1Sarai, Abrams Frau, hatte ihm keine Kinder geboren; sie hatte aber eine ägyptische Leibmagd namens Hagar.2Da sagte Sarai zu Abram: »Du siehst, daß der HERR mir Kindersegen versagt hat. So gehe doch ein zu meiner Leibmagd: vielleicht komme ich durch sie zu Kindern.« Als Abram auf diesen Vorschlag seiner Frau einging,3nahm Sarai, Abrams Frau, ihre ägyptische Leibmagd Hagar und gab sie ihrem Manne Abram zum Weibe[1]. – Abram hatte damals aber zehn Jahre lang im Lande Kanaan gewohnt. –4Abram ging dann zu Hagar ein, und sie wurde guter Hoffnung; als sie aber merkte, daß sie Mutter werden würde, sah sie ihre Herrin geringschätzig an.5Da sagte Sarai zu Abram: »Die Kränkung, die mir zugefügt wird, ist deine Schuld! Ich selbst habe dir meine Leibmagd in die Arme gegeben; jetzt aber, da sie fühlt, daß sie Mutter werden wird, sieht sie mich geringschätzig an: der HERR sei Richter zwischen mir und dir!«6Da sagte Abram zu Sarai: »Deine Leibmagd steht ja doch unter deiner Gewalt: verfahre mit ihr, wie es dich gut dünkt!« Als nun Sarai sie hart behandelte, entfloh sie ihr.7Da fand der Engel des HERRN sie an einer Wasserquelle in der Wüste, an der Quelle auf dem Wege nach Sur,8und fragte sie: »Hagar, Leibmagd der Sarai, woher kommst du, und wohin willst du?« Sie antwortete: »Ich bin auf der Flucht vor meiner Herrin Sarai.«9Da sagte der Engel des HERRN zu ihr: »Kehre zu deiner Herrin zurück und unterwirf dich ihrer Gewalt.«10Dann fuhr der Engel des HERRN fort: »Ich will deine Nachkommenschaft überaus zahlreich werden lassen, so daß man sie vor Menge nicht soll zählen können.«11Weiter sagte der Engel des HERRN zu ihr: »Du bist jetzt guter Hoffnung und wirst Mutter eines Sohnes werden, den du Ismael[2] nennen sollst; denn der HERR hat auf deinen Notschrei gehört.12Der wird ein Mensch wie ein Wildesel sein: seine Hand gegen alle und die Hand aller gegen ihn, und allen seinen Brüdern wird er trotzig gegenüberstehen.«13Da nannte sie den Namen des HERRN, der zu ihr geredet hatte: »Du bist der Gott des Schauens; denn«, sagte sie, »ich habe wirklich hier den geschaut, der nach mir geschaut hat.«14Darum hat man den Brunnen ›Brunnen des Lebendigen, der nach mir schaut‹ genannt; er liegt bekanntlich zwischen Kades und Bered.15Hagar gebar dann dem Abram einen Sohn, und Abram gab seinem Sohne, den Hagar ihm geboren hatte, den Namen Ismael.16Abram war aber sechsundachtzig Jahre alt, als Hagar ihm den Ismael gebar.
1Sarai, soția lui Avram, nu‑i născuse acestuia copii. Dar ea avea o roabă egipteancă, al cărei nume era Agar.2Sarai i‑a zis lui Avram: „Iată că DOMNUL m‑a oprit să am copii. Intră[1], te rog, la roaba mea. Poate îmi voi zidi o familie prin ea.“ Avram a ascultat‑o pe Sarai.3Astfel, după ce Avram a locuit zece ani în țara Canaan, Sarai, soția lui, a luat‑o pe egipteanca Agar, roaba sa, și i‑a dat‑o soțului ei, Avram, ca să‑i fie soție.4El a intrat la Agar, iar aceasta a rămas însărcinată. Când a văzut că a rămas însărcinată, Agar a privit‑o cu dispreț pe stăpâna sa.5Atunci Sarai i‑a zis lui Avram: – Fie ca răul care mi se face să cadă asupra ta! Ți‑am dat‑o în brațe pe roaba mea, iar când a descoperit că a rămas însărcinată, m‑a privit cu dispreț. DOMNUL să judece între mine și tine!6Avram i‑a răspuns lui Sarai: – Iată, roaba ta este în mâinile tale. Fă‑i ce este bine în ochii tăi! Sarai a asuprit‑o pe Agar, iar aceasta a fugit de la ea.7Îngerul DOMNULUI a găsit‑o în pustie, lângă un izvor de apă – izvorul de lângă drumul care duce la Șur –8și a întrebat‑o: – Agar, roaba lui Sarai, de unde vii și unde mergi? Ea a răspuns: – Fug de Sarai, stăpâna mea.9Îngerul DOMNULUI i‑a zis: – Întoarce‑te la stăpâna ta și supune‑te sub mâna ei.10Îngerul DOMNULUI i‑a zis: – Îți voi înmulți atât de mult sămânța, încât acea mulțime nu va putea fi numărată.11Îngerul DOMNULUI i‑a zis: – Iată că ești însărcinată și vei naște un fiu. Îi vei pune numele Ismael[2], pentru că DOMNUL a auzit despre asuprirea ta.12El va fi un măgar sălbatic al omului. Mâna lui va fi împotriva tuturor și mâna tuturor va fi împotriva lui. Și va locui separat[3] de toți frații[4] săi. (1Mo 25,18)13Agar L‑a numit pe DOMNUL Care i‑a vorbit: „Tu ești Dumnezeul Care mă vede“[5], căci ea a zis: „Oare am văzut într-adevăr aici pe Cel Care mă vede?“14De aceea fântâna a fost numită Beer Lahai‑Roi[6]. Iată că ea se află între Kadeș și Bered.15Agar i‑a născut lui Avram un fiu, iar Avram i‑a pus numele Ismael fiului său născut de Agar.16Avram avea optzeci și șase de ani când Agar i l‑a născut pe Ismael.