Psalm 31 | King James Version

King James Version

1 To the chief Musician, A Psalm of David. In thee, O LORD, do I put my trust; let me never be ashamed: deliver me in thy righteousness. 2 Bow down thine ear to me; deliver me speedily: be thou my strong rock, for an house of defence to save me. 3 For thou art my rock and my fortress; therefore for thy name' sake lead me, and guide me. 4 Pull me out of the net that they have laid privily for me: for thou art my strength. 5 Into thine hand I commit my spirit: thou hast redeemed me, O LORD God of truth. 6 I have hated them that regard lying vanities: but I trust in the LORD. 7 I will be glad and rejoice in thy mercy: for thou hast considered my trouble; thou hast known my soul in adversities; 8 And hast not shut me up into the hand of the enemy: thou hast set my feet in a large room. 9 Have mercy upon me, O LORD, for I am in trouble: mine eye is consumed with grief, yea , my soul and my belly. 10 For my life is spent with grief, and my years with sighing: my strength faileth because of mine iniquity, and my bones are consumed. 11 I was a reproach among all mine enemies, but especially among my neighbours, and a fear to mine acquaintance: they that did see me without fled from me. 12 I am forgotten as a dead man out of mind: I am like a broken vessel. 13 For I have heard the slander of many: fear was on every side: while they took counsel together against me, they devised to take away my life. 14 But I trusted in thee, O LORD: I said, Thou art my God. 15 My times are in thy hand: deliver me from the hand of mine enemies, and from them that persecute me. 16 Make thy face to shine upon thy servant: save me for thy mercies'sake. 17 Let me not be ashamed, O LORD; for I have called upon thee: let the wicked be ashamed, and let them be silent in the grave. 18 Let the lying lips be put to silence; which speak grievous things proudly and contemptuously against the righteous. 19 Oh how great is thy goodness, which thou hast laid up for them that fear thee; which thou hast wrought for them that trust in thee before the sons of men! 20 Thou shalt hide them in the secret of thy presence from the pride of man: thou shalt keep them secretly in a pavilion from the strife of tongues. 21 Blessed be the LORD: for he hath shewed me his marvellous kindness in a strong city. 22 For I said in my haste, I am cut off from before thine eyes: nevertheless thou heardest the voice of my supplications when I cried unto thee. 23 O love the LORD, all ye his saints: for the LORD preserveth the faithful, and plentifully rewardeth the proud doer. 24 Be of good courage, and he shall strengthen your heart, all ye that hope in the LORD.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! În dreptatea Ta, izbăvește‑mă! 2 Pleacă‑Ți urechea spre mine și scapă‑mă degrabă. Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit. 3 Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău. 4 Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins, căci Tu ești refugiul meu. 5 În mâinile Tale îmi încredințez duhul! Tu m‑ai răscumpărat, DOAMNE, Dumnezeul adevărului. 6 Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți, dar mă încred în DOMNUL. 7 Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta, fiindcă mi‑ai văzut suferința și ai cunoscut necazul sufletului meu. 8 Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului, ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg. 9 Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE, căci sunt în strâmtorare. De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul. 10 Îmi sfârșesc viața în durere, și anii în întristare. Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele, iar oasele mi se prăpădesc. 11 Din cauza tuturor împotrivitorilor mei am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei și de groază pentru cunoscuții mei. Cei ce mă văd pe drum fug de mine. 12 Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort; am ajuns ca un vas spart. 13 Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur. Când se sfătuiesc împreună împotriva mea, ei plănuiesc să‑mi ia viața. 14 Dar eu mă‑ncred în Tine, DOAMNE, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“. 15 Timpul meu^[1] este în mâna Ta; scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei! 16 Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău! Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta! 17 DOAMNE, să nu fiu dat de rușine căci pe Tine Te chem. Să fie dați de rușine cei răi! Să se coboare tăcuți în Locuința Morților! 18 Să fie amuțite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie și dispreț împotriva celui drept. 19 Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine, înaintea fiilor omului. 20 Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale de uneltirile omului; îi adăpostești în colibă de cearta limbilor. 21 Binecuvântat să fie DOMNUL, căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine când eram într‑o cetate asediată. 22 M‑am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele, când am strigat după ajutor către Tine. 23 Iubiți‑L pe DOMNUL, toți sfinții Lui, DOMNUL păzește pe cei credincioși, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine. 24 Fiți tari și încurajați‑vă inimile, toți cei ce nădăjduiți în DOMNUL.