Matthew 15 | King James Version

King James Version

1 Then came to Jesus scribes and Pharisees, which were of Jerusalem, saying, 2 Why do thy disciples transgress the tradition of the elders? for they wash not their hands when they eat bread. 3 But he answered and said unto them, Why do ye also transgress the commandment of God by your tradition? 4 For God commanded, saying, Honour thy father and mother: and, He that curseth father or mother, let him die the death. 5 But ye say, Whosoever shall say to his father or his mother, It is a gift, by whatsoever thou mightest be profited by me; 6 And honour not his father or his mother, he shall be free. Thus have ye made the commandment of God of none effect by your tradition. 7 Ye hypocrites, well did Esaias prophesy of you, saying, 8 This people draweth nigh unto me with their mouth, and honoureth me with their lips; but their heart is far from me. 9 But in vain they do worship me, teaching for doctrines the commandments of men. 10 And he called the multitude, and said unto them, Hear, and understand: 11 Not that which goeth into the mouth defileth a man; but that which cometh out of the mouth, this defileth a man. 12 Then came his disciples, and said unto him, Knowest thou that the Pharisees were offended, after they heard this saying? 13 But he answered and said, Every plant, which my heavenly Father hath not planted, shall be rooted up. 14 Let them alone: they be blind leaders of the blind. And if the blind lead the blind, both shall fall into the ditch. 15 Then answered Peter and said unto him, Declare unto us this parable. 16 And Jesus said, Are ye also yet without understanding? 17 Do not ye yet understand, that whatsoever entereth in at the mouth goeth into the belly, and is cast out into the draught? 18 But those things which proceed out of the mouth come forth from the heart; and they defile the man. 19 For out of the heart proceed evil thoughts, murders, adulteries, fornications, thefts, false witness, blasphemies: 20 These are the things which defile a man: but to eat with unwashen hands defileth not a man. 21 Then Jesus went thence, and departed into the coasts of Tyre and Sidon. 22 And, behold, a woman of Canaan came out of the same coasts, and cried unto him, saying, Have mercy on me, O Lord, thou Son of David; my daughter is grievously vexed with a devil. 23 But he answered her not a word. And his disciples came and besought him, saying, Send her away; for she crieth after us. 24 But he answered and said, I am not sent but unto the lost sheep of the house of Israel. 25 Then came she and worshipped him, saying, Lord, help me. 26 But he answered and said, It is not meet to take the children's bread, and to cast it to dogs. 27 And she said, Truth, Lord: yet the dogs eat of the crumbs which fall from their masters' table. 28 Then Jesus answered and said unto her, O woman, great is thy faith: be it unto thee even as thou wilt. And her daughter was made whole from that very hour. 29 And Jesus departed from thence, and came nigh unto the sea of Galilee; and went up into a mountain, and sat down there. 30 And great multitudes came unto him, having with them those that were lame, blind, dumb, maimed, and many others, and cast them down at Jesus' feet; and he healed them: 31 Insomuch that the multitude wondered, when they saw the dumb to speak, the maimed to be whole, the lame to walk, and the blind to see: and they glorified the God of Israel. 32 Then Jesus called his disciples unto him, and said, I have compassion on the multitude, because they continue with me now three days, and have nothing to eat: and I will not send them away fasting, lest they faint in the way. 33 And his disciples say unto him, Whence should we have so much bread in the wilderness, as to fill so great a multitude? 34 And Jesus saith unto them, How many loaves have ye? And they said, Seven, and a few little fishes. 35 And he commanded the multitude to sit down on the ground. 36 And he took the seven loaves and the fishes, and gave thanks, and brake them, and gave to his disciples, and the disciples to the multitude. 37 And they did all eat, and were filled: and they took up of the broken meat that was left seven baskets full. 38 And they that did eat were four thousand men, beside women and children. 39 And he sent away the multitude, and took ship, and came into the coasts of Magdala,

Noua Traducere Românească

from Biblica

Isus și tradiția bătrânilor

1 Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s‑au apropiat de Isus^[1], zicând: (Mr 7:1) 2 – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor^[2]? Căci ei nu‑și spală mâinile înainte să mănânce pâine. 3 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? 4 Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“^[3] și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“^[4]. (Ex 20:12; Ex 21:17; Le 20:9; De 5:16)

Ex 20:12Ex 21:17Le 20:9De 5:16

5 Însă voi ziceți: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu», 6 acela nu mai este dator să‑și cinstească tatăl sau mama.“^[5] Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră. (Mr 7:11) 7 Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis: 8 „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! 9 Degeaba însă Mi se închină ei, dând^[6] ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“^[7] (Isa 29:13)

Lucrurile care îl întinează pe om

10 Isus a chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți! 11 Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“ 12 Atunci ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – Știi că fariseii s‑au poticnit când au auzit aceste cuvinte? 13 Isus, răspunzând, a zis: – Orice plantă pe care nu a sădit‑o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. 14 Lăsați‑i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă. 15 Petru, răspunzând, I‑a zis: – Explică‑ne pilda aceasta! 16 Isus a zis: – Și voi sunteți încă fără pricepere? 17 Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, iar apoi este dat afară în latrină? 18 Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om. 19 Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile^[8], furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile. 20 Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu‑l întinează pe om.

Credința canaanitei

21 Isus S‑a retras de acolo și S‑a dus în părțile Tyrului și ale Sidonului. (Mr 7:24) 22 Și iată că o femeie canaanită, venind din hotarele acelea, striga, zicând: – Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată cumplit de un demon! 23 Isus nu i‑a răspuns niciun cuvânt. Ucenicii s‑au apropiat și L‑au rugat, zicând: – Ajut‑o și las‑o să plece, căci strigă după noi. 24 El însă, răspunzând, a zis: – Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel. 25 Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, ajută‑mă! 26 Isus, răspunzând, a zis: – Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței. 27 Însă ea a zis: – Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28 Atunci Isus, răspunzând, i‑a zis: – O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești. Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mulți oameni bolnavi

29 Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S‑a așezat acolo. (Mr 7:31) 30 Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. Ei i‑au așezat la picioarele Lui, iar El i‑a vindecat, 31 astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L‑au slăvit pe Dumnezeul lui Israel.

Isus hrănește peste patru mii de oameni

32 Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: – Mi‑e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce. Nu vreau să‑i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum. (Mr 8:1) 33 Ucenicii I‑au zis: – De unde să luăm atâtea pâini în pustia aceasta, ca să săturăm atâta mulțime?! 34 Isus i‑a întrebat: – Câte pâini aveți? Ei au zis: – Șapte…și câțiva pești. 35 Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ, 36 Isus a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au împărțit mulțimilor. 37 Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39 După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat în barcă și S‑a dus în hotarele Magadanului^[9]. (Mr 8:10)