1Als Sara nun ihr Leben auf hundertundsiebenundzwanzig Jahre gebracht hatte,2starb sie in Kirjath-Arba, das ist Hebron, im Lande Kanaan. Da ging Abraham hinein, um Sara zu beklagen und zu beweinen.3Hierauf stand Abraham von der Seite seiner Verstorbenen auf und verhandelte mit den Hethitern so:4»Ich bin (nur) ein Fremdling und Beisasse[1] hier bei euch: überlaßt mir doch ein Erbbegräbnis bei euch, damit ich meine Tote, die in meinem Hause liegt, begraben kann!«5Die Hethiter gaben dem Abraham folgende Antwort:6»Höre uns an, Herr! Du lebst hier als ein Gottesfürst unter uns: begrabe deine Tote in dem besten von unsern Gräbern: keiner von uns wird dir seine Grabstätte zur Bestattung deiner Toten versagen.«7Da erhob sich Abraham, verneigte sich tief vor den Bewohnern des Landes, den Hethitern,8und sagte weiter zu ihnen: »Wenn ihr damit einverstanden seid, daß ich meine Tote, die in meinem Hause liegt, hier begrabe, so erweist mir die Liebe und legt ein gutes Wort für mich bei Ephron, dem Sohne Zohars, ein,9daß er mir die Höhle in der Machpela überläßt, die ihm gehört und am Ende seines Feldes liegt; für den vollen Wert möge er sie mir zu einem Erbbegräbnis hier in eurer Mitte überlassen!«10Nun saß Ephron mitten unter den Hethitern und gab dem Abraham vor den versammelten Hethitern im Beisein aller, die ins Tor seiner Stadt gekommen waren, folgende Antwort:11»Nicht doch, Herr! Höre mich an! Das Feld[2] schenke ich dir; auch die Höhle darauf schenke ich dir; im Beisein meiner Volksgenossen schenke ich sie dir: begrabe nur deine Tote!«12Da verneigte sich Abraham tief vor den Bewohnern des Landes13und sagte dann zu Ephron, im Beisein aller Bewohner des Landes: »O doch! Wenn du mich nur anhören wolltest! Ich zahle dir den Preis für das Grundstück: nimm ihn von mir an, so will ich meine Tote dort begraben!«14Darauf antwortete Ephron dem Abraham:15»Höre mich doch an, Herr! Ein Stück Land im Wert von vierhundert Schekel Silber – was will das zwischen mir und dir besagen?! Begrabe nur deine Tote!«16Abraham nahm die Forderung Ephrons an und wog ihm den Kaufpreis dar, den Betrag, welchen jener im Beisein der Hethiter gefordert hatte, nämlich vierhundert Schekel Silber, nach der beim Kauf und Verkauf üblichen Währung.17So wurde das Grundstück Ephrons, das in der Machpela östlich von Mamre lag, das Feld samt der Höhle darauf nebst allen Bäumen, die auf dem Grundstück in seinem ganzen Umfang ringsum standen,18dem Abraham rechtskräftig als Eigentum abgetreten im Beisein der Hethiter, so viele ihrer ins Tor seiner Stadt gekommen waren.19Hierauf begrub Abraham seine Frau Sara in der Höhle auf dem Grundstück in der Machpela östlich von Mamre, das ist Hebron, im Lande Kanaan.20So wurde das Grundstück samt der Höhle darauf dem Abraham als Erbbegräbnis von den Hethitern rechtskräftig überlassen.
1Viața Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani; aceștia au fost anii vieții Sarei.2Ea a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, iar Avraam s‑a dus s‑o jelească pe Sara și s‑o plângă.3Apoi Avraam s‑a ridicat de lângă moarta sa și le‑a vorbit fiilor lui Het, zicând:4– Eu sunt străin și peregrin printre voi. Dați‑mi în mijlocul vostru o proprietate, ca loc de înmormântare, pentru ca să‑mi înmormântez moarta dinaintea mea.5Fiii lui Het i‑au răspuns lui Avraam, zicându‑i:6– Ascultă‑ne, stăpâne! Tu ești un prinț al lui Dumnezeu printre noi. Înmormântează‑ți moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre. Niciunul dintre noi nu te va opri să‑ți înmormântezi moarta în mormântul lui.7Avraam s‑a ridicat și s‑a plecat înaintea poporului țării, a fiilor lui Het.8El le‑a vorbit, zicând: – Dacă vreți să‑mi înmormântez moarta dinaintea mea, atunci ascultați‑mă și rugați‑l pentru mine pe Efron, fiul lui Țohar,9să‑mi vândă peștera Mahpela, care este a lui și care se află la marginea ogorului său. Să mi‑o vândă la un preț întreg, ca teren pentru înmormântare printre voi.10Efron se afla în mijlocul fiilor lui Het. Hititul Efron i‑a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het, – a tuturor celor care veniseră la poarta cetății sale –, zicând:11– Nu, stăpâne, ascultă‑mă! Îți dau ogorul și‑ți dau și peștera care este pe el. Ți le dau înaintea ochilor fiilor poporului meu. Înmormântează‑ți moarta.12Atunci Avraam s‑a plecat înaintea poporului țării13și i‑a vorbit lui Efron în auzul poporului țării, zicând: – Dacă vrei, ascultă‑mă! Îți voi plăti prețul pentru ogor. Primește‑l din partea mea, pentru ca să‑mi înmormântez moarta acolo.14Efron i‑a răspuns lui Avraam, zicând:15– Stăpâne, ascultă‑mă: o bucată de pământ de patru sute de șecheli de argint[1], ce este aceasta între mine și tine? Înmormântează‑ți moarta.16Avraam l‑a ascultat pe Efron și i‑a cântărit prețul pe care acesta l‑a menționat în auzul fiilor lui Het: patru sute de șecheli de argint, potrivit cu tarifele comercianților.17Astfel, ogorul lui Efron din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre (adică ogorul, peștera care se afla în el, precum și toți copacii care erau pe ogor, pe tot hotarul lui de jur‑împrejur) a trecut18în proprietatea lui Avraam prin cumpărare înaintea ochilor fiilor lui Het, a tuturor celor care veniseră la poarta cetății sale.19După aceea, Avraam a înmormântat‑o pe Sara, soția sa, în peștera de pe ogorul din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre, adică Hebron, în țara Canaan.20Astfel, ogorul și peștera care se afla în el au trecut de la fiii lui Het în proprietatea lui Avraam, ca teren pentru înmormântare.