Kostenlos anmelden

Jeremia 9

Menge Bibel

1 O hätte ich doch eine Wanderer-Herberge[1] fern in der Wüste, so wollte ich mein Volk verlassen und von ihnen weggehen! Denn sie sind allesamt Ehebrecher, eine Gesellschaft von Treulosen[2]. 2 »Sie spannen ihre Zunge wie einen Bogen: mit Lüge und nicht durch Wahrhaftigkeit schalten sie als Herren im Lande; denn von einer Bosheit schreiten sie zur andern fort, mich aber kennen sie nicht!« – so lautet der Ausspruch des HERRN. 3 Seid auf der Hut, ein jeder vor seinem Freunde, und schenkt auch keinem Bruder Vertrauen! Denn jeder Bruder übt Lug und Trug, und jeder Freund geht auf Verleumdung aus; 4 sie hintergehen einer den andern, und keiner redet ein wahres Wort; sie haben ihre Zunge an Lügenreden gewöhnt und mühen sich ab, verkehrt zu handeln, können nicht anders: 5 »Gewalttat über Gewalttat, Arglist über Arglist! Sie wollen mich nicht kennen!« – so lautet der Ausspruch des HERRN. 6 Darum hat der HERR der Heerscharen so gesprochen: »Gib acht: ich will sie schmelzen und läutern! Denn wie sollte ich anders mit der Tochter meines Volks verfahren? 7 Ein todbringender Pfeil ist ihre Zunge, Trug sind die Worte ihres Mundes; man redet freundlich mit seinem Nächsten, aber im Herzen stellt man ihm eine Falle. 8 Sollte ich so etwas bei ihnen ungestraft lassen?« – so lautet der Ausspruch des HERRN –, »oder sollte ich mich an einem solchen Volk nicht rächen?« 9 Um die Berge will ich ein Weinen und eine Wehklage erheben und um die Auen der Trift ein Trauerlied! Denn sie sind verödet, so daß niemand sie durchwandert und man die Stimmen der Herden nicht mehr vernimmt; die Vögel des Himmels und das Wild – alles ist entflohen, ist weggezogen! 10 »Auch Jerusalem will ich zu Steinhaufen machen, zur Behausung der Schakale; und die Ortschaften Judas verwandle ich in eine Einöde, in der kein Mensch mehr wohnt!« 11 Wer ist ein so weiser Mann, daß er dies verstehen mag? Und zu wem hat der Mund des HERRN geredet, daß er es kundtue, warum das Land zugrunde gegangen ist und verödet daliegt wie die Wüste, so daß niemand es durchwandert? 12 Der HERR hat gesagt: »Weil sie mein Gesetz, das ich ihnen vorgelegt hatte, unbeachtet gelassen und meinen Weisungen nicht gehorcht und nicht nach ihnen gelebt haben, 13 vielmehr dem Starrsinn ihres eigenen Herzens gefolgt und den Baalen nachgelaufen sind, wie sie es von ihren Vätern gelernt hatten; 14 darum« – so hat der HERR der Heerscharen, der Gott Israels, gesprochen: »Nunmehr will ich sie, dieses Volk da, mit Wermut speisen und ihnen Giftwasser zu trinken geben 15 und will sie unter die Heidenvölker zerstreuen, die weder sie noch ihre Väter gekannt haben, und will das Schwert hinter ihnen her senden, bis ich sie vertilgt habe!« 16 So hat der HERR der Heerscharen gesprochen: »Merkt auf und ruft die Klageweiber herbei, daß sie kommen, und schickt zu den weisen Frauen[3], daß sie herkommen 17 und eilends ein Klagelied[4] über uns anstimmen, damit unsere Augen in Tränen zerfließen und unsere Wimpern von Zähren triefen!« – 18 Ach horch! Eine Wehklage vernimmt man von Zion her: »Wehe, wie sind wir vergewaltigt und schmählich in Schande geraten! Ach, wir müssen das Land verlassen! Ach, man hat unsere Wohnungen niedergerissen!« – 19 Ach hört, ihr Frauen, das Wort des HERRN, und euer Ohr vernehme das Wort seines Mundes, und lehrt eure Töchter das Klagelied und eine jede die andere den Grabgesang: 20 »Ach, der Tod ist in unsere Fenster eingestiegen, in unsere Paläste eingedrungen, hat die Kinder von der Straße weggerafft, die Jünglinge[5] von den Marktplätzen!« – 21 Rede: »So lautet der Ausspruch des HERRN: Es liegen die Leichen der Menschen da wie Dünger auf dem Felde und wie Ährenbündel hinter dem Schnitter, ohne daß jemand sie aufliest!« 22 So hat der HERR gesprochen: »Nicht rühme sich der Weise seiner Weisheit, und der Starke rühme sich nicht seiner Stärke, nicht rühme sich der Reiche seines Reichtums! 23 Sondern wer sich rühmen will, der rühme sich dessen, daß er Einsicht besitzt und von mir erkennt, daß ich, der HERR, es bin, der Gnade, Recht und Gerechtigkeit auf Erden übt[6]; denn an solchen[7] habe ich Wohlgefallen« – so lautet der Ausspruch des HERRN. 24 »Gebt acht: es kommt die Zeit« – so lautet der Ausspruch des HERRN –, »da werde ich alle, die, obgleich beschnitten, doch unbeschnitten sind, zur Rechenschaft ziehen: 25 Ägypten und Juda, Edom, die Ammoniter und Moabiter und alle, die sich das Haar an den Schläfen stutzen, die in der Wüste wohnen. Denn wohl sind alle Heidenvölker unbeschnitten, aber das ganze Haus Israel ist unbeschnitten am Herzen!« 

Public Domain

Jeremia 9

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 O, de mi‑ar fi capul un izvor de ape și ochii o fântână de lacrimi! Aș plânge zi și noapte zdrobirea fiicei poporului meu. 2 O, dacă cineva mi‑ar da în pustie un han de călători! L‑aș părăsi pe poporul meu și aș pleca de la el. Căci toți comit adulter și sunt o adunătură de necredincioși. 3 „Ei își întind limba ca un arc. Au ajuns puternici în țară prin minciună și nu prin adevăr. Căci ei merg din răutate în răutate și nu Mă cunosc, zice DOMNUL. 4 Fiecare să se păzească de prietenul lui; să nu vă încredeți în niciun frate, căci orice frate este un înșelător și orice prieten umblă cu bârfe. 5 Fiecare își înșală prietenul și nimeni nu spune adevărul. Își deprind limba la vorbe mincinoase și se obosesc să facă rău. 6 Locuința ta[1] este în mijlocul înșelătoriei. De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască, zice DOMNUL.“ 7 De aceea, așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Iată, îi voi verifica și îi voi cerceta, căci ce altceva aș putea face din cauza fiicei poporului Meu? 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare; ea rostește înșelătoria. Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace, dar în adâncul inimii, îi întind curse. 9 Să nu‑i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice DOMNUL? Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?“ 10 Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți, precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite, căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră; nu se mai aude în ele behăitul turmelor. Păsările cerului și‑au luat zborul și animalele câmpului au fugit. 11 „Voi preface Ierusalimul într‑o movilă de pietre, într‑o vizuină de șacali. Voi preface cetățile lui Iuda într‑o pustie lipsită de locuitori.“ 12 Cine este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Cui i‑a vorbit gura DOMNULUI, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă țara, de ce este devastată ca o pustie și nu mai trece nimeni prin ea? 13 Iată însă ce spune DOMNUL: „Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le‑o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu și nu au respectat Legea Mea, 14 ci au umblat după încăpățânarea inimii lor și după BAALI[2], așa cum i‑au învățat părinții lor.“ (Jer 2,23) 15 De aceea, așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi împrăștia printre niște neamuri pe care nu le‑au cunoscut nici ei, nici părinții lor, și îi voi urmări cu sabia până îi voi mistui.“ 17 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Luați aminte acum! Chemați bocitoarele să vină! Trimiteți după femeile înțelepte să vină! 18 Să se grăbească și să înalțe o cântare de jale pentru noi, până când ni se vor umple ochii de lacrimi și pleoapele – de șiroaie de apă. 19 Strigătul de jale se aude în Sion: «Cât suntem de nenorociți și ce mare este rușinea noastră! Trebuie să părăsim țara, căci locuințele noastre sunt surpate.»“ 20 Ascultați, femeilor, Cuvântul DOMNULUI! Deschideți‑vă urechile la cuvântul gurii Lui! Învățați‑le pe fiicele voastre cântări de jale și învățați‑vă bocete unele pe altele, 21 căci moartea s‑a urcat prin ferestrele noastre și a intrat în palatele noastre. A nimicit copiii de pe străzi și tinerii din piețe. 22 Spune: „Așa vorbește DOMNUL: «Cadavrele oamenilor vor zăcea întinse asemenea gunoiului pe câmpie, precum snopul căzut înapoia secerătorului și pe care nu‑l adună nimeni.»“ 23 Așa vorbește DOMNUL: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, viteazul să nu se laude cu tăria lui, iar cel bogat să nu se laude cu bogăția lui, 24 ci, cel ce se laudă să se laude că Mă înțelege, că Mă cunoaște și că știe că Eu sunt DOMNUL Care arăt îndurare[3] și Care înfăptuiesc judecată și dreptate pe pământ, fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice DOMNUL. 25 Iată, vin zile, zice DOMNUL, când îi voi pedepsi pe toți cei care sunt circumciși doar în trup: 26 pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab și pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, care locuiesc în pustie[4]; căci toate neamurile sunt necircumcise și toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“ 

Holy Bible, New Romanian Translation TM
(Noua Traducere În Limba Română TM)
Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.

“Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.