1Dann berief Jakob seine Söhne und sagte: »Versammelt euch, damit ich euch das verkünde, was euch in künftigen Tagen widerfahren wird!2Schart euch zusammen und hört zu, ihr Söhne Jakobs, ja, hört euren Vater Israel an!3Du, Ruben, bist mein erstgeborener Sohn, meine Kraft und der Erstling meiner Stärke[1], bevorzugt an Würde und bevorzugt an Macht!4Doch überwallend wie Wasser, sollst du keinen Vorzug genießen! Denn du hast deines Vaters Lager bestiegen; damals hast du es entweiht: mein Bett hat er bestiegen! (1Mo 35,22)5Simeon und Levi sind Brüder; Werkzeuge der Gewalttat sind ihre Schwerter:6ich will nichts zu schaffen haben mit ihren Ratschlägen, will keine Gemeinschaft haben mit ihren Entschlüssen! Denn in ihrem Zorn haben sie Männer erschlagen und in ihrem Mutwillen[2] Stiere verstümmelt.7Verflucht sei ihr Zorn, daß er so gewalttätig ist, und ihre Wut, daß sie sich so grausam zeigt! Ich will sie zerteilen in Jakob und will sie zerstreuen in Israel!8Juda[3], du bist’s, den deine Brüder preisen werden! Deine Hand wird deinen Feinden auf dem Nacken liegen; vor dir werden sich verbeugen die Söhne deines Vaters.9Ein junger Löwe ist Juda: vom Raub bist du emporgestiegen, mein Sohn. Er kauert sich nieder, streckt sich hin wie ein Löwe und wie eine Löwin; wer darf ihn aufstören?10Nicht wird das Zepter von Juda weichen noch der Herrscherstab zwischen seinen Füßen hinweg, bis der kommt, dem er[4] gebührt, und die Völker werden ihm Gehorsam leisten.11Er bindet sein Eselfüllen an den Weinstock und das Junge seiner Eselin an die Edelrebe; er wäscht im Wein sein Gewand und im Blut der Trauben seinen Mantel;12trübe sind ihm die Augen vom Wein, und die Zähne schimmern von Milch.13Sebulon wird bis hin zum Meeresstrand wohnen, und zwar am Gestade der Schiffe, und mit dem Rücken wird er sich an Sidon lehnen.14Issaschar[5] ist ein starkknochiger Esel, der zwischen den Hürden lagert.15Als er sah, daß die Ruhe etwas Schönes und sein Land gar lieblich sei, da beugte er seinen Nacken[6] zum Lasttragen und wurde zum dienstbaren Fronknecht.16Dan[7] wird seinem Volke Recht schaffen wie irgendeiner von den Stämmen Israels;17Dan wird eine Schlange am Wege sein, eine Hornotter am Pfad, die das Roß in die Fersen sticht, so daß sein Reiter rücklings zu Boden stürzt. –18Auf dein Heil[8] harre ich, HERR!19Gad – Kriegsscharen werden ihn bedrängen, er aber wird ihnen nachdrängen auf der Ferse.20Asser hat Brot im Überfluß; auch Königsleckerbissen wird er liefern.21Naphthali ist eine flüchtige[9] Hirschkuh; er ist’s, der schöne Lieder vernehmen läßt.22Joseph ist eine junge Fruchtrebe, eine junge Fruchtrebe am Quell: ihre Schößlinge ranken über die Mauer empor.23Wenn die Pfeilschützen ihm zusetzen und ihn beschießen und befehden,24bleibt sein Bogen doch beständig gespannt, und gelenkig sind seine Arme und Hände infolge der Hilfe des starken Gottes Jakobs, von dorther, wo der Hirt, der Felsen Israels ist,25von dem Gott deines Vaters: er helfe dir! –, und mit dem Beistand des Allmächtigen: er segne dich mit Segensfülle vom Himmel droben, mit Segensfülle aus der Urflut, die in der Tiefe lagert, mit Segensfülle aus Brüsten und Mutterschoß!26Die Segnungen deines Vaters überragen die Segensfülle der uralten Berge, die köstlichen Gaben der ewigen Höhen; mögen sie zuteil werden dem Haupte Josephs und dem Scheitel des Geweihten[10] unter seinen Brüdern!27Benjamin ist ein räuberischer Wolf: am Morgen noch wird er den Raub verzehren und abends Beute verteilen.«28Dies sind die zwölf Stämme Israels insgesamt, und dies ist es, was ihr Vater zu ihnen geredet und womit er sie gesegnet hat, einen jeden mit einem besonderen Segen.29Dann erteilte er ihnen folgenden Auftrag: »Wenn ich jetzt zu meinen Stammesgenossen versammelt[11] bin, so begrabt mich bei meinen Vätern in der Höhle auf dem Felde des Hethiters Ephron,30in der Höhle auf dem Felde Machpela östlich von Mamre im Lande Kanaan, welche (Höhle) Abraham samt dem Felde von dem Hethiter Ephron zum Erbbegräbnis gekauft hat.31Dort ist Abraham und seine Frau Sara begraben, dort ist Isaak und seine Frau Rebekka begraben, und dort habe ich Lea begraben.32Abgekauft ist das Feld mit der Höhle darauf den Hethitern.«33Als nun Jakob mit der Mitteilung seines letzten Willens an seine Söhne zu Ende war, zog er seine Füße auf das Bett zurück und verschied und wurde zu seinen Stammesgenossen versammelt.
1Iacov i‑a chemat pe fiii săi și a zis: „Adunați‑vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă.2Adunați‑vă și ascultați, fiii lui Iacov! Ascultați‑l pe tatăl vostru, Israel!3Ruben, tu ești întâiul meu născut, puterea și primul rod al vigorii mele, deosebit în demnitate și deosebit în putere.4Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea, pentru că te‑ai suit în patul tatălui tău și, suindu‑te în el, l‑ai pângărit.5Simeon și Levi sunt frați; săbiile[1] lor sunt arme ale violenței.6Să nu intre sufletul meu la sfatul lor, să nu se unească gloria[2] mea cu adunarea lor, pentru că în mânia lor au ucis oameni și în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.7Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă și furia lor, pentru că este nemiloasă. Îi voi risipi în Iacov și îi voi împrăștia în Israel.8Iuda[3], frații tăi te vor lăuda. Mâna ta va fi pe ceafa dușmanilor tăi, iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.9Iuda este un pui de leu. Tu te‑ai întors de la pradă, fiule. El se apleacă, se întinde ca un leu, ca o leoaică – cine‑l va trezi?10Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale, până va veni Șilo[4]; de El vor asculta popoarele.11El își leagă măgarul de viță și mânzul măgăriței lui de cea mai aleasă viță. Își spală hainele în vin și îmbrăcămintea în sângele strugurilor.12Ochii îi sunt roșii de vin, iar dinții îi sunt albi de lapte.13Zabulon va locui pe coasta mării, va fi un liman pentru corăbii, iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.14Isahar este un măgar puternic, care se culcă între două staule[5].15Când va vedea că locul de odihnă este bun și că țara este frumoasă, își va pleca umărul să ducă povara și va ajunge rob la muncă de corvoadă.16Dan[6] îl va judeca pe poporul său, ca una dintre semințiile lui Israel.17Dan va fi un șarpe pe drum, o viperă pe cărare, mușcând caii de călcâie, făcând călărețul să cadă pe spate.18În izbăvirea Ta nădăjduiesc, DOAMNE!19Pe Gad[7] îl va ataca o ceată jefuitoare, dar și el o va ataca la călcâie.20Hrana lui Așer va fi bogată și el va oferi delicatese împărătești.21Neftali este o cerboaică lăsată liberă, care spune cuvinte frumoase.[8]22Iosif este o viță roditoare[9], o viță roditoare lângă un izvor, ale cărei ramuri se înalță peste zid[10].23Arcașii l‑au atacat fioros, au tras spre el și l‑au urât.24Totuși, arcul lui a rămas tare, iar brațele mâinilor sale au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov, de Păstorul, Stânca lui Israel,25de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta, de Cel Atotputernic[11], Care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, cu binecuvântările adâncului de jos, cu binecuvântările sânilor și ale pântecului.26Binecuvântările tatălui tău sunt mai presus decât binecuvântările celor ce m‑au procreat,[12] decât darurile dealurilor veșnice. Acestea să fie pe capul lui Iosif, pe creștetul capului celui deosebit de frații săi.[13]27Beniamin este un lup care sfâșie; dimineața el își devorează vânatul, iar seara împarte prada.“
Moartea și îngroparea lui Iacov
28Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt cuvintele pe care li le‑a spus tatăl lor când i‑a binecuvântat. I‑a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare potrivită.29Apoi le‑a poruncit și le‑a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântați‑mă alături de părinții mei, în peștera care se află în ogorul hititului Efron,30ogorul Mahpela, aproape de Mamre, în țara Canaan. Avraam a cumpărat‑o împreună cu ogorul de la hititul Efron, ca teren pentru înmormântare.31Acolo au fost înmormântați Avraam și Sara, soția sa, acolo au fost înmormântați Isaac și Rebeca, soția sa, și acolo am înmormântat‑o eu pe Lea.32Ogorul și peștera care se află pe el au fost cumpărate de la fiii lui Het.“33Când a terminat de dat porunci fiilor săi, Iacov și‑a tras picioarele în pat, și‑a dat suflarea și a fost astfel adăugat la poporul său.