1Ein Wallfahrtslied (oder Stufenlied? vgl. Ps 120). Gedenke, HERR, dem David alle seine Mühsal,2ihm, der dem HERRN einst zuschwor und gelobte Jakobs mächtigem Gott: (2Sam 7,2; 1Chr 17,2)3»Wahrlich, ich will mein Wohnzelt nicht betreten, nicht mein Ruhelager besteigen;4ich will meinen Augen den Schlaf nicht gönnen, nicht Schlummer meinen Augenlidern,5bis eine Stätte dem HERRN ich gefunden, eine Wohnung für Jakobs mächtigen Gott!«6Ja, wir haben von ihr gehört in Ephrath, sie gefunden im Gefilde von Jaar:7»Laßt uns in seine Wohnung treten, uns niederwerfen vor dem Schemel seiner Füße!8Brich auf, o HERR, zu deiner Ruhstatt, du und die Lade (das Sinnbild) deiner Macht! (2.Chr 6,41)9Laß deine Priester sich kleiden in Gerechtigkeit[1], und deine Frommen mögen jubeln!10Um deines Knechtes David willen weise das Antlitz[2] deines Gesalbten nicht ab!«11Geschworen hat der HERR dem David einen Eid, einen wahren Eid, von dem er nicht abgeht: »Von deinen leiblichen Sprossen will einen ich setzen auf deinen Thron.12Wenn deine Söhne meinen Bund beachten und meine Zeugnisse[3], die ich sie lehren werde, so sollen auch ihre Söhne für und für sitzen auf deinem Thron.«13Denn der HERR hat Zion erwählt, hat es zu seiner Wohnung begehrt:14»Dies ist meine Ruhstatt für immer, hier will ich wohnen, weil ich’s so begehrt.15Zions Nahrung will ich reichlich segnen, seine Armen sättigen mit Brot;16seine Priester werde in Heil ich kleiden, seine Frommen sollen laut frohlocken.17Dort will ich Davids Macht erblühen lassen; eine Leuchte hab’ ich meinem Gesalbten bereitet.18Seine Feinde will ich kleiden in Schmach, doch ihm soll auf dem Haupt die Krone glänzen.«
1DOAMNE, amintește‑Ți de David și de toate necazurile lui,2de cel ce I‑a jurat DOMNULUI, cel ce I‑a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:3„Nu voi intra în cortul căminului meu, nici nu mă voi sui în așternutul patului meu,4nu voi da somn ochilor mei, nici ațipire pleoapelor mele,5până când nu voi găsi un loc pentru DOMNUL, un Lăcaș pentru Puternicul lui Iacov“.6„Iată, noi am auzit despre el[1] în Efrata și l‑am găsit pe terenurile împădurite[2].7Să mergem la Lăcașul Lui! Să ne închinăm lângă scăunașul[3] Său!“ (Ps 99,5)8Ridică‑Te, DOAMNE, și vino la locul Tău de odihnă, Tu și Chivotul tăriei Tale!9Preoții Tăi să se îmbrace cu dreptate, iar credincioșii Tăi să strige de bucurie.10Datorită lui David, robul Tău, nu‑Ți întoarce fața de la unsul Tău!11DOMNUL i‑a jurat lui David credincioșie; El nu Se va întoarce de la ea: „Îl voi pune pe tronul tău pe unul din rodul trupului tău.12Dacă fiii tăi vor ține legământul Meu și mărturiile Mele, pe care îi voi învăța, atunci chiar și fiii lor vor sta pe tronul tău pentru totdeauna“.13Căci DOMNUL a ales Sionul; El l‑a dorit ca locuință a Sa.14„Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, căci l‑am dorit.15Îi voi binecuvânta din belșug hrana și‑i voi sătura cu pâine pe cei nevoiași.16Îi voi îmbrăca preoții cu mântuire, iar credincioșii lui vor striga de bucurie.17Acolo voi face să crească un corn[4] lui David, îi voi pregăti o candelă unsului Meu. (Ps 18,2)18Îi voi îmbrăca dușmanii cu rușine, dar pe fruntea lui va străluci coroana.“