Kostenlos anmelden

2.Samuel 1

Menge Bibel

1 Nach Sauls Tode nun, als David von dem Siege über die Amalekiter (nach Ziklag) zurückgekehrt war und zwei Tage in Ziklag zugebracht hatte, 2 da kam plötzlich am dritten Tage ein Mann aus dem Lager von Saul her mit zerrissenen Kleidern und mit Erde auf dem Haupt; und als er bei David angekommen war, warf er sich vor ihm zur Erde nieder und brachte ihm seine Huldigung dar. 3 Auf Davids Frage, woher er komme, gab er die Antwort: »Aus dem Lager der Israeliten bin ich entronnen.« 4 Als David ihn dann aufforderte: »Erzähle mir doch, wie die Sache sich zugetragen hat!«, berichtete er: »Das Heer ist aus der Schlacht geflohen, und viele von den Leuten sind gefallen und ums Leben gekommen; auch Saul und sein Sohn Jonathan sind tot.« 5 Als nun David den jungen Mann, der ihm die Meldung brachte, weiter fragte: »Woher weißt du, daß Saul und sein Sohn Jonathan tot sind?«, 6 berichtete ihm der junge Mann, der ihm die Meldung brachte: »Ich kam ganz zufällig auf das Gebirge Gilboa; da sah ich plötzlich Saul, der sich auf seinen Speer stützte, während die Wagen und Reiter ihn eingeholt hatten[1]. 7 Als er sich nun umwandte und mich erblickte, rief er mich an, und ich antwortete: ›Hier bin ich!‹ 8 Er fragte mich dann, wer ich sei, und ich erwiderte ihm: ›Ich bin ein Amalekiter!‹ 9 Da befahl er mir: ›Tritt her zu mir und töte mich vollends[2]! Denn ein Schwindel hat mich ergriffen, und doch bin ich noch bei vollem Bewußtsein.‹ 10 Da trat ich zu ihm und tötete ihn vollends[3]; denn ich wußte, daß er seinen Fall nicht überleben würde. Dann nahm ich den Stirnreif[4] von seinem Haupt und die Spange, die sich an seinem Arm befand, und überbringe sie hier meinem Herrn.« 11 Da faßte David seine Kleider und zerriß sie; ebenso taten alle Männer, die bei ihm waren; 12 sie hielten die Totenklage und weinten und fasteten bis zum Abend um Saul und seinen Sohn Jonathan, um das Volk des HERRN und um das Haus Israel, weil sie durch das Schwert gefallen waren. 13 Hierauf fragte David den jungen Mann, der ihm die Meldung gebracht hatte: »Woher bist du?« Er antwortete: »Ich bin der Sohn eines amalekitischen Fremdlings[5].« 14 Da rief David aus: »Wie? Du hast dich nicht gescheut, deine Hand zu erheben, um dem Gesalbten des HERRN das Leben zu nehmen?!« 15 Hierauf rief David einen von seinen Leuten herbei und befahl ihm: »Tritt herzu! Stoß ihn nieder!« Der hieb ihn nieder, daß er starb, 16 während David ihm noch zurief: »Dein Blut komme über dein Haupt! Denn dein eigener Mund hat Zeugnis gegen dich abgelegt[6] durch dein Bekenntnis: ›Ich habe den Gesalbten des HERRN getötet.‹« 17 David stimmte dann folgendes Klagelied auf Saul und dessen Sohn Jonathan an 18 und befahl, man solle es [das Bogenlied] die Söhne Judas lehren[7]; es steht bekanntlich aufgezeichnet im ›Buch des Braven‹: (Jos 10,13) 19 Ach, (deine) Zier, o Israel, liegt erschlagen auf deinen Höhen wie sind die Helden gefallen! 20 Verkündet es nicht zu Gath, meldet es nicht auf Askalons Straßen, damit die Töchter der Philister sich nicht freun, die Töchter der Heiden nicht jubeln! 21 Ihr Berge Gilboas, kein Tau, kein Regen müsse noch auf euch fallen, kein Gefilde auf euch sein, von dem Erstlingsgaben kommen! Denn dort liegt der Schild der Helden weggeworfen[8], der Schild Sauls, den kein Öl mehr salben wird. 22 Ohne Blut der Durchbohrten, ohne Fett der Helden ist Jonathans Bogen nie zurückgekommen und Sauls Schwert nie ohne Beute heimgekehrt. 23 Saul und Jonathan, die Geliebten und Holden, im Leben und auch im Tod sind vereint sie geblieben; sie waren schneller als Adler, stärker als Löwen! 24 Ihr Töchter Israels, weinet um Saul, der in Purpur euch köstlich gekleidet, der Goldschmuck auf eure Gewänder geheftet! 25 Wie sind die Helden gefallen mitten im Kampf! Jonathan liegt durchbohrt auf deinen Höhen! 26 Wie ist mir leid um dich, mein Bruder Jonathan, wie warst du mir so lieb[9]! Beseligend war mir deine Liebe, mehr als Frauenliebe! 27 Ach, wie sind die Helden gefallen, vernichtet die Rüstzeuge des Kampfes! 

Public Domain

2.Samuel 1

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile. 2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s‑a aruncat la pământ și s‑a închinat. 3 David l‑a întrebat: – De unde vii? El i‑a răspuns: – Am scăpat din tabăra lui Israel. 4 David i‑a zis: – Spune‑mi, te rog, ce s‑a întâmplat? El a răspuns: – Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei. 5 David l‑a întrebat pe tânărul care l‑a înștiințat: – De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit? 6 Tânărul care l‑a înștiințat a răspuns: – S‑a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l‑am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă. 7 Când Saul s‑a uitat în urmă și m‑a văzut, m‑a chemat, iar eu i‑am răspuns: – Iată‑mă! 8 El m‑a întrebat: – Cine ești? Eu i‑am răspuns: – Sunt amalekit. 9 Atunci el mi‑a zis: – Stai în dreptul meu și omoară‑mă, căci, deși mai este viață în mine, m‑a apucat amețeala. 10 Așadar, am stat în dreptul lui și l‑am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I‑am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le‑am adus aici stăpânului meu. 11 Atunci David și‑a apucat hainele și le‑a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul DOMNULUI și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie. 13 Apoi David l‑a întrebat pe tânărul care i‑a adus veștile: – De unde ești? El i‑a răspuns: – Sunt fiul unui străin, un amalekit. 14 Atunci David i‑a zis: – Cum de nu te‑ai temut să‑ți ridici mâna ca să‑l dobori pe unsul DOMNULUI? 15 Apoi David l‑a chemat pe unul dintre tinerii lui și i‑a zis: – Apropie‑te și doboară‑l! El l‑a lovit și acesta a murit. 16 David i‑a zis: – Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L‑am omorât pe unsul DOMNULUI.“ 17 David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia, 18 și le‑a spus fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“[1]): 19 „Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale. O, cum au căzut vitejii! 20 Nu spuneți în Gat și nu‑l vestiți pe străzile Așchelonului, ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, ca nu cumva să tresalte de bucurie fiicele celor necircumciși. 21 O, munți ai Ghilboei! Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi, și nici câmpii pentru darurile de mâncare![2] Căci acolo a fost detestat[3] scutul vitejilor, scutul lui Saul, care nu va mai fi uns cu untdelemn. 22 De la sângele celor uciși, de la grăsimea vitejilor, arcul lui Ionatan nu dădea înapoi, iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol. 23 Saul și Ionatan, care, în viață, s‑au iubit și s‑au plăcut, nici măcar în moarte n‑au fost despărțiți. Erau mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii. 24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeți‑l pe Saul! Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu și cu mult fast, pe cel care vă împodobea veșmintele cu ornamente de aur. 25 O, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan zace ucis pe înălțimile tale. 26 Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan! Mi‑ai fost atât de drag! Dragostea ta pentru mine a fost minunată, mai minunată chiar decât dragostea femeilor. 27 O, cum au căzut vitejii și cum au fost distruse armele!“ 

Holy Bible, New Romanian Translation TM
(Noua Traducere În Limba Română TM)
Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.

“Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.