B. Reden und Erlebnisse Jeremias meist nach der Zerstörung Jerusalems (Kap. 40-52)I. Geschicke Jeremias und seiner Volksgenossen in der verwüsteten Heimat und in Ägypten (Kap. 40-45)
1(Dies ist) das Wort, das vom HERRN an Jeremia erging, nachdem Nebusaradan, der Befehlshaber der Leibwache, ihn von Rama aus entlassen hatte, wo er ihn, und zwar mit Ketten gefesselt, ausfindig gemacht hatte inmitten aller gefangenen Bewohner Jerusalems und Judas, die nach Babylon weggeführt werden sollten.2Als nämlich der Befehlshaber der Leibwache den Jeremia dort ausfindig gemacht[1] hatte, sagte er zu ihm: »Der HERR, dein Gott, hatte diesem Ort dieses Unglück angedroht,3und der HERR hat es nun auch eintreten lassen und seine Drohung zur Ausführung gebracht: weil ihr gegen den HERRN gesündigt und auf seine Weisung nicht gehört habt, darum ist es euch so ergangen.4Und nun, siehe: ich mache dich jetzt frei von den Ketten an deinen Händen. Gefällt es dir, mit mir nach Babylon zu gehen, so komm: ich werde Sorge für dich tragen; hast du aber keine Lust, mit mir nach Babylon zu gehen, so laß es! Wisse wohl: das ganze Land steht dir offen: du kannst gehen, wohin es dir beliebt und gut dünkt!«5Als Jeremia sich dann nicht sofort entschließen konnte, fuhr er fort: »So kehre doch zurück zu Gedalja, dem Sohne Ahikams, des Sohnes Saphans, den der König von Babylon zum Statthalter über die Städte von Juda eingesetzt hat, und bleibe bei ihm inmitten des Volkes wohnen; oder gehe, wohin du sonst Lust hast!« Hierauf gab ihm der Befehlshaber der Leibwache Lebensmittel[2] und ein Geschenk und entließ ihn.6Jeremia begab sich dann nach Mizpa zu Gedalja, dem Sohne Ahikams, und blieb dort bei ihm inmitten des Volkes, das im Lande übriggeblieben war.7Als nun alle Truppenführer, die sich mit ihren Mannschaften noch im offenen Lande befanden, erfuhren, daß der König von Babylon Gedalja, den Sohn Ahikams, zum Statthalter über das Land eingesetzt und ihm die Obhut über Männer, Frauen und Kinder und[3] über die geringen Leute im Lande, die nicht nach Babylon weggeführt worden waren, anvertraut habe,8da kamen sie zu Gedalja nach Mizpa, nämlich Ismael, der Sohn Nethanjas, sowie Johanan und Jonathan, die Söhne Kareahs, ferner Seraja, der Sohn Thanhumeths, die Söhne Ophais aus Netopha, und Jesanja, der Sohn des Maachathiters, samt ihren Leuten.9Da richtete Gedalja, der Sohn Ahikams, des Sohnes Saphans, an sie und ihre Leute unter feierlicher Anrufung Gottes folgende Ansprache: »Fürchtet euch nicht davor, den Chaldäern[4] untertan zu sein! Bleibt im Lande wohnen und unterwerft euch dem König von Babylon: ihr werdet euch gut dabei stehen!10Seht, ich selbst bleibe hier in Mizpa, um euch vor den Chaldäern, die zu uns kommen werden, zu vertreten; ihr aber mögt Wein, Obst und Öl sammeln[5] und in euren Behältern[6] einheimsen und könnt ruhig in euren Ortschaften wohnen, die ihr in Besitz genommen habt!«11Ebenso erhielten alle Judäer, die sich in Moab und unter den Ammonitern sowie in Edom und in allen übrigen Ländern aufhielten, Kunde davon, daß der König von Babylon einen Rest (der Bevölkerung) in Juda übriggelassen und daß er Gedalja, den Sohn Ahikams, des Sohnes Saphans, über ihn als Statthalter eingesetzt habe.12Da kehrten alle diese Judäer aus allen Gegenden, wohin sie versprengt worden waren, zurück und kamen ins Land Juda zu Gedalja nach Mizpa; sie hatten dann eine reiche Wein- und Obsternte.13Als aber Johanan, der Sohn Kareahs, und alle Truppenführer, die noch im offenen Lande gestanden hatten, zu Gedalja nach Mizpa gekommen waren,14sagten sie zu ihm: »Weißt du wohl, daß Baalis, der König der Ammoniter, den Ismael, den Sohn Nethanjas, abgesandt hat, um dich zu ermorden?« Doch Gedalja, der Sohn Ahikams, schenkte ihnen keinen Glauben.15Darauf besprach sich Johanan, der Sohn Kareahs, heimlich mit Gedalja in Mizpa und sagte: »Laß mich doch hingehen und Ismael, den Sohn Nethanjas, erschlagen: kein Mensch soll etwas davon erfahren! Warum soll er dich ermorden, so daß alle Judäer, die sich hier bei dir gesammelt haben, wieder zerstreut werden und der letzte Rest von Juda zugrunde geht?«16Aber Gedalja, der Sohn Ahikams, antwortete Johanan, dem Sohne Kareahs: »Du darfst das nicht tun; denn was du da von Ismael sagst, ist nicht wahr!«
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea DOMNULUI, după ce Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, l‑a eliberat din Rama. El îl găsise pe Ieremia legat în lanțuri, în mijlocul tuturor exilaților din Ierusalim și Iuda, care erau duși în captivitate în Babilon.2Atunci căpetenia gărzilor l‑a luat pe Ieremia și i‑a zis: „DOMNUL, Dumnezeul tău, a vestit aceste nenorociri împotriva acestui loc.3Acum DOMNUL a împlinit și a făcut cum a spus. Toate aceste lucruri vi s‑au întâmplat pentru că ați păcătuit împotriva DOMNULUI și nu L‑ați ascultat.4Acum, iată, te eliberez din lanțurile pe care le ai la mâini. Vino cu mine în Babilon, dacă vrei, și eu voi avea grijă de tine! Dar dacă nu vrei să vii, nu veni! Iată, toată țara este înaintea ta, du‑te oriunde este bine și drept în ochii tăi!“5Fiindcă Ieremia întârzia să răspundă, căpetenia gărzilor a adăugat: „Întoarce‑te la Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, pe care împăratul Babilonului l‑a pus conducător peste cetățile lui Iuda și locuiește cu el în mijlocul poporului sau du‑te oriunde este drept în ochii tăi!“ Apoi căpetenia gărzilor i‑a dat provizii și un dar și l‑a lăsat să plece.6Ieremia s‑a dus la Ghedalia, fiul lui Ahikam, la Mițpa, și a locuit cu el în mijlocul poporului care rămăsese în țară. (2Kön 25,22)7Când toți conducătorii oștirilor, care rămăseseră pe câmp, și oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l‑a pus pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, conducător peste țară și că i‑a încredințat lui pe toți bărbații, femeile și copiii cei mai săraci, care nu fuseseră duși în captivitate în Babilon,8au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, la Mițpa. Aceștia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan și Ionatan, fiii lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii netofatitului Efai și Iaazania, fiul unui maacatit.9Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, le‑a jurat lor și oamenilor lor, zicând: „Nu vă temeți să slujiți caldeenilor! Rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului și vă va fi bine!10Iată că eu însumi locuiesc la Mițpa să stau înaintea caldeenilor care vor veni la noi. Voi strângeți așadar vinul, fructele de vară și uleiul, puneți‑le în vase și locuiți în cetățile în care vă aflați.“11Când iudeii care locuiau în Moab, în Amon, în Edom și în toate celelalte țări au auzit că împăratul Babilonului a lăsat o rămășiță în Iuda și că l‑a pus conducător peste ei pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan,12s‑au întors din toate locurile unde fuseseră împrăștiați și au venit în țara lui Iuda, la Ghedalia, la Mițpa. Ei au avut parte de un mare belșug de vin și de fructe de vară.13Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii oștirilor care rămăseseră pe câmp au venit la Ghedalia, la Mițpa.14Ei i‑au zis: – Știi că Baalis, regele fiilor lui Amon, l‑a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, să te ucidă? Dar Ghedalia, fiul lui Ahikam, nu i‑a crezut.15Atunci Iohanan, fiul lui Careah, i‑a vorbit în secret lui Ghedalia la Mițpa, zicând: – Lasă‑mă, te rog, să mă duc și să‑l omor pe Ismael, fiul lui Netania, și nimeni nu va ști. De ce să te omoare el și astfel să se împrăștie din nou iudeii care s‑au strâns la tine și să piară rămășița lui Iuda?16Ghedalia, fiul lui Ahikam, i‑a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: – Să nu faci așa ceva, căci ce spui tu despre Ismael este o minciună!