1To the chief Musician, Maschil, for the sons of Korah. As the hart panteth after the water brooks, so panteth my soul after thee, O God.2My soul thirsteth for God, for the living God: when shall I come and appear before God?3My tears have been my meat day and night, while they continually say unto me, Where is thy God?4When I remember these things , I pour out my soul in me: for I had gone with the multitude, I went with them to the house of God, with the voice of joy and praise, with a multitude that kept holyday.5Why art thou cast down, O my soul? and why art thou disquieted in me? hope thou in God: for I shall yet praise him for the help of his countenance.6O my God, my soul is cast down within me: therefore will I remember thee from the land of Jordan, and of the Hermonites, from the hill Mizar.7Deep calleth unto deep at the noise of thy waterspouts: all thy waves and thy billows are gone over me.8Yet the LORD will command his lovingkindness in the daytime, and in the night his song shall be with me, and my prayer unto the God of my life.9I will say unto God my rock, Why hast thou forgotten me? why go I mourning because of the oppression of the enemy?10As with a sword in my bones, mine enemies reproach me; while they say daily unto me, Where is thy God?11Why art thou cast down, O my soul? and why art thou disquieted within me? hope thou in God: for I shall yet praise him, who is the health of my countenance, and my God.
1Cum tânjește cerbul după izvoarele de apă, așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule![1] (Ps 32:1)2Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?3Lacrimile‑mi sunt hrană zi și noapte, când toată ziua mi se spune: „Unde este Dumnezeul tău?“4Mi se întristează sufletul când îmi aduc aminte cum treceam prin mulțime, mergând spre Casa lui Dumnezeu,[2] în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire ale mulțimii aflate la sărbătoare.5Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi pentru izbăvirile Lui.6Dumnezeul meu, sufletul meu se mâhnește înăuntrul meu; de aceea îmi amintesc de Tine, din țara Iordanului, înălțimile Hermonului, din muntele Mițar.7La vuietul cascadelor Tale, un adânc cheamă un alt adânc. Toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine.8Ziua, DOMNUL îmi face parte de îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea Lui și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.9Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m‑ai uitat? De ce să umblu întristat, asuprit de dușman?“10Ca zdrobirea oaselor este batjocura prigonitorilor mei, când îmi zic toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“11Suflete al meu, de ce te mâhnești și de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi pentru izbăvirea mea și pentru că este Dumnezeul meu!