II. Zweiter (ermahnender) Hauptteil: Mahnungen an die Leser zu einem ihrer Berufung würdigen Wandel (4,1-6,20)
1So ermahne ich euch denn, ich, der Gefangene im Herrn[1]: Wandelt würdig der Berufung, die an euch ergangen ist,2mit aller Demut und Sanftmut, mit Geduld als solche, die einander in Liebe ertragen,3und seid eifrig bemüht, die Einheit des Geistes[2] durch das Band des Friedens zu erhalten:4ein Leib und ein Geist, wie ihr ja auch bei eurer Berufung aufgrund einer Hoffnung berufen worden seid;5ein Herr, ein Glaube, eine Taufe;6ein Gott und Vater aller, der da ist[3] über allen und durch alle (wirkt) und in allen (wohnt).7Jedem einzelnen von uns aber ist die Gnade nach dem Maße verliehen worden, wie Christus sie ihm zugeteilt hat.8Daher heißt es ja auch (Ps 68,19): »Aufgestiegen in die Höhe, hat er Gefangene weggeführt und den Menschen Gaben verliehen.«9Daß er aber hinaufgestiegen ist, welchen Sinn hat das als den, daß er auch (zuvor) in die niederen Gegenden der Erde hinabgestiegen ist?10Er, der Hinabgestiegene, ist derselbe, der hoch über alle Himmel hinaus aufgestiegen ist, um das ganze Weltall zu erfüllen.11Und eben dieser ist es auch, der die einen zu Aposteln[4] bestellt hat, andere zu Propheten, andere zu Evangelisten[5], noch andere zu Hirten[6] und Lehrern, (1Kor 12,28)12um die Heiligen tüchtig zu machen für die Ausübung des Gemeindedienstes, für die Erbauung[7] des Leibes Christi,13bis wir endlich allesamt zur Einheit des Glaubens und der Erkenntnis des Sohnes Gottes gelangen, zur vollkommenen Mannesreife, zum Vollmaß des Wuchses in der Fülle Christi.14Denn wir sollen nicht länger unmündige Kinder sein, die von jedem Wind der Lehre durch das Trugspiel der Menschen, die mit Arglist auf Irreführung ausgehen, wie Meereswogen hin und her geworfen und umhergetrieben werden;15vielmehr sollen wir, die Wahrheit übend[8], in[9] Liebe in allen Stücken in ihn hineinwachsen[10], der das Haupt ist, Christus;16denn von ihm aus wird der ganze Leib fest zusammengefügt und zusammengehalten und vollzieht durch jedes Glied, das seinen Dienst nach der Wirksamkeit verrichtet, die dem Maß jedes einzelnen Teiles entspricht, das Wachstum des Leibes zu seinem eigenen Aufbau in Liebe.17So sage[11] ich also folgendes und spreche die ernste Mahnung im Herrn aus: Wandelt nicht mehr so, wie die Heiden in der Nichtigkeit ihres Sinnes wandeln!18Sie sind ja in ihrem (ganzen) Denken verfinstert, dem Leben Gottes entfremdet infolge der Unwissenheit, die in ihnen wegen der Verstocktheit ihres Herzens wohnt.19Sittlich völlig abgestumpft, haben sie sich dem Genußleben hingegeben zur Verübung jeder Art von Unsittlichkeit in Verbindung mit Habgier[12].20Ihr aber habt Christus nicht so kennengelernt,21wenn ihr überhaupt von ihm gehört habt und in ihm so unterwiesen worden seid, wie es Wahrheit in Jesus ist:22daß ihr nämlich im Hinblick auf den früheren Lebenswandel den alten Menschen ablegen müßt, der sich infolge der trügerischen[13] Begierden zugrunde richtet,23daß ihr dagegen im tiefsten Inneren eures Geisteslebens erneuert werden müßt24und den neuen Menschen anziehet, der nach Gottes Ebenbild geschaffen ist in wahrhafter Gerechtigkeit und Reinheit.
Ermahnungen bezüglich des Verhaltens im Verkehr untereinander
25Darum leget die Lüge ab und »redet die Wahrheit, ein jeder mit seinem Nächsten« (Sach 8,16); wir sind ja untereinander[14] Glieder (desselben Leibes). –26»Zürnet ihr, so sündiget dabei nicht« (Ps 4,5); laßt die Sonne über eurem Zorn nicht untergehen27und gebt dem Verleumder[15] keinen Raum! –28Der Dieb stehle fortan nicht mehr, sondern arbeite vielmehr angestrengt und erwerbe mit seiner Hände Arbeit das Gute[16], damit er imstande ist, den Notleidenden zu unterstützen. –29Laßt keine faule[17] Rede aus eurem Munde hervorgehen, sondern nur eine solche, die da, wo es nottut, zur Erbauung dient, damit sie den Hörern Segen bringe.30Und betrübt nicht den heiligen Geist Gottes, mit dem ihr auf den Tag der Erlösung versiegelt seid. –31Alle Bitterkeit, aller Zorn und Groll, alles Schreien und Schmähen sei aus eurer Mitte weggetan, überhaupt alles boshafte Wesen.32Zeigt euch vielmehr gütig und herzlich gegeneinander, und vergebt einer dem andern, wie auch Gott euch in Christus vergeben hat!
1Așadar, eu, cel întemnițat pentru Domnul, vă îndemn să umblați într‑un mod vrednic de chemarea la care ați fost chemați:2cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu‑vă unii pe alții în dragoste3și străduindu‑vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii.4Este un singur trup și un singur Duh, așa cum și voi ați fost chemați la o singură[1] speranță a chemării voastre,5un singur Domn, o singură credință, un singur botez,6un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, Care este deasupra tuturor, prin toți și în toți.7Dar fiecăruia dintre noi ne‑a fost dat harul după măsura darului lui Cristos.8De aceea spune: „Când S‑a suit în înălțime, a luat captivă captivitatea. A dat daruri oamenilor.“[2] (Ps 68,18)9Și ce înseamnă acest „S‑a suit“, dacă nu tocmai faptul că înainte Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului?10El, Cel Care S‑a coborât, este Același cu Cel Care S‑a suit deasupra tuturor cerurilor, ca să umple toate lucrurile.11Și El i‑a dat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători,12pentru echiparea[3] sfinților în scopul lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos,13până când vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul matur[4], la măsura staturii[5] plinătății lui Cristos,14ca să nu mai fim copii, duși de valuri încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură prin șiretenia oamenilor, prin viclenia lor în ce privește uneltirea înșelăciunii,15ci, spunând adevărul în dragoste, să creștem în toate privințele în El, Care este Capul, Cristos.16Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ajutorul fiecărei încheieturi, își primește creșterea potrivit cu măsura lucrării fiecărei părți, și astfel se zidește pe sine în dragoste.
Îmbrăcați cu omul cel nou
17Așadar, vă spun aceasta și mărturisesc în Domnul: să nu mai umblați așa cum umblă neamurile, în deșertăciunea gândirii lor,18fiind întunecați la minte, înstrăinați de viața lui Dumnezeu prin ignoranța care este în ei din cauza împietririi inimii lor.19Ajungând fără simțire, s‑au dat pe ei înșiși depravării, pentru a practica cu lăcomie orice fel de necurăție.20Dar voi n‑ați învățat astfel despre Cristos,21dacă într-adevăr L‑ați auzit și ați fost învățați în El, după cum adevărul este în Isus,22cu privire la felul vostru de viață[6] de altădată, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică potrivit cu poftele înșelăciunii,23să vă înnoiți în duhul minții voastre24și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia care vin din adevăr.25Așadar, lăsându‑vă de minciună, „fiecare să spună semenului său adevărul“[7], pentru că ne suntem mădulare unii altora. (Sach 8,16)26„Mâniați‑vă, dar nu păcătuiți!“[8] Să nu apună soarele peste mânia voastră, (Ps 4,4)27nici să nu dați vreun prilej diavolului[9]!28Cel ce a furat, să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească, lucrând cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să împartă cu cel ce are nevoie.29Să nu vă iasă din gură niciun cuvânt stricat, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce‑l aud.30Să nu‑L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării!31Orice amărăciune, furie, mânie, țipăt și blasfemie să piară dintre voi împreună cu orice răutate!32Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, plini de compasiune, iertându‑vă unii pe alții, așa cum v‑a iertat și Dumnezeu pe voi, în Cristos.