1Ein Wallfahrtslied (oder Stufenlied? vgl. Ps 120). Aus der Tiefe rufe ich, HERR, zu dir:2»Allherr, höre auf meine Stimme, laß deine Ohren merken auf mein lautes Flehen!«3Wenn du, HERR, Sünden behalten[1] willst, o Allherr, wer kann bestehn!4Doch bei dir ist die Vergebung, auf daß man dich fürchte.5Ich harre des HERRN, meine Seele harrt, und ich warte auf sein Wort[2];6meine Seele harrt auf den Allherrn sehnsuchtsvoller als Wächter auf den Morgen.7Sehnsuchtsvoller als Wächter auf den Morgen harre, Israel, auf den HERRN! Denn beim HERRN ist die Gnade und Erlösung bei ihm in Fülle,8und er wird Israel erlösen von allen seinen Sünden.
1Din adâncuri strig, DOAMNE!2Stăpâne, ascultă glasul meu! Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul cererilor mele!3Dacă Tu, DOAMNE, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Stăpâne?4Dar la Tine este iertarea, ca astfel să fii de temut.5Îl aștept pe DOMNUL. Sufletul meu așteaptă și nădăjduiește în Cuvântul Lui.6Sufletul meu Îl așteaptă pe Stăpânul mai mult decât așteaptă străjerii dimineața, da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.7Israel, nădăjduiește în DOMNUL, căci îndurarea este a DOMNULUI și la El găsim belșug de răscumpărare.8El îl răscumpără pe Israel din toate nelegiuirile lui.