1Nun befand sich dort zufällig ein nichtswürdiger Mensch namens Seba, der Sohn Bichris, ein Benjaminit; der stieß in die Posaune und rief aus: »Wir haben keinen Anteil an David und nichts zu schaffen mit dem Sohne Isais! Ein jeder begebe sich in seinen Wohnort, ihr Israeliten!«2Da fielen die Israeliten insgesamt von David ab und schlossen sich an Seba, den Sohn Bichris, an; die Judäer aber blieben ihrem König treu (und geleiteten ihn) vom Jordan bis nach Jerusalem.3Als nun David in seinen Palast nach Jerusalem zurückgekommen war, ließ er die zehn Nebenweiber, die er zur Hut des Palastes zurückgelassen hatte, in ein besonderes Haus bringen und sorgte dort für ihren Unterhalt, hatte aber keinen Verkehr mehr mit ihnen; so lebten sie eingesperrt bis zu ihrem Todestag gleichsam als Witwen bei Lebzeiten (ihres Mannes). (2Sam 15,16; 2Sam 16,21)4Darauf befahl der König dem Amasa: »Biete mir die Mannschaft von Juda binnen drei Tagen auf und sei du selbst dann hier zur Stelle!«5Amasa machte sich nun daran, die Judäer aufzubieten; als er jedoch über die ihm genau bestimmte Zeit hinaus ausblieb,6sagte David zu Abisai: »Nun wird Seba, der Sohn Bichris, für uns noch gefährlicher werden als Absalom. Nimm du die Leute deines Herrn und verfolge ihn[1], damit er nicht etwa feste Städte für sich gewinnt und uns viel zu schaffen macht[2]!«7Da zogen denn unter Abisais Führung Joab mit seinen Leuten sowie die (Leibwache der) Krethi und Plethi und alle ›Kriegshelden‹ ins Feld; sie zogen aus Jerusalem aus, um Seba, den Sohn Bichris, zu verfolgen. (2Sam 8,18)8Als sie nun bei dem großen Stein in Gibeon waren, kam Amasa ihnen zu Gesicht. Joab aber war mit seinem Waffenrock bekleidet und hatte sich darüber ein Schwert umgegürtet, das ihm in seiner Scheide an die Hüfte gekoppelt war und das er, als er vorging, aus der Scheide herausfallen ließ.9Darauf redete Joab den Amasa mit den Worten an: »Geht es dir gut, lieber Bruder?« Dabei faßte Joab mit der rechten Hand Amasa beim Bart, um ihn zu küssen.10Amasa hatte aber nicht auf das Schwert geachtet, das Joab in der (linken) Hand hatte; so stieß Joab es ihm in den Leib, so daß ihm die Eingeweide auf die Erde herausfielen und er starb, ohne daß er ihm noch einen zweiten Stoß zu versetzen brauchte. Während dann Joab und sein Bruder Abisai die Verfolgung Sebas, des Sohnes Bichris, fortsetzten,11mußte einer von den Leuten Joabs bei Amasa stehen bleiben und ausrufen: »Wer es mit Joab hält und wer für David ist, folge Joab nach!«12Amasa aber hatte sich in seinem Blute gewälzt und lag mitten auf der Straße. Als nun der Mann sah, daß die Leute alle stehenblieben, schaffte er Amasa von der Straße weg aufs Feld und warf einen Mantel über ihn, weil er sah, daß alle, die an ihn herankamen, stehenblieben.13Nachdem er ihn aber von der Straße weggeschafft hatte, zogen alle Leute vorüber hinter Joab her, um an der Verfolgung Sebas teilzunehmen.14Dieser hatte aber alle Stämme Israels bis nach Abel-Beth-Maacha durchzogen (freilich mit geringem Erfolg); nur eben alle Bichrileute waren hinter ihm hergekommen, ebenfalls dorthin.15Nun kamen jene[3] heran und belagerten ihn in Abel-Beth-Maacha; sie führten gegen die Stadt einen Wall auf, der an die Außenmauer stieß; und alle Leute Joabs unterwühlten die Mauer, um sie zum Einsturz zu bringen.16Da (trat) eine kluge Frau (auf die Vormauer und) rief aus der Stadt heraus: »Hört, hört! Fordert doch Joab auf, hierher zu kommen: ich möchte mit ihm reden!«17Als er nun nahe an sie herangekommen war, fragte die Frau: »Bist du Joab?« Er antwortete ihr: »Ja, ich bin’s.« Da sagte sie zu ihm: »Höre, was deine Magd dir zu sagen hat!« Er antwortete: »Ich höre!«18Da fuhr sie fort: »Früher pflegte der Volksmund zu sagen: ›Fragt nur in Abel an!‹, und so kam man glücklich ans Ziel.19Wir gehören zu den friedlichsten, getreusten Leuten in Israel, und du suchst eine Stadt, eine Muttergemeinde in Israel zu zerstören? Warum willst du das Eigentum des HERRN zugrunde richten?«20Da antwortete Joab: »Ganz fern liegt es mir, daß ich zerstören und daß ich zugrunde richten will.21Die Sache liegt nicht so, sondern ein Mann vom Gebirge Ephraim namens Seba, der Sohn Bichris, hat sich gegen den König, gegen David, empört; liefert ihn aus, ihn allein, so ziehe ich von der Stadt ab!« Da erwiderte die Frau dem Joab: »Sein Kopf soll dir alsbald über die Mauer zugeworfen werden!«22Hierauf redete die Frau (in der Stadt) mit ihrer Klugheit auf die ganze Einwohnerschaft so lange ein, bis sie Seba, dem Sohne Bichris, den Kopf abhieben und ihn dem Joab zuwarfen. Da ließ Joab mit der Posaune zum Abzug blasen, und seine Leute zogen von der Stadt ab und zerstreuten sich, ein jeder in seinen Wohnort; Joab aber kehrte nach Jerusalem zum König zurück.
IV. Nachträge zum zweiten Buch Samuel (20,23-24,25)
23Joab war oberster Heerführer in Israel; Benaja, der Sohn Jojadas, war Befehlshaber (der Leibwache) der Krethi und Plethi; (2Sam 8,18)24Adoram[4] war Oberaufseher über die Fronarbeiten; Josaphat, der Sohn Ahiluds, war Kanzler;25Seja war Staatsschreiber; Zadok und Abjathar waren Priester,26und Ira, der Jairit, war ebenfalls ein Priester Davids.
1S‑a întâmplat că se afla acolo un om de nimic pe nume Șeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din trâmbiță[1] și a zis: „Noi n‑avem nicio parte în David și nicio moștenire în fiul lui Ișai. La corturile tale, Israel!“ (2Sam 2,28)2Toți bărbații lui Israel l‑au părăsit astfel pe David și l‑au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Bărbații lui Iuda însă au rămas alipiți de regele lor, în tot drumul său, de la Iordan până la Ierusalim.3David a intrat în palatul său de la Ierusalim. Regele a luat cele zece țiitoare pe care le lăsase să îngrijească de palat și le‑a pus într‑o casă păzită. El le‑a asigurat hrana, dar nu a mai intrat la ele[2]. Acestea au rămas închise până în ziua morții lor, trăind ca în văduvie. (2Sam 3,7)4Regele i‑a zis lui Amasa: „Cheamă‑i la mine pe bărbații lui Iuda în trei zile! Să te înfățișezi și tu aici!“5Amasa a plecat să îndeplinească porunca regelui, însă el a întârziat, stând peste timpul hotărât de acesta.6Atunci David i‑a zis lui Abișai: „Să știi că Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne‑a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău și urmărește‑l ca nu cumva să găsească cetăți fortificate și să scape de noi.“7Astfel oamenii lui Ioab, cheretiții, peletiții[3] și toți vitejii au ieșit din Ierusalim, sub comanda lui Abișai, pentru a‑l urmări pe Șeba, fiul lui Bicri. (2Sam 8,18)8În timp ce se aflau ei la stânca aceea mare din Ghivon, a venit și Amasa să‑i întâlnească. Ioab era îmbrăcat într‑o tunică de război și peste aceasta, la brâu, purta o cingătoare cu o sabie în teacă. În timp ce se îndrepta înspre Amasa, sabia i‑a ieșit din teacă.9Ioab i‑a zis lui Amasa: „Ce mai faci, frate?“ Apoi l‑a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să‑i dea sărutare.10Amasa n‑a dat atenție sabiei pe care Ioab o avea în mână, iar acesta l‑a lovit cu ea în stomac, vărsându‑i măruntaiele pe pământ. Fără a mai fi nevoie de încă o lovitură, Amasa a murit. Apoi Ioab, împreună cu fratele său Abișai, a continuat să‑l urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.11Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângă trupul lui Amasa și striga: „Cine este de partea lui Ioab și cine este de partea lui David să‑l urmeze pe Ioab!“12Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Când a văzut el că tot poporul se oprea, l‑a tras pe Amasa din drum pe câmp și a aruncat o haină peste el.13După ce a fost luat din drum, toți oamenii l‑au urmat pe Ioab în urmărirea lui Șeba, fiul lui Bicri.14El a străbătut toate semințiile lui Israel, îndreptându‑se înspre Abel-Bet-Maaca.[4] Toți beriții s‑au adunat și l‑au urmat.15Ioab cu oamenii săi au venit și l‑au asediat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca. Au înălțat[5] o rampă de asalt în dreptul cetății, care stătea împotriva meterezei, și tot poporul care era cu Ioab izbeau în zid ca să‑l facă să cadă.16Atunci o femeie înțeleaptă din cetate a strigat: – Ascultați! Ascultați! Spuneți‑i, vă rog, lui Ioab: „Apropie‑te până aici, ca să‑ți vorbesc.“17Ioab s‑a apropiat, iar femeia l‑a întrebat: – Tu ești Ioab? El a răspuns: – Eu sunt. Ea i‑a zis: – Ascultă cuvintele slujitoarei tale. El a răspuns: – Ascult.18Ea a zis: – Odinioară ei obișnuiau să spună: „Trebuie să întrebe în Abel!“ Și așa rezolvau ei totul.19Noi suntem una din cetățile pașnice și credincioase ale lui Israel, iar tu cauți să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să înghiți moștenirea DOMNULUI?20Ioab i‑a răspuns: – Departe, departe de mine gândul să înghit și să distrug!21Nu așa stau lucrurile. Însă un bărbat din muntele lui Efraim, pe nume Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva regelui, împotriva lui David. Dați‑mi‑l doar pe el și mă voi îndepărta de cetate. Femeia i‑a zis lui Ioab: – Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid.22Femeia s‑a dus la tot poporul cu înțelepciunea ei. Aceștia i‑au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și i l‑au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din trâmbiță și oamenii săi s‑au retras de lângă cetate, plecând fiecare la cortul lui. Ioab s‑a întors la rege, în Ierusalim.23Ioab era conducătorul întregii oștiri a lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiților și al peletiților;24Adoniram era căpetenie peste oamenii de corvoadă; Iehoșafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;25Șeva era scrib, iar Țadok și Abiatar erau preoți.26De asemenea, și iairitul Ira era preotul lui David.