Psalm 22 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

1 Dem Musikmeister, nach (der Singweise = Melodie) »Hirschkuh der Morgenröte«; ein Psalm von David. 2 Mein Gott, mein Gott, warum hast du mich verlassen? (Mt 27,46; Mk 15,34) Ach, fern von meiner Rettung bleiben die Worte meiner Klage! 3 Mein Gott! Ich rufe bei Tage, doch du antwortest nicht, und bei Nacht, doch Ruhe wird mir nicht zuteil! 4 Und doch bist du der Heilige, der da thront über Israels Lobgesängen. 5 Auf dich haben unsre Väter vertraut, sie haben vertraut, und du hast ihnen ausgeholfen; 6 zu dir haben sie geschrien und Rettung gefunden, auf dich haben sie vertraut und sind nicht enttäuscht worden. 7 Doch ich bin ein Wurm und kein Mensch mehr, bin der Leute Hohn und verachtet vom Volk; 8 alle, die mich sehen, spotten mein, reißen den Mund auf, schütteln den Kopf: (Mt 27,39) 9 »Er werf’s auf den HERRN: der möge ihn befreien, der möge ihn retten: er hat ja Wohlgefallen an ihm!« 10 Ja du bist’s, der mich der Mutter gelegt in den Schoß, mich sicher geborgen an meiner Mutter Brust; 11 von Geburt an bin ich auf dich geworfen^[1], vom Schoß meiner Mutter her bist du mein Gott. 12 O bleibe nicht fern von mir, denn die Drangsal ist nahe, und sonst ist kein Helfer zu sehen! 13 Mich umzingeln mächtige Stiere, Basans Riesenfarren halten mich umringt; 14 den Rachen sperren sie gegen mich auf – ein reißender, brüllender Löwe! 15 Wie Wasser bin ich ausgegossen, alle meine Glieder sind ausgerenkt^[2]; das Herz ist mir geworden wie Wachs, zerschmolzen in meinem Innern. 16 Vertrocknet wie eine Scherbe ist meine Kraft, und die Zunge klebt mir am Gaumen: in den Staub des Todes hast du mich gelegt. 17 Ach, Hunde umgeben mich rings, eine Rotte von Übeltätern umkreist mich; sie haben mir Hände und Füße durchbohrt. 18 Alle meine Gebeine kann ich zählen: sie aber blicken mich an und weiden sich an dem Anblick. 19 Sie teilen meine Kleider unter sich und werfen das Los um mein Gewand (Mt 27,35; Joh 19,24). 20 Doch du, HERR, bleibe nicht fern von mir, du, meine Stärke, eile mir zu Hilfe! 21 Errette vor dem Schwert mein Leben, mein einziges Gut aus der Hunde Gewalt! 22 Hilf mir aus dem Rachen des Löwen und bewahre mich vor den Hörnern der Büffel! 23 Dann will ich deinen Namen meinen Brüdern kundtun, inmitten der Gemeinde dich rühmen^[3]: 24 »Die den HERRN ihr fürchtet, preiset ihn! Ihr alle vom Hause Jakobs, ehret ihn und scheut euch vor ihm, ihr alle von Israels Stamm! 25 Denn er hat nicht übersehen und nicht verabscheut das Elend des Dulders und sein Antlitz vor ihm nicht verborgen, nein, als er zu ihm schrie, auf ihn gehört.« 26 Dir soll mein Loblied gelten in großer Gemeinde; meine Gelübde will ich erfüllen vor denen, die ihn fürchten. 27 Die Elenden sollen essen, daß sie satt werden, und die da suchen den HERRN, sollen ihn preisen: aufleben soll euer Herz für immer! 28 Daran werden gedenken und zum HERRN sich bekehren alle Enden der Erde, und vor dir werden sich niederwerfen alle Geschlechter der Heiden; 29 denn dem HERRN gehört die Herrschaft^[4], und er ist der Völkergebieter. 30 Vor ihm werden niederfallen alle Großen der Erde, vor ihm die Knie beugen alle, die in den Erdstaub sinken und wer seine Seele nicht am Leben erhalten kann. 31 Die Nachwelt wird ihm dienen; vom Allherrn wird man erzählen dem künft’gen Geschlecht. 32 Sie werden kommen und seine Gerechtigkeit kundtun dem nachgeborenen Volk, daß Er es vollführt hat.

Noua Traducere Românească

von Biblica

Pentru dirijor. De cântat ca și „Cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.

1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m‑ai părăsit? Ești atât de departe de izbăvirea mea și de cuvintele strigătului meu! 2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu‑mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă. 3 Dar Tu ești sfânt; Tu șezi în mijlocul laudelor lui Israel. 4 În Tine s‑au încrezut părinții noștri; ei s‑au încrezut, iar Tu i‑ai izbăvit; 5 au strigat către Tine și au fost scăpați; s‑au încrezut în Tine și nu au fost dați de rușine. 6 Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor. 7 Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, rânjesc și clatină din cap. 8 „S‑a încrezut în DOMNUL! Să‑l scape El! Să‑l elibereze, căci Își găsește plăcerea în el!“ 9 Totuși, Tu m‑ai scos din pântec și m‑ai făcut încrezător la sânii mamei mele. 10 Ți‑am fost încredințat Ție din pântec; încă din pântecul mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu. 11 Nu Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape și nu am niciun ajutor! 12 Mă încercuiesc mulți tauri, niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară. 13 Își deschid gura împotriva mea ca leul care sfâșie și răcnește. 14 Sunt turnat ca apa, și toate oasele mi se despart. Mi s‑a făcut inima precum ceara și se topește înăuntrul meu. 15 Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipește de cerul gurii: m‑ai adus în țărâna morții. 16 Căci niște câini m‑au înconjurat, o ceată de răufăcători m‑a împresurat; mi‑au străpuns mâinile și picioarele. 17 Toate oasele aș putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc. 18 Și‑au împărțit hainele mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa mea. 19 Dar Tu, DOAMNE, nu Te îndepărta! Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! 20 Scapă‑mi sufletul de sabie, și viața din laba câinelui! 21 Izbăvește‑mă din gura leului și din coarnele bivolului sălbatic! Tu mi‑ai răspuns! 22 Voi vesti Numele Tău fraților mei; Te voi lăuda în mijlocul adunării! 23 Cei temători de DOMNUL, lăudați‑L! Voi, toată sămânța lui Iacov, slăviți‑L! Să aveți frică de El, voi, toată sămânța lui Israel! 24 Căci El nu a disprețuit și nu a nesocotit asuprirea celui asuprit. Nu Și‑a ascuns fața de acesta; l‑a ascultat când a strigat către El după ajutor. 25 Tu ești pricina laudelor mele în adunarea cea mare! Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine! 26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; cei ce Îl caută pe DOMNUL Îl vor lăuda. Să vă trăiască inima pentru totdeauna! 27 Toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la DOMNUL. Toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta, 28 căci a DOMNULUI este domnia și El stăpânește peste neamuri! 29 Toți cei prosperi de pe pământ vor mânca și se vor închina; înaintea Lui vor îngenunchea toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să‑și păstreze viața. 30 O sămânță^[1] Îi va sluji^[2] și se va istorisi generației următoare despre Stăpânul. (Ps 18,50) 31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea Lui; îi vor vesti poporului care se va naște că El a lucrat.