1Zur Zeit, als Zedekia, der Sohn Josias, regierte, den Nebukadnezar, der König von Babylon, zum König über das Land Juda an Stelle Konjas[1], des Sohnes Jojakims, eingesetzt hatte,2hörte weder er noch seine Diener[2], noch die Bevölkerung des Landes auf die Worte, die der HERR durch den Propheten Jeremia an sie richtete.3Da sandte (einst) der König Zedekia den Juchal, den Sohn Selemjas, und den Priester Zephanja, den Sohn Maasejas, zum Propheten Jeremia und ließ ihm sagen: »Bete doch für uns zum HERRN, unserm Gott!«4Jeremia bewegte sich aber damals noch in voller Freiheit inmitten des Volkes, da man ihn noch nicht ins Gefängnis geworfen hatte.5Das Heer des Pharaos war nämlich aus Ägypten aufgebrochen, und die Chaldäer, die Jerusalem belagerten, waren, als sie die Kunde davon erhielten, von Jerusalem abgezogen.6Da erging das Wort des HERRN an den Propheten Jeremia folgendermaßen:7»So spricht der HERR, der Gott Israels: Verkündet dem Könige von Juda, der euch zu mir gesandt hat, um mich zu befragen, folgende Botschaft: ›Wisse wohl: das Heer des Pharaos, das euch zur Hilfe ausgezogen ist, wird alsbald in sein Land Ägypten zurückkehren,8und zurückkehren werden die Chaldäer, um diese Stadt zu belagern, und werden sie erobern und in Flammen aufgehen lassen.‹9So spricht der HERR: ›Täuscht euch nicht selbst mit der Meinung, daß die Chaldäer jetzt wirklich von euch abziehen werden; denn sie werden nicht abziehen.10Nein, wenn ihr auch das ganze Heer der Chaldäer, die Krieg mit euch führen, besiegtet und nur einige schwerverwundete Männer von ihnen übrigblieben, so würden diese doch ein jeder in seinem Zelt aufstehen und diese Stadt in Flammen aufgehen lassen!‹«11Nun begab es sich, als das Heer der Chaldäer wegen des Heeres des Pharaos von Jerusalem abgezogen war,12daß Jeremia Jerusalem verlassen und sich in die Landschaft Benjamin begeben wollte, um dort eine Erbschaftssache im Kreise seiner Verwandten zu erledigen.13Als er nun im Benjaminstor angelangt war, wo ein Mann namens Jirja, der Sohn Selemjas, des Sohnes Hananjas, als Hauptmann der Wache stand, hielt dieser den Propheten Jeremia an unter dem Vorwand: »Du willst zu den Chaldäern übergehen!«14Jeremia entgegnete: »Das ist eine Lüge! Ich will nicht zu den Chaldäern übergehen!« und hörte nicht weiter nach ihm hin; aber Jirja ließ Jeremia festnehmen und vor die Fürsten[3] führen.15Diese waren Jeremia feindlich gesinnt, ließen ihn stäupen und im Hause des Staatsschreibers Jonathan, das man zum Gefängnis hergerichtet hatte, gefangensetzen.16Als Jeremia so in das Brunnengebäude, und zwar in die unterirdischen Gewölbe gekommen war und dort lange Zeit zugebracht hatte,17sandte der König Zedekia (eines Tages) hin, ließ ihn holen und richtete in seinem Palast insgeheim die Frage an ihn: »Ist ein Wort vom HERRN ergangen?« Jeremia antwortete: »Jawohl! Nämlich der Gewalt des Königs von Babylon wirst du preisgegeben[4] werden.«18Weiter sagte Jeremia zum König Zedekia: »Was habe ich gegen dich und gegen deine Diener und gegen unser Volk verschuldet, daß ihr mich ins Gefängnis gesetzt habt?19Wo sind denn jetzt eure Propheten, die euch mit Bestimmtheit geweissagt haben, der König von Babylon werde nicht gegen euch und gegen dieses Land heranziehen?20Und nun – so höre doch, mein Herr und König, laß meine Bitte Gehör bei dir finden, laß mich nicht wieder in das Haus des Staatsschreibers Jonathan bringen, damit ich dort nicht sterben muß!«21Da gab der König Zedekia Befehl, und man brachte Jeremia im Wachthof in Gewahrsam und gab ihm täglich einen Laib Brot aus der Bäckergasse, bis alles Brot in der Stadt aufgezehrt war. So blieb denn Jeremia im Wachthof.
1Zedechia, fiul lui Iosia, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l‑a făcut rege în țara lui Iuda, a domnit în locul lui Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim.2Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară nu au ascultat cuvintele DOMNULUI, rostite de profetul Ieremia.3Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Șelemia, și pe preotul Țefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să‑i spună: „Te rugăm, mijlocește pentru noi înaintea DOMNULUI, Dumnezeul nostru.“4Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în temniță.5Armata lui Faraon ieșise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s‑au retras din Ierusalim.6Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit profetului Ieremia, zicând:7„Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Să vorbiți astfel regelui lui Iuda care v‑a trimis la Mine să Mă întrebe: ‘Iată că armata lui Faraon, care a ieșit să vă ajute, se va întoarce în țara ei, în Egipt,8iar caldeenii vor reveni și vor lupta împotriva acestei cetăți. Ei o vor cuceri și îi vor da foc.’»9Așa vorbește DOMNUL: «Nu vă înșelați singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta cu totul de la noi!’, căci ei nu se vor depărta.10Și chiar dacă ați învinge întreaga armată a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, și ar mai rămâne dintre ei doar câțiva oameni răniți în corturile lor, tot se vor ridica și vor da foc acestei cetăți!»“11După ce armata caldeenilor s‑a retras din fața Ierusalimului din cauza armatei lui Faraon,12Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietății pe care o avea în mijlocul poporului de acolo.13Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicând: – Tu vrei să dezertezi la caldeeni!14Ieremia a răspuns: – Este o minciună! Nu vreau să dezertez la caldeeni. Dar Ireia nu l‑a ascultat, ci l‑a înșfăcat și l‑a dus înaintea conducătorilor.15Aceștia s‑au mâniat pe Ieremia, l‑au bătut și l‑au întemnițat în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în temniță.16Ieremia a fost pus într‑o celulă subterană a temniței[1] și acolo a stat multă vreme.17Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat. Acolo regele l‑a întrebat în secret: – Ai vreun cuvânt din partea DOMNULUI? Ieremia a răspuns: – Da. Apoi a zis: – Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.18Atunci Ieremia i‑a zis regelui Zedechia: – Cu ce am greșit față de tine, față de slujitorii tăi și față de poporul acesta de m‑ați aruncat în temniță?19Unde vă sunt profeții care profețeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră și împotriva țării acesteia?20Acum, o, rege, stăpânul meu, ascultă‑mă te rog! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!21Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea temniței și să i se dea în fiecare zi pâine de pe Strada Brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Și astfel Ieremia a rămas în curtea temniței.