1So herrschte also Salomo als König über ganz Israel;2und dies waren seine Fürsten[1]: Asarja, der Sohn Zadoks, war (Hoher-) Priester;3Elihoreph und Ahija, die Söhne Sisas, waren Staatsschreiber; Josaphat, der Sohn Ahiluds, war Kanzler;4Benaja, der Sohn Jojadas, war oberster Heerführer; [Zadok und Abjathar waren Priester;]5Asarja, der Sohn Nathans, war über die Vögte gesetzt; Sabud, der Sohn Nathans, war der priesterliche Freund[2] des Königs;6Ahisar war Palastoberster, und Adoniram, der Sohn Addas, hatte die Oberaufsicht über die Fronarbeiten.7Salomo hatte zwölf Vögte, die über ganz Israel gesetzt waren und den König und seinen Hof zu versorgen hatten, und zwar oblag jedem von ihnen die Versorgung einen Monat lang im Jahre.8Folgendes sind ihre Namen: Der Sohn Hurs, im Gebirge Ephraim;9der Sohn Dekers in Makaz; (ihm unterstand) Saalbim, Beth-Semes und Elon bis Beth-Hanan;10der Sohn Heseds in Arubboth; ihm war Socho und die ganze Landschaft Hepher überwiesen;11der Sohn Abinadabs, der das ganze Hügelland von Dor unter sich hatte; er war mit Salomos Tochter Taphath verheiratet worden;12Baana, der Sohn Ahiluds, in Thaanach, Megiddo und ganz Beth-Sean, das neben Zarthan liegt unterhalb Jesreels, von Beth-Sean bis nach Abel-Mehola, bis über Jokmeam hinaus;13der Sohn Gebers zu Ramoth in Gilead, dem die Zeltdörfer Jairs, des Sohnes Manasses, die in Gilead liegen, überwiesen waren; dazu gehörte auch der Landstrich Argob in Basan, sechzig große Städte mit Mauern und ehernen Riegeln;14Ahinadab, der Sohn Iddos, in Mahanaim;15Ahimaaz in Naphthali; auch er war mit einer Tochter Salomos, mit Basmath, verheiratet;16Baana, der Sohn Husais, in Asser und Bealoth;17Josaphat, der Sohn Pharuahs, in Issaschar;18Simei, der Sohn Elas, in Benjamin;19Geber, der Sohn Uris, im Lande Gilead, dem Lande Sihons, des Königs der Amoriter, und Ogs, des Königs von Basan; außerdem war noch ein Vogt[3] über alle Vögte im Lande eingesetzt. –20(Die Bewohner von) Juda und Israel waren so zahlreich wie der Sand am Meer an Menge; sie aßen und tranken und waren guter Dinge.
1Regele Solomon domnea peste tot Israelul.2Aceștia erau dregătorii pe care‑i avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Țadok;3Elihoref și Ahia, fiii lui Șișa, erau scribi; Iehoșafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;4Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul oștirii; Țadok și Abiatar erau preoți;5Azaria, fiul lui Natan, era numit peste administratorii ținuturilor; Zabud, fiul lui Natan, era preot și prieten al regelui;6Ahișar răspundea de palat, iar Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste oamenii de corvoadă.7Solomon avea doisprezece administratori peste tot Israelul, care asigurau hrana regelui și a familiei sale. Fiecare asigura hrana timp de o lună pe an.8Acestea sunt numele lor: Ben‑Hur – pe muntele lui Efraim;9Ben‑Deker – în Makaț, în Șaalbim, în Bet‑Șemeș și în Elon Bet‑Hanan;10Ben‑Hesed – în Arubot; (Soco și toată țara Hefer erau ale lui);11Ben‑Abinadab avea toate înălțimile Dorului[1]; (Tafat, fiica lui Solomon, era soția lui);12Baana, fiul lui Ahilud – în Taanah, în Meghido și în tot Bet‑Șanul care este lângă Țortan, sub Izreel; apoi de la Bet‑Șan până la Abel-Mehola, până dincolo de Iokmeam;13Ben‑Gheber – în Ramotul Ghiladului; el avea așezările lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Ghilad, precum și ținutul Argob, care este în Bașan – șaizeci de cetăți mari cu ziduri și zăvoare de bronz;14Ahinadab, fiul lui Ido – în Mahanayim;15Ahimaaț – în Neftali; el o luase de soție pe Basmat, fiica lui Solomon;16Baana, fiul lui Hușai – în Așer și în Bealot;17Iehoșafat, fiul lui Paruah – în Isahar;18Șimei, fiul lui Ela – în Beniamin;19Gheber, fiul lui Uri – în ținutul Ghiladului, țara lui Sihon, regele amoriților, și a lui Og, regele Bașanului; era singurul administrator în acest ținut.
Bogăția și înțelepciunea lui Solomon
20Oamenii din Iuda și din Israel erau foarte numeroși, ca nisipul de pe țărmul mării. Ei mâncau, beau și se înveseleau.21Solomon era stăpân peste toate regatele de la Râu[2], până în țara filistenilor și până la hotarul Egiptului. Acestea îi plăteau tribut și i‑au fost supuse lui Solomon în toate zilele vieții lui.22Hrana lui Solomon pentru o singură zi era de treizeci de cori[3] de făină aleasă și șaizeci de cori[4] de făină integrală,23zece boi îngrășați în grajd, douăzeci de boi îngrășați la pășune și o sută de oi, în afară de cerbi, gazele, căpriori și păsări îngrășate.24El stăpânea peste toată regiunea de dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toți regii de dincoace de Râu și avea pace din toate părțile.25Iuda și Israel, de la Dan până la Beer-Șeba[5], au locuit în siguranță, fiecare sub via și sub smochinul lui, în toate zilele lui Solomon.26Solomon avea patru mii de grajduri pentru caii de la carele sale și douăsprezece mii de călăreți.[6]27Administratorii, fiecare în luna lui, asigurau hrana regelui Solomon și a tuturor celor ce se apropiau de masa regelui Solomon, urmărind să nu lipsească nimic.28Ei aduceau și orz și paie pentru cai și pentru armăsari, fiecare potrivit cu responsabilitatea lui.29Dumnezeu i‑a dat lui Solomon înțelepciune, o foarte mare pricepere și o înțelegere nemăsurată, ca nisipul de pe țărmul mării.30Înțelepciunea lui Solomon era mai mare decât înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și decât toată înțelepciunea Egiptului.31El era mai înțelept decât oricare alt om, mai înțelept decât ezrahitul Etan, decât Heman, Calcol și Darda, fiii lui Mahol. Faima lui s‑a răspândit printre toate neamurile din jur.32El a alcătuit trei mii de proverbe și a compus o mie cinci cântări.33A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care crește pe ziduri, despre animale, despre păsări, despre târâtoare și despre pești.34Oameni din toate popoarele veneau să audă înțelepciunea lui Solomon. Veneau din partea tuturor regilor pământului, care auziseră de înțelepciunea lui.