiatul meu,14cel cu care am avut părtășie dulce când am mers cu mulțimea la Casa lui Dumnezeu!15Moartea să vină în mod înșelător asupra lor! Să se coboare de vii în Locuința Morților! Căci răutățile sunt în locuințele lor, în mijlocul lor.16Eu însă voi striga către Dumnezeu, iar DOMNUL mă va izbăvi.17Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem, iar El îmi va auzi glasul.18Mă va răscumpăra nevătămat[2] din războiul pornit împotriva mea, căci mulți sunt împotriva mea.19Dumnezeu, Care tronează din veșnicie, Selah va auzi și‑i va smeri! Sunt niște oameni care nu se întorc de la căile lor și care nu se tem de Dumnezeu.20Prietenul meu își întinde mâna împotriva celor ce trăiesc în pace cu el, își calcă legământul.21Gura lui este alunecoasă ca smântâna, dar în inima lui poartă războiul. Cuvintele lui sunt mai alunecoase decât uleiul, dar în ascuns sunt niște săbii.22Aruncă îngrijorarea[3] ta asupra DOMNULUI, și El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.23Dar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în adâncul gropii. Oamenii sângelui și ai înșelătoriei nu vor trăi nici jumătate din zilele lor! Eu însă mă voi încrede în Tine!