1Ein Gebet Davids. HERR, höre die gerechte Sache, merke auf mein Schreien, vernimm mein Gebet von Lippen ohne Falsch.2Sprich du in meiner Sache; deine Augen sehen, was recht ist. (Ps 43,1)3Du prüfst mein Herz und suchst mich heim bei Nacht; du läuterst mich und findest nichts. Ich habe mir vorgenommen, dass mein Mund sich nicht vergehe. (Ps 139,1)4Im Treiben der Menschen bewahre ich mich / durch das Wort deiner Lippen vor Wegen der Gewalt.5Erhalte meinen Gang auf deinen Pfaden, dass meine Tritte nicht gleiten.6Ich rufe zu dir, denn du, Gott, wirst mich erhören; neige deine Ohren zu mir, höre meine Rede!7Beweise deine wunderbare Güte, du Heiland derer, die Zuflucht suchen vor denen, die sich gegen deine rechte Hand erheben.8Behüte mich wie einen Augapfel im Auge, beschirme mich unter dem Schatten deiner Flügel (2Mo 37,7; 5Mo 32,10; Ps 61,5; Ps 63,8)9vor den Gottlosen, die mir Gewalt antun, vor meinen Feinden, die mich ringsum bedrängen.10Ihr Herz haben sie verschlossen, mit ihrem Munde reden sie stolz.11Wo wir auch gehen, da umgeben sie uns; ihre Augen richten sie darauf, dass sie uns zu Boden stürzen,12gleichwie ein Löwe, der nach Raub giert, wie ein junger Löwe, der im Versteck sitzt.13HERR, mache dich auf, tritt ihm entgegen und demütige ihn! Errette mein Leben vor dem Frevler mit deinem Schwert, (4Mo 10,35)14vor den Leuten, HERR, mit deiner Hand, vor den Leuten dieser Welt, die ihr Teil haben schon im Leben, denen du den Bauch füllst mit deinen Gütern, dass noch ihre Söhne die Fülle haben und ihren Kindern ein Übriges lassen.15Ich aber will schauen dein Antlitz in Gerechtigkeit, ich will satt werden, wenn ich erwache, an deinem Bilde.
1Ascultă‑mi, DOAMNE, cauza dreaptă, ia aminte la strigătul meu! Pleacă‑Ți urechea la rugăciunea mea nerostită de buze înșelătoare!2Să vină dinaintea Ta sentința dată mie! Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!3Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea, când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic. Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit.4Cu privire la faptele omului, m‑am păzit de căile celor violenți, după cuvântul buzelor Tale.5Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale; nu mi s‑au clătinat picioarele.6Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule! Pleacă‑Ți urechea spre mine! Ascultă‑mi cuvântul!7Arată‑Ți marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.8Păzește‑mă ca pe lumina ochilor, ascunde‑mă la umbra aripilor Tale9de cei răi, care vor să mă spulbere, de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.10Ei sunt plini de grăsime; gurile lor vorbesc cu aroganță.11Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară, mă pândesc ca să mă doboare la pământ.12Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie, un pui de leu care așteaptă în ascunziș.13Ridică‑Te, DOAMNE, înfruntă‑l și trântește‑l! Scapă‑mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!14Scapă‑mă DOAMNE, cu mâna Ta, de oameni, de oamenii acestei lumi, a căror parte este în viața aceasta! Tu le umpli pântecele cu comoara ta. Fiii le sunt sătui și lasă copiilor lor belșugul[1] lor.15Însă eu, în dreptate, voi vedea fața Ta! Când mă voi trezi, mă voi sătura de înfățișarea Ta.