Kostenlos anmelden

Jesaja 1

Menge Bibel

1 (Dies ist) die Offenbarung, die Jesaja, der Sohn des Amoz, über Juda und (besonders) Jerusalem geschaut[1] hat in den Tagen der judäischen Könige Ussia, Jotham, Ahas und Hiskia. (Hos 1,1; Mi 1,1) 2 Höret, ihr Himmel, und horche auf, o Erde! Denn der HERR redet: »Söhne[2] habe ich großgezogen und zu Ehren gebracht, doch sie sind mir untreu geworden! 3 Ein Rind kennt seinen Besitzer und ein Esel die Krippe seines Herrn; aber Israel hat keine Erkenntnis, mein Volk ist ohne Einsicht!« 4 Wehe dem sündigen Geschlecht, dem schuldbeladenen Volk, der Brut von Missetätern, den entarteten Söhnen[3]! Den HERRN haben sie verlassen, den Heiligen Israels verworfen, sich zur Abkehr von ihm gewandt! 5 Auf welche Stelle soll man euch noch schlagen, da ihr ja doch im Abfall verharret? Das ganze Haupt ist krank und das ganze Herz siech; 6 von der Fußsohle bis zum Scheitel ist nichts Unversehrtes mehr an ihm: nur Wunden und Striemen und frische Schläge, die nicht ausgedrückt und nicht verbunden, noch mit Öl erweicht sind. 7 Euer Land ist zu einer Wüste geworden: eure Städte sind mit Feuer verbrannt, euer Ackerland – Fremde verzehren seinen Ertrag vor euren Augen; ja, eine Wüstenei ist (alles), wie einst bei der Zerstörung Sodoms; 8 und übriggeblieben ist die Tochter Zion wie eine Hütte im Weinberg, wie ein Wächterhäuschen im Gurkenfeld, wie ein eingeschlossener Wachtturm. 9 Hätte der HERR der Heerscharen von uns nicht eben noch einen Rest übriggelassen: schier wie Sodom wären wir geworden und hätten gleiches Schicksal mit Gomorrha gehabt! 10 Höret das Wort des HERRN, ihr Sodomsfürsten! Merk auf die Weisung[4] unsres Gottes, du Gomorrhavolk! 11 »Wozu soll mir die Menge eurer Schlachtopfer dienen?« fragt der HERR; »überdrüssig bin ich der Brandopfer von Widdern und des Fettes der Mastkälber, und am Blut von Jungstieren, Lämmern und Böcken habe ich kein Wohlgefallen. 12 Wenn ihr kommt, um vor meinem Angesicht euch sehen zu lassen – wer hat das von euch verlangt, meine Vorhöfe zu zertreten? 13 Bringt mir keine heuchlerischen Speisopfer mehr dar: greuelhafter Opferrauch sind sie mir! Neumonde und Sabbate, die Berufung von Festversammlungen: ich kann Gottlosigkeit im Verein mit Festgepränge nicht ertragen! 14 Eure Neumonde und Festzeiten sind meinem Herzen verhaßt, sie sind mir zur Last geworden, und bin’s müde, sie zu ertragen! 15 Und wenn ihr eure Hände ausbreitet (beim Gebet), verhülle ich meine Augen vor euch; auch wenn ihr noch soviel betet, höre ich doch nicht darauf: eure Hände sind ja voll Blutschuld. 16 Wascht euch, reinigt euch, schafft eure bösen Taten mir aus den Augen! Hört auf, Böses zu tun, 17 lernt Gutes tun, kümmert euch um die Rechtspflege, tretet den Gewalttätigen entgegen, schafft den Waisen Recht und führt die Sache der Witwen!« 18 »So kommt denn her, wir wollen miteinander rechten[5]!« spricht der HERR. »Wenn eure Sünden auch rot wie Scharlach sind, sollen sie doch weiß werden wie Schnee; und sind sie auch rot wie Purpur, sollen sie doch weiß wie Wolle werden. 19 Wenn ihr willig und gehorsam seid, sollt ihr die köstlichen Gaben[6] des Landes genießen; 20 doch wenn ihr euch weigert und widerspenstig seid, sollt ihr vom Schwert gefressen werden; denn der Mund des HERRN hat gesprochen!« 21 Ach wie ist doch die (einstmals) treue Stadt zur Ehebrecherin geworden, Zion, das (vordem) voll von Rechtspflege war! Die Gerechtigkeit hatte eine Wohnstätte in ihr, jetzt aber Mörder! 22 Dein Silber ist zu Schlacken geworden, dein edler Wein mit Wasser verschnitten. 23 Deine Oberen[7] sind Aufrührer geworden und Diebsgesellen; sie sind alle in Geschenke verliebt und laufen hinter Bestechung her; den Waisen schaffen sie nicht Recht, und die Sache der Witwen gelangt nicht vor sie[8]. 24 Darum lautet der Ausspruch des Höchsten, der HERRN der Heerscharen, des starken Helden Israels: »Ha! Ich will meinen Zorn an meinen Widersachern kühlen und Rache an meinen Feinden nehmen! 25 Ich will meine Hand gegen dich kehren und deine Schlacken wie mit Laugensalz ausschmelzen und all dein unedles Metall ausscheiden, 26 und will dir wieder Richter schaffen wie in der Vorzeit und Ratgeber wie zu Anfang: danach wird man dich nennen ›die Burg der Gerechtigkeit, die treue Stadt‹.« 27 Zion wird durch Gericht erlöst werden, aber die sich in ihm Bekehrenden durch Gerechtigkeit[9]. 28 Und zwar wird Vernichtung die Abtrünnigen und Sünder allesamt treffen, und die vom HERRN Abgefallenen werden umkommen! 29 Ja, ihr sollt zuschanden werden wegen der Terebinthen, die eure Lust sind, und vor Scham erröten wegen der Gärten[10], die ihr so gern habt! 30 Denn ihr sollt werden wie eine Terebinthe, deren Laub verwelkt, und einem Garten gleichen, der kein Wasser hat! 31 Und sogar der Mächtige[11] soll zu (dürrem) Werg werden und sein Werk[12] zum (zündenden) Funken, und sie sollen beide zusammen verbrennen, ohne daß jemand löschen kann! 

Public Domain

Jesaja 1

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda. 2 Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ, pentru că DOMNUL a vorbit: „Am îngrijit copii și i‑am crescut, dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea. 3 Boul își cunoaște stăpânul, iar măgarul știe ieslea stăpânului său, însă Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu înțelege!“ 4 Vai, neam păcătos, popor încărcat cu nelegiuire, sămânță de răufăcători, copii pervertiți! Ei L‑au părăsit pe DOMNUL, L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel și I‑au întors spatele! 5 Ce folos să mai fiți loviți, de vreme ce stăruiți în apostazie!? Tot capul este bolnav și toată inima suferă! 6 Din tălpi și până‑n creștet, nimic nu este sănătos, doar răni și vânătăi, tăieturi sângerânde[1], care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate sau alinate cu ulei. 7 Țara voastră este pustie, cetățile voastre sunt arse de foc, câmpurile voastre sunt devorate de străini chiar în fața voastră; țara vă este distrusă deoarece a fost răscolită de străini. 8 Fiica Sionului[2] este părăsită ca o colibă în vie, ca un adăpost într‑un ogor de castraveți, ca o cetate asediată. 9 Dacă DOMNUL Oștirilor[3] nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori, am fi ajuns ca Sodoma și ne‑am fi asemănat cu Gomora. (1Mo 2,1; 2Mo 7,4; 5Mo 4,19; Jos 5,14; 1Kön 22,19; Ps 44,9; Ps 148,2; Jes 40,26) 10 Ascultați Cuvântul DOMNULUI, voi, conducători ai Sodomei! Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru, voi, popor al Gomorei! 11 „Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre? zice DOMNUL. Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor îngrășați! Nu‑Mi place deloc sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor. 12 Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea, pângărindu‑Mi curțile? 13 Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost! Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, Sabatele și adunările voastre. 14 Sufletul Meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre. Ele au devenit o povară pentru Mine; am obosit să le mai port. 15 Când vă veți întinde mâinile, Îmi voi ascunde ochii de voi. Chiar dacă veți face multe rugăciuni, nu le voi asculta. Mâinile vă sunt pline de sânge; 16 spălați‑vă și curățiți‑vă! Îndepărtați faptele voastre rele dinaintea ochilor Mei! Nu mai faceți rău, 17 ci învățați să faceți bine! Căutați dreptatea, scăpați pe cel asuprit![4] Faceți dreptate orfanului și vorbiți în apărarea văduvei! 18 Veniți acum să ne judecăm! zice DOMNUL. Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpura, ele se vor face ca lâna. 19 Dacă veți vrea și veți asculta, veți mânca ce are țara mai bun, 20 dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti, veți fi devorați de sabie“, căci gura DOMNULUI a vorbit. 21 Vezi cum orașul credincios a devenit o prostituată! Era plin de judecată; dreptatea locuia în el; dar acum este plin de ucigași! 22 Argintul vostru s‑a făcut zgură, și băutura voastră este amestecată cu apă. 23 Conducătorii voștri sunt răzvrătiți și sunt prieteni cu tâlharii. Toți iubesc mita și aleargă după daruri! Nu‑l apără pe cel orfan, iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor. 24 De aceea Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, Puternicul lui Israel, zice: „Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei, Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei! 25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia și voi îndepărta toate impuritățile tale. 26 Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară, iar pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, ți se va zice: «Cetate a dreptății, orașul credincios!»“ 27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată, și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate. 28 Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună și cei ce‑L părăsesc pe DOMNUL vor fi mistuiți. 29 „Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri în care vă găseați desfătarea; veți roși din cauza grădinilor pe care le‑ați ales! 30 Căci veți fi ca un terebint ale cărui frunze se veștejesc, ca o grădină fără apă! 31 Cel puternic va fi ca un câlț, iar lucrarea sa ca o scânteie; el și lucrarea lui vor arde împreună și nimeni nu‑i va stinge!“ 

Holy Bible, New Romanian Translation TM
(Noua Traducere În Limba Română TM)
Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.

“Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.