1.Samuel 12 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

Das Volk bestätigt dem Samuel die unsträfliche Führung des Richteramtes

1 Darauf sagte Samuel zu ganz Israel: »Seht, ich bin in allem, was ihr mir vorgetragen habt, eurem Wunsche nachgekommen und habe einen König über euch eingesetzt. 2 So wird denn nunmehr der König an eurer Spitze einhergehen. Ich aber bin alt und grau geworden, so daß nun meine Söhne unter euch sind. Ich habe aber meinen Wandel von meiner Jugend an bis auf den heutigen Tag vor euren Augen geführt. 3 Hier stehe ich: tretet vor dem HERRN und seinem Gesalbten gegen mich auf! Wem habe ich seinen Ochsen, wem seinen Esel weggenommen? Wen habe ich übervorteilt, wem Gewalt angetan? Oder von wem habe ich ein Geschenk angenommen, daß ich mir dadurch die Augen hätte blenden lassen? – so will ich es euch zurückerstatten!« 4 Da antworteten sie: »Du hast uns nicht übervorteilt und uns keine Gewalt angetan, hast auch von niemand irgend etwas angenommen.« 5 Darauf fuhr er fort: »Der HERR ist heute mein Zeuge euch gegenüber, und ebenso ist auch sein Gesalbter Zeuge, daß ihr gar nichts (von unrechtem Gut) in meinem Besitz gefunden habt.« Sie riefen: »Ja, er ist Zeuge!«

Samuel erinnert das Volk an die vielen Wohltaten Gottes

6 Hierauf sagte Samuel weiter zum Volke: »Ja, Zeuge ist der HERR, der Mose und Aaron geschaffen und der eure Väter aus dem Lande Ägypten hergeführt hat! 7 Jetzt aber tretet her, damit ich euch vor dem HERRN ins Gewissen rede und euch alle Wohltaten vorhalte, die der HERR euch und euren Vätern erwiesen hat! 8 Als Jakob nach Ägypten gekommen war und eure Väter zum HERRN um Hilfe schrien, da sandte der HERR Mose und Aaron, damit sie eure Väter aus Ägypten wegführten und ihnen Wohnsitze in diesem Lande gäben. 9 Als sie (eure Väter) aber den HERRN, ihren Gott, vergaßen, ließ er sie in die Gewalt Siseras, des Heerführers (des Königs Jabin) von Hazor, fallen und in die Gewalt der Philister und in die Gewalt des Königs der Moabiter; die fingen Kriege mit ihnen an. 10 Als sie nun zum HERRN um Hilfe schrien und bekannten: ›Wir haben gesündigt, daß wir den HERRN verlassen und den Baalen und Astarten gedient haben! Jetzt aber errette uns aus der Gewalt unserer Feinde, so wollen wir dir dienen!« – 11 da sandte der HERR Jerubbaal und Barak, Jephthah und Samuel und errettete euch aus der Gewalt eurer Feinde ringsum, so daß ihr in Sicherheit wohnen konntet.«

Samuel beweist dem Volke durch ein wunderbares Gotteszeichen, daß es sich durch die Wahl eines Königs versündigt habe

12 »Als ihr aber saht, daß Nahas, der König der Ammoniter, gegen euch heranrückte, da sagtet ihr zu mir: ›Nein, ein König soll über uns herrschen!‹, während doch der HERR, euer Gott, euer König ist. 13 Nun denn – da ist der König, den ihr erwählt, den ihr verlangt habt; ja, der HERR hat nun einen König über euch eingesetzt. 14 Werdet ihr nun den HERRN fürchten und ihm dienen, seinen Weisungen gehorchen und euch gegen die Befehle des HERRN nicht auflehnen, sondern ihr beide, sowohl ihr selbst als auch der König, der über euch herrscht, dem HERRN, eurem Gott, folgsam sein? 15 Wenn ihr aber den Weisungen des HERRN nicht gehorcht, sondern euch gegen die Befehle des HERRN auflehnt, so wird die Hand des HERRN gegen euch sein, wie sie vormals gegen eure Väter gewesen ist. 16 Jetzt aber tretet her und achtet auf das große Ereignis, das der HERR vor euren Augen wird geschehen lassen. 17 Es ist jetzt doch die Zeit der Weizenernte; ich will aber den HERRN anrufen, er möge Donnerschläge und Regen kommen lassen; dann werdet ihr erkennen und einsehen, ein wie großes Unrecht ihr vor den Augen des HERRN begangen habt, indem ihr einen König für euch verlangtet!« 18 Als dann Samuel den HERRN anrief, ließ dieser an jenem Tage Donner und Regen^[1] kommen, so daß das ganze Volk in große Furcht vor dem HERRN und vor Samuel geriet.

Samuel ermutigt das Volk, ermahnt es zur Gottesfurcht und befiehlt es dem göttlichen Segen

19 Da richtete das ganze Volk die Aufforderung an Samuel: »Lege Fürbitte für deine Knechte bei dem HERRN, deinem Gott, ein, daß wir nicht zu sterben brauchen, weil wir zu allen unsern Sünden auch noch das Unrecht hinzugefügt haben, einen König für uns zu verlangen!« 20 Samuel aber erwiderte dem Volke: »Fürchtet euch nicht! Ihr habt zwar all dieses Unrecht begangen; aber weicht nur nicht vom Gehorsam gegen den HERRN ab, sondern dient dem HERRN mit eurem ganzen Herzen 21 und fallt nicht von ihm ab, daß ihr den Götzen nachgeht, die nicht helfen und nicht erretten können, weil sie ja nichts sind. 22 Der HERR dagegen wird um seines großen Namens willen sein Volk nicht verstoßen, weil es dem HERRN gefallen hat, euch zu seinem Volke zu machen. 23 Auch von mir sei es fern, mich am HERRN zu versündigen, daß ich davon ablassen sollte, Fürbitte für euch einzulegen! Nein, ich will euch den guten und rechten Weg lehren. 24 Nur fürchtet den HERRN und dient ihm aufrichtig mit eurem ganzen Herzen; denn beachtet wohl, was er Großes an euch getan hat! 25 Wenn ihr aber dennoch böse handelt, so werdet ihr samt eurem König hinweggerafft werden^[2].«

Noua Traducere Românească

von Biblica

Discursul de bun‑rămas al lui Samuel

1 Samuel a zis întregului Israel: – Iată, am ascultat tot ceea ce mi‑ați cerut și am pus astfel un rege peste voi. 2 Acum, iată regele care va merge înaintea voastră! Cât despre mine, eu am îmbătrânit și am încărunțit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinerețea mea și până în ziua aceasta. 3 Iată‑mă! Mărturisiți acum împotriva mea înaintea DOMNULUI și înaintea unsului Său! Cui i‑am luat boul sau cui i‑am luat măgarul? Pe cine am asuprit sau pe cine am chinuit? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii în privința lui? Spuneți‑mi și vă voi da înapoi. 4 Ei au zis: – Nu ne‑ai asuprit, nu ne‑ai chinuit și n‑ai luat nimic din mâna nimănui. 5 Atunci el le‑a zis: – DOMNUL este martor împotriva voastră și unsul Său este martor în ziua aceasta că nu m‑ați găsit vinovat cu nimic. Ei au răspuns: – El este martor. 6 Samuel a zis poporului: – DOMNUL este Cel Care i‑a ales pe Moise și pe Aaron și Care i‑a scos pe părinții voștri din țara Egiptului. 7 Acum rămâneți aici ca să vă confrunt, înaintea DOMNULUI, cu toate faptele drepte pe care le‑a făcut El pentru voi și pentru părinții voștri. 8 După ce Iacov a intrat în Egipt, părinții voștri au strigat către DOMNUL, iar DOMNUL i‑a trimis pe Moise și pe Aaron care i‑au scos din Egipt și i‑au adus să locuiască în locul acesta. 9 Dar ei L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor, astfel că El i‑a vândut în mâinile lui Sisera, conducătorul oștirii Hațorului, în mâinile filistenilor și ale regelui Moabului, care au luptat împotriva lor. 10 Ei au strigat către DOMNUL, zicând: „Am păcătuit căci L‑am părăsit pe DOMNUL și am slujit BAALILOR^[1] și AȘTORETELOR^[2]. Dar acum, eliberează‑ne din mâna dușmanilor noștri și Îți vom sluji Ție.“ (1Sam 7,3; 1Sam 7,4) 11 Și DOMNUL i‑a trimis pe Ierub-Baal^[3], pe Bedan^[4], pe Iefta și pe Samuel și v‑a eliberat din mâna dușmanilor din jurul vostru, astfel încât ați locuit în siguranță. (Ri 7,1) 12 Dar când ați văzut că Nahaș, regele fiilor lui Amon, se îndreaptă împotriva voastră, deși DOMNUL, Dumnezeul vostru, vă era Împărat, mi‑ați zis: „Nu, ci să domnească un rege peste noi!“ 13 Iată deci regele pe care l‑ați ales și pe care l‑ați cerut. DOMNUL a pus peste voi un rege. 14 Dacă vă veți teme de DOMNUL și Îi veți sluji, dacă veți asculta de glasul Său și nu vă veți răzvrăti împotriva poruncii DOMNULUI, Îl veți urma pe DOMNUL, Dumnezeul vostru, atât voi, cât și regele care a fost pus să domnească peste voi. 15 Dar dacă nu veți asculta de glasul DOMNULUI și vă veți împotrivi poruncii DOMNULUI, atunci mâna DOMNULUI va fi împotriva voastră, așa cum a fost împotriva părinților voștri. 16 Rămâneți în continuare aici și priviți acest mare lucru pe care DOMNUL îl va face înaintea ochilor voștri. 17 Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe DOMNUL și El va trimite tunet și ploaie^[5]. Atunci veți înțelege că ați făcut un mare rău în ochii DOMNULUI, cerând pentru voi un rege. (Spr 26,1) 18 Samuel L‑a chemat pe DOMNUL, iar DOMNUL a trimis tunet și ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s‑a temut foarte tare de DOMNUL și de Samuel. 19 Tot poporul i‑a zis lui Samuel: – Roagă‑te DOMNULUI, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre și răul de a cere pentru noi un rege. 20 Samuel a răspuns poporului: – Nu vă temeți! Ați făcut tot răul acesta, dar să nu vă întoarceți din a‑L urma pe DOMNUL și din a‑I sluji DOMNULUI cu toată inima voastră. 21 Nu vă duceți după lucruri deșarte^[6], care nu vă aduc niciun folos și nici nu vă eliberează deoarece sunt lucruri deșarte. 22 DOMNUL nu‑Și va părăsi poporul datorită Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său. 23 În ce mă privește, departe de mine să păcătuiesc împotriva DOMNULUI încetând să mă rog pentru voi. De asemenea, vă voi învăța calea cea bună și dreaptă. 24 Numai să vă temeți de DOMNUL și să‑I slujiți cu credincioșie, din toată inima voastră, căci vedeți ce lucruri mari a făcut pentru voi. 25 Dar dacă veți continua să faceți răul, veți fi spulberați, atât voi, cât și regele vostru.