1.Korinther 11 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

1 Nehmt mich zum Vorbild (4,16), gleichwie ich meinerseits dem Vorbild Christi nachfolge! 2 Ich erkenne es aber lobend bei euch an, daß »ihr in allen Beziehungen meiner eingedenk seid und an den Überlieferungen^[1] festhaltet, wie ich sie euch mitgeteilt^[2] habe.« 3 Ich möchte euch aber zu bedenken geben, daß das Haupt^[3] jedes Mannes Christus ist, das Haupt der Frau aber ist der Mann, und das Haupt Christi ist Gott. 4 Jeder Mann, der beim Beten oder beim prophetischen Reden eine Kopfbedeckung trägt, entehrt dadurch sein Haupt^[4]; 5 jede Frau dagegen, die mit unverhülltem Haupte betet oder prophetisch redet, entehrt dadurch ihr Haupt, denn sie steht damit auf völlig gleicher Stufe mit einer Geschorenen^[5]. 6 Denn wenn eine Frau sich nicht verschleiert, so mag sie sich auch das Haar abschneiden lassen; ist es aber für eine Frau schimpflich, sich das Haar kurz zu schneiden oder es sich ganz abscheren zu lassen, so soll sie sich verschleiern! 7 Der Mann dagegen darf das Haupt nicht verhüllt haben, weil er Gottes Abbild und Abglanz ist; die Frau aber ist der Abglanz des Mannes. 8 Der Mann stammt ja doch nicht von der Frau, sondern die Frau vom Manne; 9 auch ist der Mann ja nicht um der Frau willen geschaffen, sondern die Frau um des Mannes willen. 10 Deshalb muß die Frau (ein Zeichen der) Herrschaft^[6] auf dem Haupte tragen um der Engel willen. 11 Sonst steht jedoch weder die Frau gesondert vom Mann, noch der Mann gesondert von der Frau im Herrn da; 12 denn wie die Frau aus dem Manne entstanden ist, so wird wiederum der Mann durch die Frau geboren; alles aber ist von Gott ausgegangen^[7]. 13 Urteilt für euch selbst: Ist es schicklich, daß eine Frau unverhüllt zu Gott betet? 14 Und lehrt euch nicht schon euer natürliches Gefühl, daß, wenn ein Mann langes Haar trägt, es eine Schmach für ihn ist, 15 während, wenn eine Frau langes Haar trägt, es eine Ehre für sie ist? Denn das lange Haar ist ihr als Schleier^[8] gegeben. 16 Will aber jemand durchaus auf seiner abweichenden Meinung bestehen (so wisse er): Wir kennen eine solche Sitte nicht, und auch die Gemeinden Gottes überhaupt. 17 Die folgenden Anordnungen aber treffe ich, weil ich es nicht löblich finde, daß eure Zusammenkünfte euch nicht zum Segen, sondern zur Schädigung gereichen. 18 Zunächst nämlich höre ich, daß, wenn ihr in einer Gemeindeversammlung zusammenkommt, Spaltungen unter euch bestehen, und zum Teil glaube ich es wirklich; 19 es muß ja doch auch Parteiungen bei euch geben, damit die Bewährten^[9] unter euch erkennbar werden! 20 Wenn ihr also an einem Ort zusammenkommt, so ist es nicht möglich, das Herrenmahl zu essen^[10]; 21 denn jeder nimmt beim Essen seine eigene Mahlzeit vorweg, so daß der eine hungrig bleibt, während der andere trunken ist^[11]. 22 Habt ihr denn keine Häuser, um dort zu essen und zu trinken? Oder verachtet ihr die Gemeinde Gottes und geht ihr darauf aus, die Unbemittelten zu beschämen? Was soll ich dazu sagen? Soll ich euch etwa loben? In diesem Punkte sicherlich nicht! 23 Denn ich habe es meinerseits vom Herrn her so überkommen^[12], wie ich es euch auch überliefert habe: Der Herr Jesus, in der Nacht, in der er verraten wurde, nahm er Brot, 24 sprach das Dankgebet, brach das Brot und sagte: »Dies ist mein Leib, (der) für euch (gebrochen oder: dahingegeben wird); dies tut zu meinem Gedächtnis!« 25 Ebenso (nahm er) auch den Kelch nach dem Mahl und sagte: »Dieser Kelch ist der neue Bund in meinem Blut^[13]; dies tut, sooft ihr (ihn) trinkt, zu meinem Gedächtnis!« 26 Denn sooft ihr dieses Brot eßt und den Kelch trinkt, verkündigt ihr (damit) den Tod des Herrn, bis er (wieder-) kommt. 27 Wer daher in unwürdiger Weise das Brot ißt oder den Kelch des Herrn trinkt, der wird sich am Leibe und am Blute des Herrn versündigen. 28 Jedermann prüfe sich also selbst und esse dann erst von dem Brot und trinke von^[14] dem Kelch! 29 Denn wer da ißt und trinkt, der zieht sich selbst durch sein Essen und Trinken ein (göttliches) Strafurteil zu, wenn er den Leib (des Herrn) nicht unterscheidet. 30 Deshalb gibt es unter euch auch Schwache und Kranke in so großer Zahl, und gar viele sind schon entschlafen. 31 Wenn wir aber mit uns selbst ins Gericht gingen^[15], so würden wir kein Strafurteil empfangen. 32 Indem wir jedoch ein Strafurteil empfangen, werden wir vom Herrn gezüchtigt^[16], damit wir nicht mit der Welt zusammen verurteilt werden. 33 Darum, meine Brüder, wenn ihr zum Essen^[17] zusammenkommt, so wartet aufeinander! 34 Wenn jemand Hunger hat, so esse er (vorher) zu Hause, damit ihr durch eure Zusammenkünfte euch kein Strafgericht zuzieht. Das Weitere werde ich anordnen, wenn ich (zu euch) komme.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Fiți urmașii mei^[1], tot așa cum și eu Îl urmez pe Cristos!

Despre închinare, autoritate și acoperirea capului

2 Vă laud, pentru că întotdeauna^[2] vă amintiți de mine și țineți tradițiile^[3] așa cum vi le‑am încredințat. 3 Dar vreau să știți că Isus^[4] Cristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este Capul lui Cristos. 4 Orice bărbat care se roagă sau profețește având ceva pe cap își face de rușine Capul. 5 Și orice femeie care se roagă sau profețește cu capul descoperit își face de rușine capul ei, pentru că este ca și cum ar fi rasă pe cap. 6 Dacă femeia nu are capul acoperit, atunci să se și tundă! Însă, dacă este rușinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă,^[5] atunci să fie acoperită! 7 Căci un bărbat nu este dator să‑și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. 8 Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, 9 și nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea, femeia trebuie să aibă un semn al autorității asupra capului ei, din cauza îngerilor^[6]. (Eph 3,10; 1Tim 5,21) 11 Cu toate acestea, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, 12 pentru că, așa cum femeia a venit din bărbat, la fel și bărbatul vine prin femeie și toate vin de la Dumnezeu. 13 Judecați voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie acoperită? 14 Nu vă învață însăși firea^[7] că, dacă un bărbat poartă părul lung, este o rușine pentru el, 15 dar dacă o femeie are părul lung, aceasta este o slavă pentru ea? Căci părul i‑a fost dat ca învelitoare. 16 Dacă însă cineva vrea să se certe, noi n‑avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.

Despre Cina Domnului

17 Dar, poruncindu‑vă aceasta, nu vă laud, pentru că vă adunați nu spre mai bine, ci spre rău. (Mt 26,20; Mk 14,17; Lk 22,17) 18 Mai întâi, când vă adunați în biserică, aud că între voi sunt dezbinări și, în parte, cred lucrul acesta. 19 Căci trebuie să fie și partide între voi, ca să fie scoși la iveală cei găsiți buni^[8]. 20 Când vă adunați deci în același loc, nu este Cina Domnului ceea ce mâncați. 21 Fiindcă, atunci când urmează să mâncați, fiecare o ia înainte cu cina adusă de el, așa încât unul rămâne flămând, iar altul este beat. 22 Nu aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica lui Dumnezeu și vreți să‑i faceți de rușine pe cei ce n‑au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În această privință nu vă laud. 23 Căci am primit de la Domnul ce v‑am și încredințat, și anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine 24 și, după ce a mulțumit^[9], a frânt‑o și a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea^[10] Mea!“ 25 În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu. Ori de câte ori beți din el, să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea!“^[11] (Mt 26,26; Mk 14,22; Lk 22,17) 26 Căci ori de câte ori mâncați această pâine și beți acest pahar, propovăduiți^[12] moartea Domnului, până când va veni El. 27 De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într‑un mod nevrednic, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28 Fiecare om să se cerceteze deci pe sine și astfel să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29 Căci cel ce mănâncă și bea fără să distingă trupul Domnului, își mănâncă și bea propria condamnare. 30 Din cauza aceasta mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și destul de mulți dorm^[13]. 31 Dar dacă ne‑am cerceta singuri, n‑am mai fi judecați. 32 Însă, când suntem judecați de către Domnul, suntem disciplinați de El, ca să nu fim condamnați împreună cu lumea. 33 Astfel, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați‑vă unii pe alții! 34 Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați pentru condamnarea voastră! Despre celelalte lucruri voi da îndrumări când voi veni.