1Dem Musikmeister, von den Korahiten (42,1), ein Psalm.2Höret dies, ihr Völker alle, merkt auf, ihr Bewohner der ganzen Welt,3sowohl ihr Söhne des Volks als ihr Herrensöhne, beide, so reich wie arm!4Mein Mund soll volle Weisheit reden, und meines Herzens Sinnen soll höchste Einsicht sein:5ich will mein Ohr einer Gleichnisrede[1] leihen, will mein Rätsel eröffnen bei Saitenklang.6Warum sollt’ ich mich fürchten in bösen Tagen, wenn die Bosheit meiner Verfolger mich umgibt,7die auf ihr Vermögen vertrauen und mit ihrem großen Reichtum prahlen?8Den Bruder loszukaufen vermag ja doch kein Mensch, noch an Gott das Lösegeld für ihn zu zahlen9- denn unerschwinglich hoch ist der Kaufpreis für ihr Leben: er muß davon Abstand nehmen für immer –,10damit er dauernd weiterlebe und die Grube nicht zu sehen bekomme.11Nein, er bekommt es zu sehen, daß sterben die Weisen, und Toren und Dumme gleicherweise umkommen und müssen andern ihr Gut hinterlassen:12Gräber sind ihre Behausung für immer, ihre Wohnungen von Geschlecht zu Geschlecht, ob sie auch Länder mit ihren Namen benannten.13Ja, der Mensch – in Herrlichkeit lebt er nicht fort: er gleicht den Tieren, die abgetan werden.14Dies ist das Schicksal derer, die voll Zuversicht sind, und der Ausgang derer, die ihren Reden Beifall schenken. SELA.15Wie Schafe werden sie ins Totenreich versetzt; der Tod weidet sie, und über sie herrschen die Frommen am Morgen (?); dem Totenreich zur Vernichtung fällt ihre Gestalt anheim, so daß ihr keine Wohnung bleibt.16Aber Gott wird meine Seele erlösen aus des Totenreichs Gewalt, denn er wird mich annehmen[2]. SELA.17Drum rege dich nicht auf, wenn jemand reich wird, wenn seines Hauses Herrlichkeit sich mehrt;18denn im Tode nimmt er das alles nicht mit: seine Herrlichkeit fährt nicht mit ihm hinab.19Mag er sich auch im Leben glücklich preisen und mag man ihn rühmen, daß es ihm wohlergehe:20er wird doch eingehn zum Geschlecht seiner Väter, die das Tageslicht nimmermehr sehen.21Der Mensch, in Herrlichkeit lebend, doch ohne Einsicht, gleicht den Tieren, die abgetan werden.
1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele! Luați aminte, toți locuitorii lumii,2fii ai lui Adam și fii ai omului, cei bogați și cei nevoiași laolaltă!3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte, iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.4Îmi voi pleca urechea la un proverb; îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.5De ce să mă tem în zilele rele, când mă împresoară nelegiuirea urmăritorilor mei,6a celor ce se încred în averile lor și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?7Cu siguranță un om nu‑l poate răscumpăra pe fratele său, nici nu‑I poate da lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui.8Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă, încât nu va putea plăti niciodată9ca să trăiască pentru totdeauna și să nu vadă groapa.10Căci el vede că până și înțelepții mor; iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună și își lasă averea altora.11Mormintele lor le vor fi case pe vecie[1], locuințe din generație în generație, deși și‑au numit proprietățile după numele lor.12Însă omul pus în cinste nu dăinuie; el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.13Aceasta este calea celor ce se încred în ei[2] și a celor ce‑i urmează, care își găsesc plăcerea în vorbele[3] lor.14Sunt rânduiți pentru Locuința Morților, ca niște oi; moartea îi va paște. Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața. Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților, departe de locuința lor.15Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților, căci El mă va lua.[4] Selah16Nu te teme când se îmbogățește cineva, când sporește gloria casei lui,17căci nu ia nimic cu el la moartea sa; gloria lui nu se coboară după el.18Chiar dacă și‑a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui, – iar ei te laudă că ți‑ai făcut bine –,19tot va merge la generația părinților lui, și nu vor mai vedea lumina vreodată.20Omul pus în cinste și fără pricepere se aseamănă cu vitele pentru tăiere.