Die wunderbare Wasserspende aus dem Felsen bei Massa und Meriba
1Hierauf zog die ganze Gemeinde der Israeliten nach dem Befehl des HERRN aus der Wüste Sin weiter, einen Tagemarsch nach dem andern, und lagerte in Rephidim, wo es aber kein Trinkwasser für das Volk gab.2Da haderte das Volk mit Mose und rief: »Gebt uns Wasser zum Trinken!« Aber Mose antwortete ihnen: »Was hadert ihr mit mir? Was versucht ihr den HERRN?«3Weil aber das Volk dort infolge des Wassermangels Durst litt, murrte es gegen Mose und sagte: »Warum hast du uns nur aus Ägypten hergeführt? Etwa um mich und meine Kinder und mein Vieh hier verdursten zu lassen?«4Da betete Mose laut zum HERRN mit den Worten: »Was soll ich mit diesem Volk machen? Es fehlt nicht viel, so steinigen sie mich!«5Da antwortete der HERR dem Mose: »Tritt an die Spitze des Volkes und nimm einige von den Ältesten der Israeliten mit dir! Auch deinen Stab, mit dem du den Nil geschlagen hast, nimm in die Hand und gehe!6Dann will ich dort vor dich auf den Felsen am Horeb treten, und wenn du dann an den Felsen geschlagen hast, wird Wasser aus ihm hervorfließen, so daß das Volk zu trinken hat.« Mose tat so vor den Augen der Ältesten Israels.7Darauf nannte er den Ort Massa[1] und Meriba[2], weil die Israeliten dort gehadert und den HERRN geprüft (oder versucht) hatten, indem sie sagten: »Ist der HERR in unserer Mitte oder nicht?«
Die Amalekiter bei Rephidim besiegt
8Als darauf die Amalekiter heranrückten, um mit den Israeliten bei Rephidim zu kämpfen,9befahl Mose dem Josua: »Wähle uns[3] Männer aus und ziehe zum Kampf mit den Amalekitern aus! Morgen will ich mich mit dem Gottesstabe in der Hand auf die Spitze des Hügels stellen.«10Josua tat, wie Mose ihm befohlen hatte, (und zog aus,) um mit den Amalekitern zu kämpfen, während Mose, Aaron und Hur auf die Spitze des Hügels stiegen.11Solange nun Mose seinen Arm hochhielt, hatten die Israeliten die Oberhand; sobald er aber seinen Arm ruhen[4] ließ, waren die Amalekiter siegreich.12Als nun schließlich die Arme Moses erlahmten, nahmen sie einen Stein und legten den unter ihn, und er setzte sich darauf; dann stützten Aaron und Hur seine Arme, der eine auf dieser, der andere auf jener Seite; so blieben seine Arme fest bis zum Sonnenuntergang,13so daß Josua die Amalekiter und ihr Kriegsvolk mit der Schärfe des Schwertes niederhieb.14Da sagte der HERR zu Mose: »Schreibe dies zu dauernder Erinnerung in ein Buch und schärfe es dem Josua ein, daß ich das Andenken an die Amalekiter unter dem Himmel ganz und gar austilgen werde!«15Darauf baute Mose einen Altar und nannte ihn ›der HERR ist mein Banner[5]‹;16»denn«, sagte er, »die Hand an das Banner[6] des HERRN! Krieg führt der HERR mit den Amalekitern von Geschlecht zu Geschlecht!«
1Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc[1], după cum le‑a poruncit DOMNUL. Ei și‑au așezat tabăra la Refidim, dar acolo nu era apă de băut pentru popor. (4Mo 20,1; 4Mo 33,12)2Atunci poporul s‑a certat cu Moise. Ei au zis: – Dă‑ne apă să bem! Moise le‑a răspuns: – De ce vă certați cu mine? De ce Îl puneți la încercare[2] pe DOMNUL? (1Mo 22,1; 2Mo 15,25; 2Mo 16,4; 2Mo 17,7; Mt 4,1; Mk 1,13; Lk 4,2)3Poporul stătea acolo însetat și cârtea împotriva lui Moise. El zicea: – De ce ne‑ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete cu copiii și vitele noastre?4Moise a strigat către DOMNUL, zicând: – Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și o să mă omoare cu pietre!5DOMNUL i‑a răspuns lui Moise: – Treci înaintea poporului și ia cu tine câțiva dintre bătrânii lui Israel. Ia în mână toiagul tău cu care ai lovit Nilul și du‑te.6Iată, Eu voi sta acolo, înaintea ta, la[3] stâncă, în Horeb. Lovește stânca și din ea va ieși apă. Astfel, poporul va putea să bea. Și Moise a făcut așa sub privirea bătrânilor lui Israel.7El a pus acelui loc numele „Masa și Meriba“[4], pentru că acolo fiii lui Israel s‑au certat și L‑au pus la încercare pe DOMNUL, zicând: „Este oare DOMNUL cu noi sau nu?“
Victoria împotriva lui Amalek
8După aceea a venit Amalek și s‑a luptat cu Israel la Refidim.9Moise i‑a zis lui Iosua: „Alege câțiva oameni dintre noi și ieși! Luptă‑te cu Amalek! Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mâna mea.“10Iosua a făcut așa cum i‑a zis Moise și s‑a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron și Hur s‑au urcat pe vârful dealului.11Atunci când Moise își ținea mâna sus, Israel era mai tare, iar atunci când își lăsa mâna jos, era mai tare Amalek.12Când mâinile lui Moise au obosit, au luat o piatră și au pus‑o sub el, iar el s‑a așezat pe ea. Apoi Aaron și Hur i‑au sprijinit mâinile, unul de‑o parte, iar altul de cealaltă parte. Și astfel mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui.13Iosua l‑a învins pe Amalek și pe poporul acestuia cu ascuțișul sabiei.14Atunci DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într‑o carte ca aducere-aminte și citește‑o în auzul lui Iosua, căci voi șterge amintirea lui Amalek de sub ceruri.“15Moise a zidit un altar și i‑a pus numele „DOMNUL este steagul meu“[5],16zicând: „Pentru că o mână s‑a ridicat spre tronul DOMNULUI,[6] DOMNUL va purta război împotriva lui Amalek din generație în generație.“ (2Mo 17,11)