Psalm 31 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

1 Dem Musikmeister; ein Psalm von David. 2 Bei dir, HERR, suche ich Zuflucht: laß mich nimmer enttäuscht werden! Nach deiner Gerechtigkeit errette mich! 3 Neige dein Ohr mir zu, eile zu meiner Rettung herbei, sei mir ein schützender Fels, eine feste Burg, mir zu helfen! 4 Du bist ja doch mein Fels und meine Burg, um deines Namens willen wirst du mich führen und leiten, 5 mich befrein aus dem Netz, das man heimlich mir gestellt; denn du bist meine Schutzwehr. 6 In deine Hand befehl’ ich meinen Geist (Lk 23,46): du wirst mich erlösen, o HERR, du treuer Gott. 7 Du hassest, die sich an nichtige Götzen halten, doch ich vertraue auf den HERRN. 8 Ich will jubeln und fröhlich sein ob deiner Gnade, daß du mein Elend hast angeschaut, auf die Angst meiner Seele geachtet 9 und mich der Gewalt des Feindes nicht preisgegeben, nein, meine Füße gestellt hast auf weiten Raum. 10 Sei mir gnädig, o HERR, denn ich bin in Bedrängnis^[1]; getrübt vor Gram ist mir mein Auge, meine Seele und mein Leib; 11 denn in Kummer verzehrt sich mein Leben und meine Jahre in Seufzen; erschöpft durch mein Verschulden ist meine Kraft, und verfallen sind meine Gebeine. 12 Für alle meine Feinde bin ich zum Hohn geworden, von meinen Nachbarn gemieden und ein Schrecken für meine Bekannten: wer mich sieht auf der Straße, flieht scheu vor mir. 13 Entschwunden bin ich wie ein Toter dem Gedenken, bin geworden wie ein zerbrochnes Gefäß. 14 Ich habe ja viele zischeln gehört: »Grauen ringsum!« Wenn sie vereint sich gegen mich beraten, sinnen sie darauf, mir das Leben zu rauben. 15 Doch ich vertraue auf dich, o HERR; ich sage: »Nur du bist mein Gott.« 16 In deiner Hand steht meine Zeit^[2]: rette mich aus der Hand meiner Feinde und meiner Verfolger! 17 Laß leuchten dein Angesicht über deinem Knecht, hilf mir durch deine Gnade! 18 HERR, laß mich nicht enttäuscht werden, denn ich rufe dich an! Laß die Frevler enttäuscht werden, laß sie, zum Schweigen gebracht, in die Unterwelt fahren! 19 Verstummen müssen die Lügenlippen, die Freches reden gegen den Gerechten in Hochmut und Verachtung! 20 Wie groß ist deine Güte, die du vorbehältst denen, die dich fürchten, die du denen erzeigst, die ihre Zuflucht offen vor aller Welt zu dir nehmen! 21 Du schirmst sie mit deines Angesichts Schirm vor den Bosheitsplänen der Menschen, birgst sie in einer Hütte vor der Anfeindung der Zungen. 22 Gepriesen sei der HERR, daß er mir seine Gnade wunderbar hat erwiesen in einer festen Stadt! 23 Ich zwar hatte gedacht in meiner Verzagtheit, ich sei verstoßen fern von deinen Augen; doch du hast mein lautes Flehen gehört, als ich zu dir rief. 24 Liebet den HERRN, ihr seine Frommen alle! Die Treuen behütet der HERR, vergilt aber reichlich dem, der Hochmut übt. 25 Seid stark, und euer Herz sei unverzagt, ihr alle, die ihr harret des HERRN!

Noua Traducere Românească

von Biblica

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! În dreptatea Ta, izbăvește‑mă! 2 Pleacă‑Ți urechea spre mine și scapă‑mă degrabă. Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit. 3 Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău. 4 Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins, căci Tu ești refugiul meu. 5 În mâinile Tale îmi încredințez duhul! Tu m‑ai răscumpărat, DOAMNE, Dumnezeul adevărului. 6 Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți, dar mă încred în DOMNUL. 7 Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta, fiindcă mi‑ai văzut suferința și ai cunoscut necazul sufletului meu. 8 Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului, ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg. 9 Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE, căci sunt în strâmtorare. De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul. 10 Îmi sfârșesc viața în durere, și anii în întristare. Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele, iar oasele mi se prăpădesc. 11 Din cauza tuturor împotrivitorilor mei am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei și de groază pentru cunoscuții mei. Cei ce mă văd pe drum fug de mine. 12 Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort; am ajuns ca un vas spart. 13 Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur. Când se sfătuiesc împreună împotriva mea, ei plănuiesc să‑mi ia viața. 14 Dar eu mă‑ncred în Tine, DOAMNE, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“. 15 Timpul meu^[1] este în mâna Ta; scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei! 16 Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău! Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta! 17 DOAMNE, să nu fiu dat de rușine căci pe Tine Te chem. Să fie dați de rușine cei răi! Să se coboare tăcuți în Locuința Morților! 18 Să fie amuțite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie și dispreț împotriva celui drept. 19 Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine, înaintea fiilor omului. 20 Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale de uneltirile omului; îi adăpostești în colibă de cearta limbilor. 21 Binecuvântat să fie DOMNUL, căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine când eram într‑o cetate asediată. 22 M‑am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele, când am strigat după ajutor către Tine. 23 Iubiți‑L pe DOMNUL, toți sfinții Lui, DOMNUL păzește pe cei credincioși, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine. 24 Fiți tari și încurajați‑vă inimile, toți cei ce nădăjduiți în DOMNUL.