Psalm 119 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

1 Wohl denen, deren Wandel unsträflich ist, die einhergehn im^[1] Gesetz des HERRN! 2 Wohl denen, die seine Zeugnisse beobachten, die mit ganzem Herzen ihn suchen, 3 die auch kein Unrecht verüben, sondern auf seinen Wegen gehen! 4 Du selbst hast deine Befehle erlassen, daß man sie sorglich^[2] befolge. 5 Ach möchte doch mein Wandel fest sein in der Befolgung deiner Satzungen! 6 Dann werde ich nicht beschämt sein, wenn ich alle deine Gebote vor Augen habe. 7 Ich will dir aufrichtigen Herzens danken, indem ich die Rechte^[3] deiner Gerechtigkeit lerne. 8 Deine Satzungen will ich halten: verlaß mich nicht ganz und gar! 9 Wie wird ein Jüngling seinen Wandel rein gestalten? Wenn er ihn führt^[4] nach deinem Wort. 10 Mit ganzem Herzen suche ich dich: laß mich von deinen Geboten nicht abirren! 11 In meinem Herzen wahre ich dein Wort, um mich nicht gegen dich zu verfehlen. 12 Gepriesen seist du, o HERR: lehre mich deine Satzungen! 13 Mit meinen Lippen zähle ich her alle Rechte^[5] deines Mundes. 14 An dem Wege deiner Zeugnisse habe ich Freude wie über irgendwelchen Reichtum. 15 Über deine Befehle will ich sinnen und achten auf deine Pfade. 16 An deinen Satzungen habe ich meine Lust, will deine Worte nicht vergessen. 17 Tu Gutes an deinem Knecht, auf daß ich leben bleibe, so will ich deine Worte befolgen. 18 Öffne mir die Augen, daß ich klar erkenne die Wunder in deinem Gesetz. 19 Ich bin nur ein Gast auf Erden: verbirg deine Gebote nicht vor mir. 20 Meine Seele verzehrt sich vor Sehnsucht nach deinen Rechten^[6] allezeit. 21 Gedroht hast du den Stolzen; verflucht sind, die von deinen Geboten abweichen. 22 Wälze Schmach und Verachtung von mir ab, denn ich beobachte deine Zeugnisse. 23 Mögen auch Fürsten sitzen und wider mich beraten: dein Knecht sinnt doch über deine Satzungen nach. 24 Ja, deine Zeugnisse sind meine Freude, meine Ratgeber sind sie. 25 Mein Mut ist in den Staub gesunken: belebe mich wieder nach deinem Wort^[7]. 26 Ich habe dir meine Lage geschildert, da hast du mich erhört: lehre mich deine Satzungen. 27 Laß mich den Weg verstehn, den deine Befehle gebieten, so will ich sinnen über deine Wunder. 28 Mein Herz zerfließt vor Kummer in Tränen; richte mich auf nach deinen Worten. 29 Den Weg der Lüge halte fern von mir, doch begnade^[8] mich mit deinem Gesetz! 30 Den Weg der Treue habe ich erwählt, deine Rechte^[9] unanstößig befunden. 31 Ich halte fest an deinen Zeugnissen: HERR, laß mich nicht zuschanden werden! 32 Den Weg deiner Gebote will ich laufen, denn du machst mir weit das Herz^[10]. 33 Lehre mich, HERR, den Weg deiner Satzungen, so will ich ihn innehalten bis ans Ende. 34 Verleihe mir Einsicht, damit ich deine Weisung beachte und sie mit ganzem Herzen befolge. 35 Laß mich wandeln auf dem Pfade deiner Gebote, denn an diesem habe ich meine Freude. 36 Neige mein Herz deinen Zeugnissen zu und nicht zur Gewinnsucht^[11]. 37 Wende meine Augen ab, daß sie nicht nach Eitlem schauen; belebe mich auf deinen Wegen. 38 Erfülle an deinem Knechte deine Verheißung, die darauf abzielt, daß man dich fürchte. 39 Wende ab meine Schmach, vor der mir graut; denn deine Rechte^[12] sind heilsam. 40 Fürwahr, ich sehne mich nach deinen Befehlen: belebe mich durch deine Gerechtigkeit! 41 Laß deine Gnadenerweise mir widerfahren, o HERR, deine Hilfe nach deinem Wort^[13], 42 daß ich dem, der mich schmäht, zu antworten weiß; denn ich verlasse mich auf dein Wort. 43 Und entzieh meinem Munde nicht ganz das Wort der Wahrheit; denn ich harre auf deine Rechte^[14]. 44 Und befolgen will ich dein Gesetz beständig, immer und ewiglich; 45 so werde ich wandeln auf freier Bahn; denn ich habe mich stets um deine Befehle gekümmert; 46 und ich will von deinen Zeugnissen reden vor Königen, ohne mich zu scheuen; 47 denn ich habe meine Freude an deinen Geboten, die mir lieb sind, 48 und hebe meine Hände auf zu deinen Geboten, [die mir lieb sind,] will über deine Satzungen sinnen. 49 Halte deinem Knecht getreulich dein Wort, auf das du mich hast hoffen lassen! 50 Das ist mein Trost in meinem Elend, daß dein Wort^[15] mich neu belebt hat. 51 Die Übermüt’gen verspotten mich maßlos, doch ich bin von deinem Gesetz nicht abgewichen. 52 Gedenke ich deiner Rechte^[16] aus der Vorzeit, so fühle ich mich, o HERR, getröstet. 53 Heißer Zorn erfaßt mich wegen der Gottlosen, die dein Gesetz verlassen haben. 54 Deine Satzungen sind mir zu Lobgesängen geworden im Hause meiner Pilgerschaft. 55 In der Nacht sogar gedenke ich deines Namens, o HERR, und befolge dein Gesetz. 56 Das ist mir zuteil geworden, daß ich deine Befehle befolgt habe. 57 Meine Aufgabe ist, o HERR, ich bekenne es, deine Worte zu befolgen. 58 Von ganzem Herzen fleh’ ich dich an: »Sei mir gnädig nach deiner Verheißung!« 59 Ich habe über meine Wege nachgedacht und lenke (daher) meine Schritte zu deinen Zeugnissen zurück. 60 Ich eile und säume nicht, deine Gebote zu befolgen. 61 Die Fallstricke der Gottlosen umringen mich; dennoch vergesse ich dein Gesetz nicht. 62 In der Mitte der Nacht stehe ich auf, um dir zu danken für die Verordnungen deiner Gerechtigkeit. 63 Befreundet bin ich mit allen, die dich fürchten, und mit denen, die deine Befehle befolgen. 64 Deiner Gnade^[17], o HERR, ist die Erde voll: lehre mich deine Satzungen! 65 Gutes hast du an deinem Knechte getan, o HERR, nach deiner Verheißung. 66 Rechte Einsicht und Erkenntnis lehre mich, denn ich vertraue auf deine Gebote. 67 Bevor ich gedemütigt wurde, ging ich irre; jetzt aber beobachte ich dein Wort. 68 Du bist gütig und erweisest Gutes: lehre mich deine Satzungen! 69 Lügen haben die Stolzen gegen mich erdichtet, ich aber befolge deine Befehle mit ganzem Herzen. 70 Unempfindlich wie von Fett ist ihr Herz, ich aber habe Freude an deinem Gesetz. 71 Gut war’s für mich, daß ich gedemütigt wurde, damit ich deine Satzungen lernte. 72 Die Weisung deines Mundes ist mir lieber als Tausende von Gold- und Silberstücken. 73 Deine Hände haben mich geschaffen und gebildet: verleihe mir nun auch Einsicht, daß ich deine Gebote lerne! 74 Die dich fürchten, werden mich sehen und sich freun; denn ich habe auf dein Wort^[18] geharrt. 75 Ich weiß, o HERR, daß deine Gerichte gerecht sind und du mich in Treue gedemütigt hast. 76 Laß doch deine Gnade mir Trost gewähren, wie du deinem Knechte verheißen hast! 77 Laß mir dein Erbarmen widerfahren, daß ich auflebe, denn dein Gesetz ist meine Lust. 78 Laß die Stolzen zuschanden werden, weil sie ohne Grund mich niederdrücken; ich aber sinne über deine Befehle. 79 Laß mir sich zuwenden, die dich fürchten und die deine Zeugnisse anerkennen! 80 Mein Herz halte treu an deinen Satzungen fest, auf daß ich nicht zuschanden werde. 81 Meine Seele schmachtet nach deiner Hilfe^[19]: ich harre auf dein Wort. 82 Meine Augen schmachten nach deiner Verheißung, indem ich frage: »Wann wirst du mich trösten?« 83 Bin ich auch wie ein Schlauch im Rauch geworden, hab’ ich doch deine Satzungen nicht vergessen. 84 Wie viele sind noch der Lebenstage deines Knechts? Wann hältst du Gericht über meine Verfolger? 85 Übermütige haben mir Gruben gegraben, sie, die sich nicht nach deinem Gesetz verhalten. 86 Alle deine Gebote sind Wahrheit; mit Lüge^[20] verfolgt man mich: so hilf mir! 87 Fast hätten sie mich im Lande umgebracht; doch ich verlasse deine Befehle nicht. 88 Nach deiner Gnade erhalte mich am Leben, so will ich das Zeugnis deines Mundes befolgen. 89 Auf ewige Zeit, o HERR, steht fest dein Wort im Himmel. 90 Von Geschlecht zu Geschlecht währt deine Treue; du hast die Erde festgestellt, und sie steht; 91 nach deinen Verordnungen stehn sie noch heute, denn alle Dinge sind dir dienstbar^[21]. 92 Wäre dein Gesetz nicht meine Freude gewesen, so wär’ ich in meinem Elend vergangen. 93 Niemals will ich deine Befehle vergessen, denn durch sie hast du mich neu belebt^[22]. 94 Dein bin ich: hilf mir! Denn ich beachte deine Verordnungen. 95 Gottlose lauern mir auf, um mich umzubringen, ich aber achte auf deine Zeugnisse. 96 Von allem Vollkomm’nen habe ich eine Grenze gesehn; doch dein Gebot ist völlig unbeschränkt. 97 Wie habe ich dein Gesetz so lieb! Den ganzen Tag ist es mein Sinnen. 98 Weiser, als meine Feinde sind, machen mich deine Gebote, denn mein sind sie für immer. 99 Verständiger bin ich als alle meine Lehrer, denn deine Zeugnisse sind mein Sinnen. 100 Mehr Einsicht besitz’ ich als die Greise; denn ich beobachte deine Befehle. 101 Von jedem bösen Pfade halte ich meinen Fuß fern, um dein Wort zu befolgen. 102 Von deinen Rechten^[23] weiche ich nicht ab, denn du hast mich belehrt. 103 Wie süß sind deine Worte^[24] meinem Gaumen, süßer als Honig meinem Munde! 104 Aus deinen Befehlen gewinne ich Einsicht; darum hasse ich jeglichen Lügenpfad. 105 Dein Wort ist meines Fußes Leuchte und ein Licht auf meinem Wege^[25]. 106 Ich habe geschworen und den Vorsatz gefaßt, den Verordnungen deiner Gerechtigkeit treu zu bleiben. 107 Ich bin gar tief gebeugt: o HERR, belebe mich wieder nach deiner Verheißung! 108 Laß, HERR, dir gefallen die willigen Opfer meines Mundes und lehre mich deine Rechte^[26]! 109 Ich schwebe beständig in Todesgefahr, doch dein Gesetz vergesse ich nicht. 110 Die Gottlosen haben mir Schlingen gelegt, aber von deinen Befehlen irre ich nicht ab. 111 Deine Zeugnisse sind mein ewiger Erbbesitz, denn sie sind die Wonne meines Herzens. 112 Ich neige mein Herz dazu, deine Satzungen zu erfüllen immerdar bis ans Ende. 113 Die Doppelherzigen hasse ich, aber dein Gesetz ist mir lieb. 114 Mein Schirm und Schild bist du; auf dein Wort^[27] harre ich. 115 Weicht von mir, ihr Übeltäter! Ich will die Gebote meines Gottes halten. 116 Stütze mich nach deiner Verheißung, daß ich lebe, und laß mich nicht in meiner Hoffnung getäuscht werden! 117 Stärke mich, auf daß ich Heil^[28] erlange, und laß mich stets auf deine Satzungen achten! 118 Du verwirfst alle, die von deinen Satzungen abirren; denn erfolglos ist ihre Täuschung. 119 Wie Schlacken räumst du alle Gottlosen des Landes hinweg; darum liebe ich deine Zeugnisse. 120 Aus Furcht vor dir schaudert mein Leib, und mir ist bange vor deinen Gerichten. 121 Ich habe Recht und Gerechtigkeit geübt: gib mich nicht meinen Bedrückern preis! 122 Tritt für deinen Knecht zu seinem Heile ein, laß die Stolzen mir nicht Gewalt antun! 123 Meine Augen schmachten nach deiner Rettung und nach der Bestätigung deiner Gerechtigkeit. 124 Verfahre mit deinem Knecht nach deiner Gnade und lehre mich deine Satzungen! 125 Dein Knecht bin ich, verleihe mir Einsicht, damit ich deine Zeugnisse verstehen lerne. 126 Zeit ist’s für den HERRN, zu handeln: sie haben ja dein Gesetz gebrochen. 127 Darum liebe ich deine Gebote mehr als Gold und als Feingold. 128 Darum schätze ich alle deine Befehle als richtig; jeder Lügenpfad ist mir verhaßt. 129 Wunderwerke sind deine Zeugnisse; darum hält mein Herz an ihnen fest. 130 Die Erschließung deiner Worte erleuchtet, verleiht den Einfältigen Einsicht. 131 Ich tue meinen Mund weit auf und lechze, denn mich verlangt nach deinen Geboten. 132 Wende dich zu mir und sei mir gnädig, wie es recht ist bei denen, die deinen Namen lieben! 133 Laß meine Schritte fest sein durch dein Wort und laß nichts Trügerisches^[29] über mich herrschen. 134 Erlöse mich von der Bedrückung der Menschen, so will ich deine Befehle befolgen. 135 Laß dein Angesicht leuchten gegen deinen Knecht und lehre mich deine Satzungen. 136 Tränenströme rinnen aus meinen Augen, weil viele dein Gesetz nicht befolgen. 137 Gerecht bist du, o HERR, und richtig sind deine Rechte^[30]. 138 In Gerechtigkeit hast du deine Zeugnisse verordnet und in unerschütterlicher Treue. 139 Mich verzehrt mein Eifer, weil meine Gegner deine Worte vergessen. 140 Dein Wort ist wohlgeläutert, und dein Knecht hat es lieb. 141 Gering bin ich und verachtet, doch deine Befehle vergesse ich nicht. 142 Deine Gerechtigkeit ist ewige Gerechtigkeit, und dein Gesetz ist Wahrheit. 143 Wenn Leiden und Not mich getroffen haben, sind deine Gebote dennoch meine Freude. 144 Deine Zeugnisse bleiben immerdar gerecht: verleihe mir Verständnis, so werde ich leben. 145 Ich rufe von ganzem Herzen: »Erhöre mich, HERR!« Deine Satzungen will ich beobachten. 146 Ich rufe zu dir: »Hilf mir! So will ich deine Zeugnisse beobachten.« 147 Früh bin ich auf vor Tagesanbruch und flehe laut; auf dein Wort^[31] harre ich. 148 Meine Augen wachen die ganze Nacht hindurch, um über dein Wort^[32] nachzusinnen. 149 Höre meine Stimme nach deiner Gnade! O HERR, nach deinen Rechten^[33] laß mich aufleben! 150 Mir haben sich Leute genaht, die der Arglist frönen: von deinem Gesetz sind sie fern; 151 doch du bist mir nahe, o HERR, und alle deine Gebote sind Wahrheit. 152 Längst weiß ich aus deinen Zeugnissen, daß du sie^[34] für ewig festgestellt hast. 153 Sieh mein Elend an und errette mich! Denn dein Gesetz vergesse ich nicht. 154 Führe meine Sache und erlöse mich, schenke mir neues Leben nach deiner Verheißung! 155 Den Gottlosen bleibt die Hilfe^[35] fern, denn sie kümmern sich nicht um deine Satzungen. 156 Deine Barmherzigkeit ist groß, o HERR: nach deinen Rechten^[36] belebe mich wieder! 157 Groß ist meiner Verfolger und Gegner Zahl, doch von deinen Zeugnissen geh’ ich nicht ab. 158 Wenn ich Treulose sehe, so fühle ich Abscheu, weil sie dein Wort^[37] nicht befolgen. 159 Sieh her, ich liebe deine Befehle: HERR, schenke mir neues Leben nach deiner Gnade! 160 Der ganze Inhalt deines Wortes ist Wahrheit, und ewig gilt jede Verordnung deiner Gerechtigkeit. 161 Fürsten haben mich ohne Ursach’ verfolgt; doch nur vor deinen Worten^[38] erbebt mein Herz. 162 Ich freue mich über dein Wort^[39] wie einer, der große Beute gewinnt. 163 Lügen hasse und verabscheue ich, aber dein Gesetz ist mir lieb. 164 Siebenmal täglich preise ich dich um der Verordnungen deiner Gerechtigkeit willen. 165 Frieden^[40] in Fülle erlangen die Freunde deines Gesetzes, denn es gibt für sie kein Straucheln. 166 Ich hoffe auf deine Rettung, o HERR, denn ich habe deine Gebote gehalten. 167 Mein Herz befolgt deine Zeugnisse, und ich habe sie aufrichtig lieb. 168 Ich befolge deine Befehle und Zeugnisse; denn alle meine Wege sind dir bekannt. 169 Laß mein lautes Flehen zu dir dringen, o HERR; verleih mir Verständnis für dein Wort! 170 Laß mein Beten vor dich kommen: errette mich nach deiner Verheißung! 171 Meine Lippen sollen Lobpreis sprudeln lassen, weil du mich deine Satzungen lehrst. 172 Meine Zunge soll von deinem Worte^[41] singen; denn alle deine Gebote sind gerecht. 173 Laß deine Hand bereit sein, mir zu helfen, denn deine Befehle hab’ ich (zu Führern) erwählt. 174 Ich sehne mich nach deiner Hilfe, o HERR, und dein Gesetz ist meine Freude. 175 Laß meine Seele leben, daß sie dich preise, und deine Rechte^[42] mögen mir helfen! 176 Geh ich irre wie ein verlorenes Schaf, so suche deinen Knecht! Denn deine Gebote habe ich nicht vergessen.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 ^[1] Ferice de cei fără pată pe cale, care umblă potrivit Legii DOMNULUI. 2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui și‑L caută din toată inima. 3 Ei nu săvârșesc nicio nedreptate; umblă pe căile Lui. 4 Tu ai poruncit orânduirile Tale, ca să fie păzite bine. 5 O, de‑ar ținti căile mele să păzească hotărârile Tale! 6 Atunci nu mă voi rușina, când mă voi uita la poruncile Tale. 7 Îți voi mulțumi în curăție de inimă, când voi învăța judecățile dreptății Tale. 8 Voi păzi hotărârile Tale: nu mă părăsi de tot! 9 Cum își va păstra tânărul curată cărarea? Veghind pe ea după Cuvântul Tău. 10 Te caut din toată inima mea: nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale! 11 Strâng^[2] Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. 12 Binecuvântat să fii Tu, DOAMNE! Învață‑mă hotărârile Tale! 13 Buzele mele vestesc toate judecățile rostite de gura Ta. 14 Mă bucur pe calea mărturiilor Tale de parcă aș avea toate bogățiile. 15 Cuget la orânduirile Tale și dau atenție căilor Tale. 16 Îmi găsesc plăcerea în hotărârile Tale; nu voi uita Cuvântul Tău! 17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc și să păzesc Cuvântul Tău! 18 Deschide‑mi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta! 19 Eu sunt un străin pe pământ: nu‑mi ascunde poruncile Tale! 20 Întotdeauna mi se topește sufletul de dor după judecățile Tale, tot timpul. 21 Tu‑i mustri pe cei îngâmfați, pe cei blestemați, pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale. 22 Îndepărtează de la mine insulta și disprețul, căci păzesc mărturiile Tale! 23 Prinții stau și vorbesc împotriva mea, dar robul Tău cugetă la hotărârile Tale. 24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea, sunt sfetnicii mei. 25 Sufletul meu este lipit de țărână: înviorează‑mă potrivit Cuvântului Tău! 26 Mi‑am istorisit căile, și Tu mi‑ai răspuns: învață‑mă hotărârile Tale! 27 Fă‑mă să înțeleg calea orânduirilor Tale și voi cugeta la minunile Tale! 28 Sufletul îmi plânge de întristare: ridică‑mă, după Cuvântul Tău! 29 Ține‑mă departe de calea minciunii; binevoiește să mă înveți Legea Ta! 30 Aleg calea credincioșiei; accept judecățile tale. 31 Mă alipesc de mărturiile Tale: DOAMNE, nu mă lăsa să fiu dat de rușine! 32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu îmi lărgești inima de bucurie. 33 Învață‑mă, DOAMNE, calea hotărârilor Tale, și o voi păzi până la sfârșit! 34 Fă‑mă să înțeleg și voi respecta Legea Ta, o voi păzi din toată inima mea! 35 Condu‑mă pe cărarea poruncilor Tale, căci în ea îmi găsesc plăcerea! 36 Apleacă‑mi inima spre mărturiile Tale și nu spre câștig nedrept! 37 Abate‑mi ochii de la vederea deșertăciunii. Înviorează‑mă pe căile Tale! 38 Împlinește‑Ți Cuvântul față de robul Tău, care este pentru cel ce se teme de Tine! 39 Depărtează de la mine disprețul care mă înspăimântă, căci judecățile Tale sunt bune! 40 Iată! Tânjesc după orânduirile Tale. În dreptatea Ta, înviorează‑mă! 41 Să vină la mine îndurarea Ta, DOAMNE, mântuirea Ta, potrivit promisiunii Tale! 42 Atunci îi voi răspunde celui ce mă batjocorește, căci mă încred în Cuvântul Tău. 43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea, căci nădăjduiesc în judecățile Tale! 44 Voi păzi Legea Ta întotdeauna și pentru veci de veci! 45 Voi umbla în loc larg, căci caut hotărârile Tale. 46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor și nu mă voi rușina. 47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale, pe care le iubesc. 48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, și cuget la hotărârile Tale. 49 Amintește‑Ți de Cuvântul spus robului Tău, în care m‑ai făcut să sper! 50 Aceasta îmi este mângâierea în suferința mea, căci promisiunea Ta mă înviorează. 51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri, dar eu nu mă abat de la Legea Ta. 52 Îmi amintesc de judecățile Tale din vechime, DOAMNE, și sunt mângâiat. 53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi, a celor ce au părăsit Legea Ta. 54 În casa pribegiei mele, hotărârile Tale mi‑au fost cântări. 55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, DOAMNE! Voi păzi Legea Ta! 56 Așa‑mi doresc să fie, căci păzesc orânduirile Tale. 57 DOAMNE, Tu ești moștenirea mea: am promis că voi păzi cuvintele Tale! 58 Caut fața Ta din toată inima. Arată‑Ți bunăvoința față de mine, potrivit promisiunii Tale. 59 Mă gândesc la căile mele și îmi îndrept pașii spre mărturiile Tale. 60 Mă grăbesc și nu întârzii să păzesc poruncile Tale. 61 Funiile celor răi m‑au înconjurat, dar eu nu uit Legea Ta. 62 La miezul nopții mă trezesc ca să‑Ți mulțumesc datorită judecăților Tale cele drepte. 63 Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc orânduirile Tale. 64 DOAMNE, îndurarea Ta umple pământul: învață‑mă hotărârile Tale! 65 Tu faci bine robului Tău, DOAMNE, după Cuvântul Tău. 66 Învață‑mă să am un discernământ clar și pricepere, căci cred în poruncile Tale! 67 Înainte de a fi smerit, eu rătăceam, însă acum păzesc Cuvântul Tău. 68 Tu ești bun și faci bine: învață‑mă hotărârile Tale! 69 Niște îngâmfați m‑au tencuit cu minciuni, dar eu păzesc orânduirile Tale din toată inima. 70 Inima lor este fără simțire, precum grăsimea, dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta. 71 Este bine pentru mine că am fost smerit, pentru că astfel am putut învăța hotărârile Tale. 72 Mai bună pentru mine este Legea gurii Tale, decât mii de șecheli^[3] de aur și de argint. (2Sam 14,26) 73 Mâinile Tale m‑au făcut și m‑au întocmit. De aceea, dă‑mi pricepere ca să pot învăța poruncile Tale! 74 Cei ce se tem de Tine mă privesc și se bucură, căci am nădăjduit în Cuvântul Tău. 75 DOAMNE, știu că judecățile Tale sunt drepte și că, din credincioșie, m‑ai smerit. 76 Fă ca îndurarea Ta să‑mi fie mângâiere, potrivit promisiunii Tale față de robul Tău. 77 Să vină peste mine mila Ta și voi trăi, căci îmi găsesc desfătarea în Legea Ta! 78 Să fie făcuți de râs cei îngâmfați, căci m‑au defăimat prin minciuni! Cât despre mine, eu voi cugeta la orânduirile Tale! 79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale! 80 Fie‑mi inima fără pată în hotărârile Tale, și atunci nu voi fi dat de rușine! 81 Sufletul îmi este mistuit de dor după mântuirea Ta; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 82 Mi se topesc ochii după promisiunea Ta, zicând: „Când mă vei mângâia?“ 83 Deși am ajuns ca un burduf de vin în fum, eu tot nu uit hotărârile Tale. 84 Câte zile să mai aștepte robul Tău până îmi vei judeca prigonitorii? 85 Cei îngâmfați mi‑au săpat gropi; ei nu lucrează după Legea Ta. 86 Toate poruncile Tale sunt credincioșie! Ei mă urmăresc cu minciuni. Ajută‑mă! 87 Aproape că m‑au prăpădit de pe pământ, dar eu nu părăsesc orânduirile Tale! 88 Înviorează‑mă după îndurarea Ta, și voi păzi mărturia gurii Tale! 89 Cuvântul Tău, DOAMNE, rămâne pe vecie în ceruri. 90 Credincioșia Ta dăinuie din generație în generație; Tu ai întemeiat pământul, și el așa rămâne. 91 Astăzi totul dăinuie prin judecățile Tale, căci toate lucrurile sunt slujitorii Tăi. 92 Dacă Legea Ta nu ar fi desfătarea mea, aș pieri în suferința mea. 93 Niciodată nu voi uita orânduirile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94 Sunt al Tău: izbăvește‑mă, căci caut orânduirile Tale! 95 Cei răi mă așteaptă ca să mă nimicească; eu însă iau aminte la mărturiile Tale. 96 Am văzut o limită în tot ce este perfect; porunca Ta însă este de necuprins. 97 Ce mult iubesc eu Legea Ta! Toată ziua cuget la ea! 98 Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât dușmanii mei, căci ele sunt întotdeauna cu mine. 99 Sunt mai înțelept decât toți învățătorii mei, căci cuget la mărturiile Tale. 100 Sunt mai priceput decât bătrânii, căci păzesc orânduirile Tale. 101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea, ca să păzesc Cuvântul Tău. 102 Nu mă îndepărtez de judecățile Tale, căci Tu m‑ai învățat. 103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea pentru gura mea. 104 Sunt priceput datorită orânduirilor Tale. De aceea urăsc toate cărările minciunii. 105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. 106 Am jurat, și voi împlini întocmai, că voi păzi judecățile Tale cele drepte. 107 Sunt atât de nenorocit: DOAMNE, înviorează‑mă după Cuvântul Tău! 108 DOAMNE, primește, Te rog, ofranda gurii mele și învață‑mă judecățile Tale! 109 Mi‑am pus neîncetat viața în pericol, dar nu uit Legea Ta! 110 Cei răi mi‑au întins curse, dar eu nu mă voi rătăci de la orânduirile Tale. 111 Am moștenit mărturiile Tale pe vecie, pentru că ele sunt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima ca să înfăptuiesc hotărârile Tale pentru totdeauna, până la sfârșit. 113 Îi urăsc pe cei nestatornici, dar iubesc Legea Ta. 114 Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 115 Depărtați‑vă de mine, răufăcătorilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116 Sprijină‑mă, potrivit Cuvântului Tău, și voi trăi. Nu mă lăsa să fiu dat de rușine în speranța mea! 117 Întărește‑mă ca să fiu izbăvit, și să privesc neîncetat la hotărârile Tale! 118 Tu‑i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la hotărârile Tale, căci înșelătoria lor este zadarnică. 119 Tu‑i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ, ca pe zgură. De aceea iubesc eu mărturiile Tale. 120 Mi se înfioară carnea de groaza Ta și mă tem din cauza judecăților Tale. 121 Am făcut judecată și dreptate: nu mă da pe mâna asupritorilor mei! 122 Ia apărarea robului Tău, ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfați! 123 Mi se topesc ochii după izbăvirea Ta și după promisiunea dreptății Tale. 124 Poartă‑te cu robul Tău după îndurarea Ta și învață‑mă hotărârile Tale! 125 Eu sunt robul Tău: învață‑mă, și voi cunoaște mărturiile Tale! 126 DOAMNE, este vremea să lucrezi, căci au încălcat Legea Ta. 127 De aceea iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, mai mult decât aurul pur. 128 De aceea consider pe deplin drepte toate orânduirile Tale. Urăsc orice cărare a minciunii. 129 Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le păzește. 130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină, dă pricepere celor neștiutori^[4]. (Ps 19,7) 131 Îmi deschid gura și oftez, căci tânjesc după poruncile Tale. 132 Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine, după obiceiul Tău față de cei ce iubesc Numele Tău. 133 Întărește‑mi pașii prin Cuvântul Tău și nu mă lăsa în stăpânirea vreunei nelegiuiri. 134 Răscumpără‑mă de sub asuprirea omului și‑Ți voi păzi orânduirile! 135 Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău și învață‑mă hotărârile Tale. 136 Ochii îmi varsă șiroaie de lacrimi, fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta. 137 DOAMNE, Tu ești drept, iar judecățile Tale sunt drepte! 138 Tu poruncești, iar mărturiile Tale sunt drepte și pline de credincioșie! 139 Sunt mistuit de râvnă, pentru că vrăjmașii mei uită cuvintele Tale. 140 Cuvântul Tău este testat bine^[5], și robul Tău îl iubește. 141 Eu sunt mic și disprețuit, dar nu uit orânduirile Tale. 142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie, și Legea Ta rămâne adevărată. 143 Necazul și strâmtorarea m‑au ajuns, însă poruncile Tale sunt desfătarea mea. 144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie. Dă‑mi pricepere, ca să trăiesc! 145 Strig din toată inima: răspunde‑mi, DOAMNE! Voi împlini hotărârile Tale. 146 Te chem; izbăvește‑mă, iar eu voi păzi mărturiile Tale. 147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig către Tine după ajutor; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 148 Ochii mei o iau înaintea străjilor nopții, ca să cuget la Cuvântul Tău. 149 Ascultă‑mi glasul, potrivit îndurării Tale! DOAMNE, înviorează‑mă potrivit judecăților Tale! 150 Se apropie cei ce urmăresc desfrânarea; ei s‑au îndepărtat de Legea Ta. 151 DOAMNE, Tu ești aproape, iar toate poruncile Tale sunt adevărate. 152 Cu mult timp în urmă am aflat din mărturiile Tale, că Tu le‑ai statornicit pe vecie. 153 Ia aminte la necazul meu și salvează‑mă, căci nu am uitat Legea Ta! 154 Apără‑mi cauza și răscumpără‑mă! Înviorează‑mă potrivit promisiunii Tale! 155 Mântuirea este departe de cei răi, deoarece ei nu caută să împlinească hotărârile Tale. 156 DOAMNE, mare este mila Ta! Înviorează‑mă potrivit judecăților Tale! 157 Mulți sunt prigonitorii și vrăjmașii mei, dar eu nu mă abat de la mărturiile Tale! 158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioși, la cei ce nu păzesc Cuvântul Tău. 159 Ia aminte, căci iubesc orânduirile Tale! DOAMNE, înviorează‑mă potrivit îndurării Tale! 160 Temelia^[6] Cuvântului Tău este adevărul, și fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie! 161 Niște demnitari mă prigonesc fără motiv, dar inima mea se teme doar de cuvintele Tale! 162 Mă bucur de Cuvântul Tău precum cel care a găsit multă pradă. 163 Urăsc minciuna, n‑o pot suferi, dar iubesc Legea Ta! 164 Te laud de șapte ori pe zi, datorită judecăților Tale celor drepte. 165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace și nimic nu îi poate face să se împiedice. 166 DOAMNE, nădăjduiesc în izbăvirea Ta, împlinind poruncile Tale. 167 Sufletul meu păzește mărturiile Tale și le iubește mult. 168 Păzesc orânduirile și mărturiile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta. 169 DOAMNE, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine. Dă‑mi pricepere, potrivit Cuvântului Tău! 170 Să ajungă cererea mea înaintea Ta. Scapă‑mă potrivit promisiunii Tale! 171 Buzele mele Te vor lăuda, căci m‑ai învățat hotărârile Tale! 172 Să cânte limba mea despre Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte. 173 Mâna Ta să‑mi vină în ajutor, căci aleg orânduirile Tale. 174 DOAMNE, tânjesc după mântuirea Ta, și Legea Ta este desfătarea mea. 175 Să‑mi trăiască sufletul și să Te laude, iar judecățile Tale să mă sprijine. 176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută‑l pe robul Tău, căci eu nu am uitat poruncile Tale!