1So spreche ich denn zu allererst die Mahnung aus, daß man Bitten und Gebete, Fürbitten und Danksagungen für alle Menschen verrichte,2für Könige und alle obrigkeitlichen Personen, damit wir ein stilles und ruhiges Leben in aller Gottseligkeit[1] und Ehrbarkeit führen können.3So ist es löblich und wohlgefällig vor Gott, unserm Retter[2],4dessen Wille es ist, daß alle Menschen gerettet werden und zur Erkenntnis der Wahrheit kommen.5Denn es ist (nur) ein Gott, ebenso auch (nur) ein Mittler zwischen Gott und den Menschen, nämlich ein Mensch Christus Jesus,6der sich selbst als Lösegeld für alle dahingegeben hat – das Zeugnis, (das) zu den festgesetzten Zeiten (verkündigt worden ist).7Für dieses (Zeugnis) bin ich zum Herold[3] und Apostel bestellt worden – ich sage die Wahrheit, ich lüge nicht –: zum Lehrer der Heiden im Glauben und in der Wahrheit.8Mein Wille ist nun, daß die Männer an jedem Versammlungsort beten sollen, indem sie heilige Hände aufheben, frei von Zorn und Zweifel.9Ebenso (will ich), daß die Frauen in züchtiger[4] Kleidung im Verein mit Schamhaftigkeit und Sittsamkeit sich schmücken, nicht mit Haargeflechten und Goldzierat, mit Perlen oder kostbaren Gewändern,10sondern, wie es sich für Frauen geziemt, welche Gottesfurcht an den Tag legen wollen, mit guten Werken[5].11Die Frau suche (beim Gottesdienst) Belehrung durch stilles Zuhören in aller Unterordnung;12dagegen gestatte ich keiner Frau, Lehrvorträge zu halten oder sich die Gewalt über den Mann anzumaßen; nein, sie soll in stiller Zurückhaltung verbleiben.13Denn Adam ist zuerst geschaffen worden, danach erst Eva;14auch hat nicht Adam sich verführen lassen, sondern die Frau ist dadurch, daß sie sich hat verführen lassen, in Übertretung geraten[6].15Sie wird jedoch dadurch gerettet werden, daß sie Kindern das Leben gibt, vorausgesetzt, daß sie[7] im Glauben, in der Liebe und in einer mit Besonnenheit vollzogenen Heiligung verharren.
1Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți rugăciuni, mijlociri, cereri, mulțumiri pentru toți oamenii,2pentru împărați și pentru toți cei ce sunt în autoritate, ca să putem duce o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea.3Acest lucru este bun și bine primit de către Dumnezeu, Mântuitorul nostru,4Care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoașterea adevărului.5Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Cristos Isus,6Care S‑a dat pe Sine Însuși ca răscumpărare în locul tuturor – despre aceasta s‑a depus mărturie la vremea potrivită.[1]7Pentru aceasta am fost pus predicator, apostol – spun adevărul, nu mint – și învățător al neamurilor în credință și adevăr.8Vreau deci ca bărbații să se roage în orice loc, ridicând mâini sfinte[2], fără mânie și fără ceartă[3].9Tot astfel și femeile, să se împodobească cu îmbrăcăminte decentă, cu modestie și cumpătare, nu cu împletituri ale părului, nici cu aur sau cu perle sau cu haine scumpe,10ci cu fapte bune, așa cum se cuvine unor femei care se declară pioase.11O femeie să învețe în tăcere, cu toată supunerea.12Nu‑i dau voie femeii să învețe pe alții, nici să aibă autoritate asupra bărbatului, ci să rămână în tăcere.13Căci Adam a fost întocmit mai întâi, și apoi Eva.14Și nu Adam a fost înșelat, ci femeia a fost înșelată și a căzut în fărădelege.15Totuși, ea va fi mântuită[4] prin nașterea de copii[5], dacă rămâne în credință, în dragoste și în sfințenie alături de cumpătare[6]. (1Tim 5,11)