Psalm 69 | King James Version

King James Version

1 To the chief Musician upon Shoshannim, A Psalm of David. Save me, O God; for the waters are come in unto my soul. 2 I sink in deep mire, where there is no standing: I am come into deep waters, where the floods overflow me. 3 I am weary of my crying: my throat is dried: mine eyes fail while I wait for my God. 4 They that hate me without a cause are more than the hairs of mine head: they that would destroy me, being mine enemies wrongfully, are mighty: then I restored that which I took not away. 5 O God, thou knowest my foolishness; and my sins are not hid from thee. 6 Let not them that wait on thee, O Lord GOD of hosts, be ashamed for my sake: let not those that seek thee be confounded for my sake, O God of Israel. 7 Because for thy sake I have borne reproach; shame hath covered my face. 8 I am become a stranger unto my brethren, and an alien unto my mother' children. 9 For the zeal of thine house hath eaten me up; and the reproaches of them that reproached thee are fallen upon me. 10 When I wept, and chastened my soul with fasting, that was to my reproach. 11 I made sackcloth also my garment; and I became a proverb to them. 12 They that sit in the gate speak against me; and I was the song of the drunkards. 13 But as for me, my prayer is unto thee, O LORD, in an acceptable time: O God, in the multitude of thy mercy hear me, in the truth of thy salvation. 14 Deliver me out of the mire, and let me not sink: let me be delivered from them that hate me, and out of the deep waters. 15 Let not the waterflood overflow me, neither let the deep swallow me up, and let not the pit shut her mouth upon me. 16 Hear me, O LORD; for thy lovingkindness is good: turn unto me according to the multitude of thy tender mercies. 17 And hide not thy face from thy servant; for I am in trouble: hear me speedily. 18 Draw nigh unto my soul, and redeem it: deliver me because of mine enemies. 19 Thou hast known my reproach, and my shame, and my dishonour: mine adversaries are all before thee. 20 Reproach hath broken my heart; and I am full of heaviness: and I looked for some to take pity, but there was none; and for comforters, but I found none. 21 They gave me also gall for my meat; and in my thirst they gave me vinegar to drink. 22 Let their table become a snare before them: and that which should have been for their welfare, let it become a trap. 23 Let their eyes be darkened, that they see not; and make their loins continually to shake. 24 Pour out thine indignation upon them, and let thy wrathful anger take hold of them. 25 Let their habitation be desolate; and let none dwell in their tents. 26 For they persecute him whom thou hast smitten; and they talk to the grief of those whom thou hast wounded. 27 Add iniquity unto their iniquity: and let them not come into thy righteousness. 28 Let them be blotted out of the book of the living, and not be written with the righteous. 29 But I am poor and sorrowful: let thy salvation, O God, set me up on high. 30 I will praise the name of God with a song, and will magnify him with thanksgiving. 31 This also shall please the LORD better than an ox or bullock that hath horns and hoofs. 32 The humble shall see this, and be glad: and your heart shall live that seek God. 33 For the LORD heareth the poor, and despiseth not his prisoners. 34 Let the heaven and earth praise him, the seas, and every thing that moveth therein. 35 For God will save Zion, and will build the cities of Judah: that they may dwell there, and have it in possession. 36 The seed also of his servants shall inherit it: and they that love his name shall dwell therein.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.

1 Izbăvește‑mă, Dumnezeule, căci mi‑au ajuns apele până la gât. 2 Mă afund în mlaștina cea adâncă, nu mai găsesc loc tare. Intru în adâncurile apelor și se revarsă peste mine șuvoiul. 3 Am obosit strigând, mi s‑a uscat gâtul. Mi se topesc ochii așteptându‑L pe Dumnezeul meu. 4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai numeroși decât perii capului meu. Mulți sunt cei ce vor să mă piardă, dușmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.^[1] 5 Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia, și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse. 6 Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine, DOAMNE, Stăpânul Oștirilor. Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel. 7 Căci din cauza Ta port eu disprețul, și rușinea mi‑a acoperit fața. 8 Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. 9 Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea. 10 Plâng în timp ce postesc, și ei mă disprețuiesc. 11 Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea, devin pentru ei un proverb. 12 Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine; am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare. 13 Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, DOAMNE, pentru vremea bunăvoinței Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură! 14 Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei! 15 Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii! 16 DOAMNE, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună^[2]! După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine! 17 Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde‑mi degrabă! 18 Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l! Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă! 19 Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte; toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta. 20 Disprețul mi‑a frânt inima, mi‑a îmbolnăvit‑o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu găsesc niciunul. 21 Ci ei îmi pun fiere în mâncare, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet. 22 Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă, iar bunăstarea – într‑un laț! 23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Să li se clatine mereu coapsele! 24 Varsă‑Ți furia peste ei și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă! 25 Fie‑le locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! 26 Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor răniți de Tine. 27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și fă să nu ajungă la dreptatea Ta! 28 Șterge‑i din Cartea celor vii și nu‑i scrie alături de cei drepți! 29 Eu însă sunt necăjit și îndurerat. Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într‑un loc înalt! 30 Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu și‑L voi mări cu mulțumiri! 31 Acest lucru va fi mai plăcut DOMNULUI decât un bou, decât un taur cu coarne și copite. 32 Cei necăjiți văd și se bucură. Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu, 33 căci DOMNUL îi ascultă pe cei nevoiași și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui. 34 Să‑L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele, 35 căci Dumnezeu va izbăvi Sionul și va construi cetățile lui Iuda! Ei vor locui acolo și le vor moșteni; 36 sămânța robilor Săi le va moșteni și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.