2.Samuel 24 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

1 Der Zorn des HERRN aber entbrannte (einst) aufs neue gegen Israel, so daß er David gegen das Volk reizte durch die Aufforderung: »Auf! Nimm eine Zählung in Israel und Juda vor!« 2 Da befahl der König seinem Heerführer Joab (und den Heeresobersten bei ihm): »Durchwandre alle Stammgebiete Israels von Dan bis Beerseba und nehmt eine Volkszählung vor, damit ich die Zahl des Volkes erfahre!« 3 Joab antwortete dem König: »Der HERR, dein Gott, möge das Volk, so zahlreich es auch schon ist, noch hundertmal zahlreicher werden lassen, und mein Herr, der König, möge das selbst noch mit eigenen Augen schauen! Aber warum trägt mein Herr, der König, Verlangen nach einer derartigen Vornahme?« 4 Doch der Befehl des Königs blieb trotz den Vorstellungen Joabs und der Heeresobersten bestehen, und so machte sich denn Joab mit den Heeresobersten auf Geheiß des Königs daran, die Volkszählung in Israel vorzunehmen. 5 Sie gingen also über den Jordan und lagerten sich bei Aroer rechts von der Stadt, die inmitten des Flußtales (des Arnon) liegt, in der Richtung nach Gad und nach Jaser hin. 6 Dann begaben sie sich nach Gilead und bis zum Lande der Hethiter gegen Kades hin; hierauf gelangten sie nach Dan, bogen hierauf um nach Sidon zu, 7 kamen alsdann zu der festen Stadt Tyrus und zu allen Ortschaften der Hewiter und Kanaanäer und begaben sich schließlich in das Südland von Juda, nach Beerseba. 8 Nachdem sie so das ganze Land durchzogen hatten, kehrten sie nach Verlauf von neun Monaten und zwanzig Tagen nach Jerusalem zurück. 9 Da teilte Joab dem König das Ergebnis der Volkszählung mit, und zwar belief sich die Zahl der kriegstüchtigen, schwertbewaffneten Männer in Israel auf 800000, in Juda auf 500000 Mann. 10 Nachdem aber David die Volkszählung hatte vornehmen lassen, schlug ihm das Gewissen; daher betete er zum HERRN: »Ich habe mich durch mein Tun schwer versündigt; doch laß nun, o HERR, deinem Knecht seine Verschuldung ungestraft hingehen, denn ich habe in großer Verblendung gehandelt!« 11 Als aber David am folgenden Morgen aufstand, erging das Wort des HERRN an den Propheten Gad, den Seher Davids, folgendermaßen: 12 »Gehe hin und sage zu David: ›So hat der HERR gesprochen: Dreierlei lege ich dir vor: wähle dir eins davon, damit ich es an dir zur Ausführung bringe!‹« 13 Da begab sich Gad zu David, teilte es ihm mit und sagte zu ihm: »Sollen dir zur Strafe drei Jahre Hungersnot über dein Land kommen? Oder willst du drei Monate lang vor deinen Feinden fliehen müssen und von ihnen verfolgt werden? Oder soll die Pest drei Tage lang in deinem Lande sein? Nun gehe mit dir zu Rat und überlege, welche Antwort ich dem bringen soll, der mich gesandt hat.« 14 Da sagte David zu Gad: »Mir ist sehr bange! Wir wollen aber lieber in die Hand des HERRN fallen, denn sein Erbarmen ist groß; aber in die Hand von Menschen möchte ich nicht fallen!« 15 Da ließ der HERR eine Pest über Israel kommen vom Morgen an bis zum Nachmittag, und es starben aus dem Volke von Dan bis Beerseba siebzigtausend Menschen. 16 Als aber der Engel seine Hand gegen Jerusalem ausstreckte, um es zu vernichten, da gereute den HERRN das Unheil, und er gebot dem Engel, der das Unglück unter dem Volke anzurichten hatte: »Es ist genug so! Laß jetzt deine Hand ruhen!« Der Engel des HERRN befand sich aber gerade bei der Tenne des Jebusiters Arawna. 17 Als nun David den Engel sah, der das Sterben unter dem Volke anrichtete, rief er, zum HERRN betend, aus: »Ach, ich bin’s ja, der gesündigt hat, und ich habe mich vergangen! Diese Herde aber – was hat sie verschuldet? Laß doch deine Hand mich und meine Familie treffen!« 18 An jenem Tage kam dann Gad zu David und sagte zu ihm: »Gehe hinauf und errichte dem HERRN einen Altar auf der Tenne des Jebusiters Arawna!« 19 Da begab sich David nach der Aufforderung Gads, dem Befehl des HERRN gehorsam, hinauf. 20 Als nun Arawna von oben her ausschaute und den König mit seinen Dienern auf sich zukommen sah (Arawna war nämlich gerade mit dem Dreschen des Weizens beschäftigt), trat er hinaus und verneigte sich vor David mit dem Angesicht bis zur Erde. 21 Hierauf fragte Arawna: »Warum kommt mein Herr, der König, zu seinem Knecht?« David antwortete: »Um die Tenne von dir zu kaufen; ich will hier dem HERRN einen Altar errichten, damit dem Sterben unter dem Volk Einhalt getan wird.« 22 Da sagte Arawna zu David: »Mein Herr, der König, nehme sie hin und opfere, was ihm beliebt! Die Rinder hier stehen als Brandopfer und die Dreschschlitten nebst den Geschirren der Rinder als Brennholz zu deiner Verfügung: 23 das alles, o König, macht Arawna dem Könige zum Geschenk.« Dann fuhr er fort: »Der HERR, dein Gott, wolle dir gnädig sein!« 24 Aber der König erwiderte dem Arawna: »Nein! Käuflich will ich es von dir erwerben für den vollen Preis; denn ich mag dem HERRN, meinem Gott, keine Brandopfer darbringen, die mir geschenkt sind.« So kaufte denn David die Tenne und die Rinder für den Preis von fünfzig Schekeln Silber. 25 David erbaute alsdann dem HERRN dort einen Altar und brachte Brandopfer und Heilsopfer dar; hierauf wandte der HERR dem Lande seine Gnade wieder zu, und das Sterben unter den Israeliten erreichte sein Ende.

Noua Traducere Românească

von Biblica

David numără poporul

1 DOMNUL^[1] S‑a aprins de mânie iarăși împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du‑te și numără poporul din Israel și Iuda.“ (1Chr 21,1) 2 Regele le‑a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii care erau cu el: – Mergeți prin toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba^[2], și numărați poporul ca să știu la cât se ridică numărul lui. (2Sam 3,10) 3 Dar Ioab i‑a zis regelui: – DOMNUL, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de o sută de ori mai mult și fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce dorește stăpânul meu, regele, să facă acest lucru? 4 Însă porunca regelui dată lui Ioab și conducătorilor oștirii a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab și conducătorii oștirii au ieșit dinaintea regelui ca să numere poporul, pe Israel. 5 După ce au trecut Iordanul, și‑au așezat tabăra la Aroer, la sud^[3] de cetatea care este în mijlocul văi Gad, înspre Iazer. 6 Apoi au ajuns în Ghilad și în teritoriul lui Tahtim-Hodși, apoi la Dan‑Iaan și prin împrejurimi până înspre Sidon. 7 Au ajuns până la fortăreața Tyrului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților, apoi s‑au îndreptat înspre Beer-Șeba, în partea de sud a lui Iuda. 8 Au străbătut astfel toată țara și, după nouă luni și douăzeci de zile, s‑au întors la Ierusalim. 9 Ioab i‑a dat regelui rezultatul^[4] de la numărătoarea poporului: în Israel erau opt sute de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii de bărbați.

Pedeapsa Domnului

10 David s‑a simțit mustrat în inima lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I‑a zis DOMNULUI: „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut.^[5] Însă acum DOAMNE, îndepărtează, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci m‑am purtat întru totul ca un nebun.“ (2Mo 30,12) 11 În dimineața următoare, când David s‑a trezit, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit profetului Gad, văzătorul lui David, zicând: 12 „Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește DOMNUL: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și‑ți voi face întocmai.»“ 13 Gad a venit la David și l‑a înștiințat, zicându‑i: – Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea vrăjmașilor tăi, și ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum gândește‑te și vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m‑a trimis! 14 David i‑a zis lui Gad: – Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cădem în mâna DOMNULUI, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor! 15 DOMNUL a trimis molima în Israel, începând din acea dimineață și până la încheierea timpului hotărât. De la Dan și până la Beer-Șeba au murit din popor șaptezeci de mii de oameni. 16 În timp ce Îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și‑l distrugea, DOMNULUI I‑a părut rău pentru acel dezastru și I‑a zis Îngerului Care distrugea poporul: „Destul! Retrage‑Ți mâna!“ Îngerul DOMNULUI era lângă aria iebusitului Aravna. 17 Văzându‑l pe Îngerul Care lovea poporul, David I‑a zis DOMNULUI: „Iată, eu am păcătuit! Eu am săvârșit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“

David zidește un altar

18 Gad a venit la David în acea zi și i‑a zis: – Suie‑te și ridică‑I DOMNULUI un altar pe aria iebusitului Aravna. (1Chr 21,18) 19 David s‑a suit acolo, după cuvântul pe care DOMNUL îl poruncise prin Gad. 20 Aravna s‑a uitat și l‑a văzut pe rege și pe slujitorii săi, îndreptându‑se spre el. El a ieșit din arie și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui. 21 Aravna a întrebat: – De ce a venit stăpânul meu, regele, la robul său? David a răspuns: – Ca să cumpăr de la tine aria pentru a zidi un altar DOMNULUI. Astfel, urgia care s‑a abătut asupra poporului va fi oprită. 22 Aravna i‑a zis lui David: – Să ia stăpânul meu, regele, și să ofere ca jertfă ceea ce crede că este bine.^[6] Iată, boii vor fi pentru arderea‑de‑tot, iar uneltele de treierat și jugurile boilor vor fi pentru lemne. 23 O, rege, Aravna îi dă regelui totul. Apoi Aravna i‑a zis regelui: – Fie ca DOMNUL, Dumnezeul tău, să te primească! 24 Însă regele i‑a zis lui Aravna: – Nu, ci trebuie s‑o cumpăr de la tine, oferindu‑ți un preț. Nu voi aduce DOMNULUI, Dumnezeului meu, arderi‑de‑tot care să nu mă coste nimic. Astfel, David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de șecheli de argint.^[7] 25 David a zidit acolo un altar DOMNULUI și I‑a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace^[8]. Atunci DOMNUL S‑a lăsat înduplecat cu privire la țară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită. (2Sam 6,17)