Psalm 44 | Lutherbibel 2017 :: ERF Bibleserver

Lutherbibel 2017

Hat Gott sein Volk verstoßen?

1 Eine Unterweisung der Korachiter, vorzusingen. 2 Gott, wir haben mit unsern Ohren gehört, / unsre Väter haben’s uns erzählt, was du getan hast zu ihren Zeiten, vor alters. (5Mo 6,20) 3 Du hast mit deiner Hand die Völker vertrieben, sie aber hast du eingesetzt; du hast die Nationen zerschlagen, sie aber hast du ausgebreitet. 4 Denn sie haben das Land nicht eingenommen durch ihr Schwert, und ihr Arm half ihnen nicht, sondern deine Rechte, dein Arm und das Licht deines Angesichts; denn du hattest Wohlgefallen an ihnen. 5 Du bist es, mein König und mein Gott, der du Jakob Hilfe verheißest. 6 Durch dich wollen wir unsre Feinde niederstoßen, in deinem Namen zertreten, die sich gegen uns erheben. 7 Denn ich verlasse mich nicht auf meinen Bogen, und mein Schwert kann mir nicht helfen; 8 sondern du hilfst uns von unsern Feinden und machst zuschanden, die uns hassen. 9 Täglich rühmen wir uns Gottes und preisen deinen Namen ewiglich. Sela. (Jer 9,22) 10 Doch nun verstößt du uns / und lässt uns zuschanden werden und ziehst nicht aus mit unserm Heer. 11 Du lässt uns fliehen vor unserm Feind, dass uns berauben, die uns hassen. 12 Du gibst uns dahin wie Schlachtschafe und zerstreust uns unter die Heiden. 13 Du verkaufst dein Volk um ein Nichts und hast keinen Gewinn davon. 14 Du machst uns zur Schmach bei unsern Nachbarn, zu Spott und Hohn bei denen, die um uns her sind. (1Kön 9,7; Ps 79,4) 15 Du machst uns zum Sprichwort unter den Völkern, lässt die Nationen das Haupt über uns schütteln. 16 Täglich ist meine Schmach mir vor Augen, und mein Antlitz ist voller Scham, 17 weil ich sie höhnen und lästern höre und die Feinde und Rachgierigen sehen muss. 18 Dies alles ist über uns gekommen; und wir haben doch dich nicht vergessen noch an deinem Bund untreu gehandelt. 19 Unser Herz ist nicht abgefallen noch unser Schritt gewichen von deinem Weg, 20 dass du uns so zerschlägst am Ort der Schakale und bedeckst uns mit Finsternis. 21 Wenn wir den Namen unsres Gottes vergessen hätten und unsre Hände aufgehoben zum fremden Gott: 22 würde das Gott nicht erforschen? Er kennt ja unsres Herzens Grund. 23 Um deinetwillen werden wir täglich getötet und sind geachtet wie Schlachtschafe. (Röm 8,36; 1Kor 15,31) 24 Wach auf, Herr! Warum schläfst du? Werde wach und verstoß uns nicht für immer! 25 Warum verbirgst du dein Antlitz, vergissest unser Elend und unsre Drangsal? 26 Denn unsre Seele ist gebeugt zum Staube, unser Leib klebt am Boden. 27 Mache dich auf, hilf uns und erlöse uns um deiner Güte willen!

Noua Traducere Românească

von Biblica

Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un maschil.

1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, părinții noștri ne‑au istorisit despre lucrarea pe care ai înfăptuit‑o în zilele lor, în zilele de odinioară.^[1] (Ps 32,1) 2 Tu, prin brațul Tău, ai alungat neamuri, ca să‑i plantezi pe ei; ai lovit noroade, ca să‑i extinzi pe ei. 3 Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire țara și nu brațul lor i‑a izbăvit, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina feței Tale, fiindcă Îți găseai plăcerea în ei. 4 Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu! Poruncește dar izbăvirea lui Iacov! 5 Cu Tine ne doborâm vrăjmașii, prin Numele Tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră. 6 Nu mă încred în arcul meu, sabia mea nu mă izbăvește, 7 ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri și îi faci de rușine! 8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm toată ziua; Numelui Tău îi vom aduce mulțumiri pe vecie. Selah 9 Totuși, Tu ne‑ai respins și ne‑ai umilit, nu mai ieși cu oștirile noastre. 10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea vrăjmașului, astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc. 11 Ne dai ca pe niște oi la tăiere, ne împrăștii printre neamuri. 12 Îți vinzi poporul pe un preț de nimic și nu câștigi nimic prin vânzarea lui. 13 Ne faci de ocara vecinilor noștri, de ocară și dispreț pentru cei din jurul nostru. 14 Ne faci o pildă printre neamuri, o clătinare din cap printre popoare. 15 Toată ziua disprețul îmi stă înainte și rușinea îmi acoperă fața, 16 la glasul batjocoritorului și al blasfemiatorului, la vederea dușmanului și a răzbunătorului. 17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar^[2] noi nu Te‑am uitat și nu am trădat legământul Tău. 18 Inima noastră nu Ți‑a întors spatele, și pașii noștri nu s‑au îndepărtat de calea Ta. 19 Tu însă ne‑ai zdrobit în locul de vânătoare al șacalilor și ne‑ai acoperit cu umbra morții. 20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru și ne‑am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin, 21 n‑ar fi descoperit Dumnezeu aceasta? Doar El cunoaște toate tainele inimii. 22 Totuși, din pricina Ta suntem dați morții toată ziua, suntem considerați ca niște oi pentru tăiere. 23 Scoală‑Te! De ce dormi, Stăpâne? Trezește‑Te, nu ne lepăda pe vecie! 24 De ce Îți ascunzi fața, de ce ne uiți suferința și asuprirea? 25 Căci sufletul nostru este doborât în țărână, pântecul ne este lipit de pământ! 26 Ridică‑Te și vino în ajutorul nostru! Răscumpără‑ne, datorită îndurării Tale!