Jeremia 27 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

Jeremia, mit dem Joch auf dem Nacken, warnt die Gesandten einiger auswärtigen Staaten

1 Im Anfang der Regierung Zedekias, des Sohnes Josias, des Königs von Juda, erging folgendes Wort an Jeremia vom HERRN: 2 so gebot mir der HERR: »Mache dir Stricke und Jochstäbe und lege sie dir auf den Nacken 3 und sende (Botschaft) an den König von Edom sowie an den König von Moab, an den König der Ammoniter, an den König von Tyrus und an den König von Sidon durch Vermittlung der Gesandten, die nach Jerusalem zu Zedekia, dem König von Juda, gekommen sind, 4 und trage ihnen folgende Botschaft an ihre Gebieter auf: ›So hat der HERR der Heerscharen, der Gott Israels, gesprochen: Berichtet euren Gebietern folgendes: 5 Ich habe die Erde, die Menschen und die Tiere, die es auf der ganzen Erde gibt, durch meine große Kraft und meinen ausgestreckten Arm geschaffen und gebe sie, wem es mir beliebt. 6 So habe ich nunmehr alle diese Länder der Gewalt meines Kneches^[1] Nebukadnezar, des Königs von Babylon, übergeben und sogar die Tiere des Feldes ihm gegeben, daß sie ihm dienstbar seien. 7 So sollen denn alle Völker ihm und seinem Sohne und seinem Enkel untertan sein, bis auch für sein Land die Zeit gekommen ist, wo mächtige Völker und große Könige ihn sich untertan machen. 8 Dasjenige Volk und Reich aber, das ihm, dem babylonischen König Nebukadnezar, sich nicht unterwirft und seinen Nacken nicht in^[2] das Joch des babylonischen Königs stecken will, ein solches Volk‹ – so lautet der Ausspruch des HERRN – ›will ich mit dem Schwert^[3], mit Hunger und mit der Pest heimsuchen, bis ich es durch seine Hand gänzlich vernichtet habe. 9 So hört ihr nun nicht auf eure Propheten und Wahrsager, auch nicht auf eure Träume^[4], eure Zauberer und Beschwörer, wenn sie euch bestimmt versichern: Ihr werdet dem König von Babylon nicht untertan sein müssen; 10 denn eine Lüge ist es, die sie euch weissagen, um euch aus eurem Lande in die Verbannung zu bringen, weil ich euch alsdann verstoßen werde und ihr zugrunde geht. 11 Dasjenige Volk aber, das seinen Nacken in^[5] das Joch des babylonischen Königs steckt und ihm untertan ist, das will ich ruhig in seinem Lande belassen‹ – so lautet der Ausspruch des HERRN –, ›damit es dasselbe bebaut und darin wohnen bleibt.‹«

Jeremia richtet dieselbe Warnung an den jüdischen König Zedekia

12 Hierauf richtete ich an Zedekia, den König von Juda, folgende Worte in ganz demselben Sinn: »Steckt euren Nacken in^[6] das Joch des Königs von Babylon und unterwerft euch ihm und seinem Volk, so werdet ihr am Leben bleiben! 13 Warum wollt ihr, du und dein Volk, durch das Schwert, durch den Hunger und durch die Pest zugrunde gehen, wie der HERR dem Volke angedroht hat, das sich dem Könige von Babylon nicht unterwerfen will? 14 Hört nur nicht auf die Reden der Propheten, die euch bestimmt versichern: ›Ihr werdet dem König von Babylon nicht untertan sein müssen!‹, denn eine Lüge ist es, die sie euch weissagen. 15 ›Denn ich habe sie nicht gesandt‹ – so lautet der Ausspruch des HERRN –, ›vielmehr weissagen sie Falsches in meinem Namen, damit ich euch verstoße und ihr elend zugrunde geht, ihr mitsamt den Propheten, die euch weissagen.‹«

Jeremias Mahnung an die Priester und an das Volk

16 Hierauf wandte ich mich an die Priester und an das ganze hiesige Volk mit folgenden Worten: »So hat der HERR gesprochen: Hört nicht auf die Reden eurer Propheten, die vor euch die Weissagung aussprechen: ›Fürwahr, die Tempelgeräte des HERRN werden nun gar bald aus Babylon zurückgebracht werden!‹, denn eine Lüge ist es, die sie euch weissagen. 17 Hört nicht auf sie, werdet vielmehr dem König von Babylon untertan, so werdet ihr am Leben bleiben: warum soll diese Stadt zu einer Wüste werden? 18 Sind sie aber wirklich Propheten und sind sie im Besitz des Wortes des HERRN, so mögen sie doch Fürbitte beim HERRN der Heerscharen einlegen, daß die Geräte, die noch im Tempel des HERRN und im Palast des Königs von Juda und in Jerusalem übriggeblieben sind, nicht auch noch nach Babylon kommen! 19 Denn so hat der HERR der Heerscharen bezüglich der Säulen und bezüglich des großen Wasserbeckens sowie bezüglich der Gestühle und der sonstigen Geräte gesprochen, die in dieser Stadt noch zurückgeblieben sind, 20 weil Nebukadnezar, der König von Babylon, sie nicht mitgenommen hat, als er Jechonja^[7], den Sohn Jojakims, den König von Juda, aus Jerusalem nach Babylon in die Gefangenschaft wegführte samt allen vornehmen Männern Judas und Jerusalems – 21 ja, so hat der HERR der Heerscharen, der Gott Israels, bezüglich der Geräte gesprochen, die im Tempel des HERRN und im Palast des Königs von Juda und in Jerusalem noch zurückgeblieben sind: 22 ›Nach Babylon sollen sie gebracht werden und dort bleiben bis zu dem Tage, an dem ich wieder nach ihnen sehen werde‹ – so lautet der Ausspruch des HERRN – ›und ich sie wieder herschaffe und an diesen Ort zurückbringe.‹«

Noua Traducere Românească

von Biblica

Jugul Babilonului

1 La începutul domniei lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, Ieremia a primit Cuvântul acesta din partea DOMNULUI. 2 DOMNUL mi‑a vorbit astfel: „Fă‑ți un jug și niște legături, și pune‑ți‑le pe gât. 3 Apoi trimite‑le regelui Edomului, regelui Moabului, regelui fiilor lui Amon, regelui Tyrului și regelui Sidonului, prin mesagerii care au venit în Ierusalim la Zedechia, regele lui Iuda. 4 Poruncește‑le să le spună stăpânilor lor astfel: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: 5 Eu am făcut pământul, oamenii și animalele care sunt pe fața pământului, cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu întins, și îl dau oricui este drept în ochii Mei. 6 Acum, am dat toate aceste țări în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, slujitorul Meu. Chiar și vietățile câmpului i le‑am dat ca să‑i slujească. 7 Toate neamurile îi vor sluji lui, fiului său și nepotului său până va veni și timpul țării lui. Atunci multe neamuri și împărați puternici o vor supune. 8 Dar dacă vreun neam sau vreun regat nu‑i va sluji lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, sau nu‑și va pleca gâtul sub jugul împăratului, atunci voi pedepsi neamul acela cu sabie, cu foamete și cu molimă, zice DOMNUL, până îl voi nimici prin mâna lui. 9 De aceea, să nu ascultați de profeții voștri, de cei care practică divinația între voi^[1], de visătorii voștri, de prezicătorii^[2] voștri și de vrăjitorii voștri care vă spun: ‘Nu veți sluji împăratului Babilonului!’ (3Mo 19,26; 5Mo 18,10) 10 Căci ei vă profețesc minciuni, ca să fiți duși departe din țara voastră. Eu vă voi izgoni și veți pieri. 11 Dar pe neamul care își va pleca gâtul sub jugul împăratului Babilonului și care‑i va sluji, îl voi lăsa în țara lui, zice DOMNUL, ca s‑o muncească și să locuiască în ea.»“ 12 Am spus aceleași cuvinte și lui Zedechia, regele lui Iuda: „Plecați‑vă gâtul sub jugul împăratului Babilonului și slujiți‑i lui și poporului său ca să trăiți. 13 Pentru ce să muriți, tu și poporul acesta, de sabie, de foamete și de molimă, cum a spus DOMNUL cu privire la orice neam care nu‑i va sluji împăratului Babilonului? 14 Nu ascultați cuvintele profeților care vă spun că nu veți sluji împăratului Babilonului, căci ei vă profețesc minciuni. 15 «Nu Eu i‑am trimis, zice DOMNUL, ci ei profețesc minciuni în Numele Meu. De aceea vă voi izgoni și veți pieri, voi și profeții care vă profețesc.»“ 16 Am vorbit și preoților și întregului popor, zicând: „Nu ascultați cuvintele profeților, zice DOMNUL, care vă spun: «Iată, obiectele Casei DOMNULUI vor fi aduse foarte curând din Babilon», căci ei vă profețesc minciuni. 17 Nu‑i ascultați, ci slujiți‑i împăratului Babilonului ca să trăiți. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o ruină? 18 Dacă ei sunt cu adevărat profeți și dacă este în ei Cuvântul DOMNULUI, atunci să mijlocească la DOMNUL Oștirilor ca obiectele care au mai rămas în Casa DOMNULUI, în palatul regelui lui Iuda și în Ierusalim să nu fie duse în Babilon. 19 Căci așa vorbește DOMNUL Oștirilor cu privire la stâlpi, la«mare»^[3], la piedestale și la celelalte obiecte care au mai rămas în cetatea aceasta 20 și care n‑au fost luate de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, când i‑a dus în captivitate, din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda și pe toți nobilii lui Iuda și ai Ierusalimului; 21 așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre obiectele care au mai rămas în Casa DOMNULUI, în palatul regelui lui Iuda și în Ierusalim: 22 «Ele vor fi duse în Babilon și vor rămâne acolo până în ziua când voi veni Eu după ele, zice DOMNUL. Atunci le voi aduce înapoi și le voi pune în locul acesta.»“