1wie Feuer Reisig in Brand setzt und Feuer das Wasser in Sieden versetzt –, um deinen Namen deinen Widersachern kundzutun, damit die Völker vor dir erzitterten,2indem du furchtbare Taten vollführtest, die unsere Erwartung überstiegen! Ja, führest du herab, so daß die Berge vor dir ins Wanken gerieten!3Hat man doch von alters her nicht gehört noch vernommen, hat doch kein Auge es je gesehen, daß ein Gott außer dir für einen auf ihn Harrenden Taten vollbringt.4Du kommst dem entgegen, der Freude daran hat, Gerechtigkeit zu üben, denen, die auf deinen Wegen deiner gedenken. Doch ach, du bist in Zorn geraten, denn wir haben gesündigt durch unsere Untreue allezeit und unsern Abfall.5So sind wir denn allesamt einem Unreinen gleich geworden und alle unsere Gerechtigkeitserweise[1] sind wie ein besudeltes Gewand; wir sind allesamt verwelkt[2] wie Laub, und unsere Sünden haben uns mit sich fortgerissen wie der Wind;6und niemand ist da, der deinen Namen noch anruft, niemand, der sich aufrafft, um an dir festzuhalten; denn du hast dein Angesicht vor uns verborgen und läßt uns unter dem Druck unserer Sünden vergehen.7Nun aber, HERR – du bist ja unser Vater; wir sind der Ton, und du bist unser Bildner, und das Werk deiner Hände sind wir alle –:8Zürne nicht unversöhnlich fort, o HERR, und gedenke nicht ewiglich unserer Schuld! Ach, blicke doch her: dein Volk sind wir alle!9Deine heiligen Städte sind zur Wüste geworden: Zion ist zur Wüste geworden, Jerusalem zur Trümmerstätte!10Unser heiliger und herrlicher Tempel, wo unsere Väter dir lobgesungen haben, ist in Flammen aufgegangen, und alle unsere Lieblingsstätten liegen in Trümmern!11Willst du trotz alledem an dich halten, HERR? Willst du schweigen und uns erniedrigen bis zur Vernichtung?
Jesaja 64
Noua Traducere Românească
von Biblica1O, de ai deschide cerurile și ai coborî! Cum ar tremura munții înaintea Ta!2Ca focul care aprinde vreascurile sau face ca apa să fiarbă, așa să‑Ți faci cunoscut Numele vrăjmașilor Tăi, pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!3Când ai făcut lucruri de temut, la care nu ne așteptam, când ai coborât, munții s‑au cutremurat înaintea Ta.4Încă din vechime nimeni n‑a auzit, nici n‑a pomenit, și niciun ochi n‑a văzut un alt Dumnezeu în afară de Tine, Care să lucreze pentru cei ce‑L așteaptă.5Tu vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, împlinesc dreptatea, a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine. Dar iată că Te‑ai mâniat, pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor. Vom mai fi izbăviți?[1]6Toți am devenit ca niște necurați și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită. Toți ne veștejim ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau să încerce să se țină strâns de Tine, căci Ți‑ai ascuns fața de noi, și ne‑ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.8Dar DOAMNE, Tu ești Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru; noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.9Nu Te mânia prea tare, DOAMNE! Nu‑Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna! Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău, la noi toți!10Cetățile Tale sfinte au devenit o pustie; Sionul însuși este o pustie, iar Ierusalimul o pustietate.11Casa noastră sfântă și măreață, în care părinții noștri Te lăudau, a fost dată pradă flăcărilor și toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.12După toate acestea, Te vei abține DOAMNE? Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?