Jesaja 7 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

Jesajas Ermutigung an König Ahas nach Ausbruch des syrisch-ephraimitischen Krieges

1 Während der Regierung des judäischen Königs Ahas, des Sohnes Jothams, des Sohnes Ussias, begab es sich, daß Rezin, der König von Syrien, mit Pekah, dem Sohne Remaljas, dem König von Israel, zum Angriff gegen Jerusalem heranzog; doch war er nicht imstande, es erfolgreich zu belagern. 2 Als nun dem Hause Davids gemeldet wurde: »Die Syrer sind mit Heeresmacht in Ephraim eingerückt«, da bebte sein^[1] Herz und das Herz seines Volkes, wie die Waldbäume von dem Winde beben. 3 Der HERR aber gebot dem Jesaja: »Geh mit deinem Sohn Sear-Jasub hinaus, dem Ahas entgegen, an das Ende des Wasserabflusses^[2] des oberen Teiches, auf die Straße nach dem Walkerfeld hin, 4 und sage zu ihm: Sei voller Zuversicht und verhalte dich ruhig! Fürchte dich nicht und laß dein Herz nicht verzagen vor diesen beiden qualmenden Stummeln von Feuerbränden, trotz der Zornesglut Rezins und der Syrer und des Sohnes Remaljas! 5 Zur Strafe dafür, daß Syrien Böses gegen dich geplant hat samt Ephraim und dem Sohne Remaljas und sie gesagt haben: 6 ›Wir wollen gegen Juda hinaufziehen, wollen ihm ein Grauen einjagen und es für uns erobern und wollen den Sohn Tabeels zum König dort einsetzen!‹ – 7 so hat Gott der HERR gesprochen: ›Das soll nicht gelingen und nicht geschehen! 8 Denn^[3] das Haupt von Syrien ist Damaskus, und das Haupt von Damaskus ist Rezin; und in noch fünfundsechzig Jahren soll Ephraim zertrümmert werden, so daß es kein Volk mehr ist. 9 Und das Haupt von Ephraim ist Samaria, und das Haupt von Samaria ist der Sohn Remaljas. Doch habt ihr keinen Glauben, so werdet ihr keinen Bestand haben^[4].‹«

Jesajas Drohrede an den ungläubigen Ahas; das Immanuelzeichen; die künftige Verwüstung Judas

10 Der HERR ließ dann weiter dem Ahas (durch Jesaja) folgendes sagen: 11 »Erbitte dir ein Zeichen vom HERRN, deinem Gott: fordere es tief aus der Unterwelt drunten oder oben aus der Höhe!« 12 Aber Ahas entgegnete: »Ich mag keines fordern und mag den HERRN nicht versuchen.« 13 Da sagte Jesaja: »Hört doch, ihr vom Hause Davids! Genügt es euch nicht, die Geduld der Menschen zu ermüden, daß ihr sogar noch meinen Gott ermüdet? 14 Darum wird der Allherr selbst euch ein Zeichen geben: Seht, die Jungfrau^[5] wird guter Hoffnung werden und einen Sohn gebären, dem sie den Namen Immanuel^[6] geben wird. 15 Von Dickmilch und Honig wird er leben zu der Zeit, wo er das Böse zu verwerfen und das Gute zu erwählen versteht; 16 denn ehe noch der Knabe das Böse zu verwerfen und das Gute zu erwählen versteht, wird zwar das Land verlassen sein, vor dessen beiden Königen du Grauen empfindest, 17 aber der HERR wird über dich und dein Volk und über das Haus deines Vaters Tage kommen lassen, wie sie nicht dagewesen sind seit dem Tage, wo Ephraim sich von Juda losgesagt hat: den König von Assyrien!«

Zeichen des zukünftigen Strafgerichts für Jerusalem

18 An jenem Tage wird der HERR die Stechfliege, die an der Mündung der Nilarme Ägyptens (zu Hause) ist, und die Biene, die im Lande Assyrien ist, herbeilocken; 19 die werden dann herbeikommen und sich allesamt niederlassen^[7] in den Talschluchten und in den Felsklüften, in allen Dornhecken und auf allen Weidetriften. 20 An jenem Tage wird der Allherr (euch) durch das auf der andern Seite des Euphrat gedungene Schermesser, nämlich durch den König von Assyrien, das Haupt und die Haare an den Beinen abscheren, ja sogar den Bart wird es^[8] wegraffen. 21 In jener Zeit wird sich einer^[9] eine junge Kuh oder zwei Stück Kleinvieh halten; 22 und wegen der Menge Milch, die sie geben, wird er Dickmilch essen; denn von Dickmilch und Honig muß ein jeder leben, der innerhalb des Landes übriggeblieben ist. 23 In jener Zeit wird jeder Platz, wo jetzt tausend Weinstöcke im Wert von tausend Silberschekeln stehen, den Dornen und dem Gestrüpp anheimfallen: 24 nur mit Pfeilen und dem Bogen wird man dorthin gehen; denn zu Dornen und Gestrüpp wird das ganze Land geworden sein; 25 und alle Bergäcker, die sonst mit der hacke bearbeitet wurden – dahin wird man nicht mehr gehen aus Furcht vor Dornen und Gestrüpp, sondern dienen werden sie als Weideplatz für Rinder und als ein Ort, der vom Kleinvieh zertreten wird.

Noua Traducere Românească

von Biblica

Semnul lui Emanuel

1 În perioada când Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Uzia, era rege peste Iuda, Rețin, regele Aramului, împreună cu Pekah, fiul lui Remalia și rege peste Israel, au asediat Ierusalimul, dar n‑au reușit să‑l cucerească. 2 Când i s‑a spus Casei lui David: „Aram s‑a aliat cu Efraim!“, inima lui Ahaz și a poporului său a tremurat așa cum tremură copacii din pădure din cauza vântului. 3 Atunci DOMNUL i‑a zis lui Isaia: – Du‑te împreună cu fiul tău Șear-Iașub^[1] ca să‑l întâlnești pe Ahaz, la capătul canalului de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului 4 și spune‑i: „Ai grijă, stai liniștit și nu te teme! Să nu ți se înmoaie inima din cauza acestor doi tăciuni fumegânzi, din cauza mâniei aprige a lui Rețin, a lui Aram și a fiului lui Remalia. 5 Într-adevăr, Aram, împreună cu Efraim și cu fiul lui Remalia uneltesc împotriva ta, zicând: 6 «Să ne suim împotriva lui Iuda, s‑o sfâșiem și s‑o împărțim între noi, iar pe fiul lui Tabeel să‑l facem rege peste ea!» 7 Stăpânul DOMN însă spune astfel: «Așa ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc. 8 Căci Damascul este capitala Aramului, iar căpetenia Damascului este Rețin. În șaizeci și cinci de ani, Efraim va fi prea zdrobit ca să mai fie un popor. 9 Samaria este capitala lui Efraim, iar căpetenia Samariei este fiul lui Remalia. Dacă nu credeți, nu veți fi întăriți!»“ 10 DOMNUL i‑a vorbit lui Ahaz din nou, zicând: 11 – Cere‑I DOMNULUI, Dumnezeul tău, un semn, fie acesta în adâncimile Locuinței Morților, fie în înălțimile cerurilor. 12 Dar Ahaz a răspuns: – Nu voi cere! Nu‑L voi pune la încercare^[2] pe DOMNUL! (1Mo 22,1; 2Mo 15,25; 2Mo 16,4; 2Mo 17,2; 2Mo 17,7; Mt 4,1; Mk 1,13; Lk 4,2)

1Mo 22,12Mo 15,252Mo 16,42Mo 17,22Mo 17,7Mt 4,1Mk 1,13Lk 4,2

13 Atunci Isaia a zis: – Ascultați, Casă a lui David! Nu vă ajunge că încercați răbdarea oamenilor? O veți încerca și pe a Dumnezeului meu? 14 De aceea Însuși Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi va pune numele Emanuel^[3]. 15 El va mânca smântână și miere până va ști cum să respingă răul și să aleagă binele:^[4] 16 fiindcă, înainte de a ști copilul cum să respingă răul și să aleagă binele, țara celor doi regi de care te temi va fi pustiită. 17 DOMNUL va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa ta vremuri cum n‑au mai fost din perioada când Efraim s‑a despărțit de Iuda – El îl va aduce pe împăratul Asiriei. 18 Se va‑ntâmpla în ziua aceea că DOMNUL va fluiera după muștele de la izvoarele râurilor Egiptului și după albinele care sunt în țara Asiriei. 19 Ele vor veni și se vor așeza, toate, în râpele abrupte, în crăpăturile stâncilor, pe toți mărăcinii și pe toate fântânile. 20 În ziua aceea, Stăpânul va rade cu un brici împrumutat de dincolo de Râu^[5], cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare. Va înlătura chiar și barba. 21 În ziua aceea, un om va ține în viață o juncană din cireadă și două oi, 22 dar, pentru că vor da lapte din belșug, el va avea smântână să mănânce. Oricine va fi lăsat în țară va mânca smântână și miere. 23 În ziua aceea, în orice loc unde erau o mie de butuci de vie, valorând o mie de șecheli de argint^[6], vor fi doar mărăcini și spini. 24 Oamenii vor intra acolo cu arcuri și săgeți, pentru că toată țara va fi numai mărăcini și spini. 25 În ce privește toate dealurile, care odinioară erau cultivate, nu vei mai merge pe acolo de teama mărăcinilor și a spinilor; acestea vor fi păscute de vite și călcate în picioare de oi.