Judges 19 | King James Version

King James Version

1 And it came to pass in those days, when there was no king in Israel, that there was a certain Levite sojourning on the side of mount Ephraim, who took to him a concubine out of Bethlehemjudah. 2 And his concubine played the whore against him, and went away from him unto her father' house to Bethlehemjudah, and was there four whole months. 3 And her husband arose, and went after her, to speak friendly unto her, and to bring her again, having his servant with him, and a couple of asses: and she brought him into her father' house: and when the father of the damsel saw him, he rejoiced to meet him. 4 And his father in law, the damsel' father, retained him; and he abode with him three days: so they did eat and drink, and lodged there. 5 And it came to pass on the fourth day, when they arose early in the morning, that he rose up to depart: and the damsel' father said unto his son in law, Comfort thine heart with a morsel of bread, and afterward go your way. 6 And they sat down, and did eat and drink both of them together: for the damsel' father had said unto the man, Be content, I pray thee, and tarry all night, and let thine heart be merry. 7 And when the man rose up to depart, his father in law urged him: therefore he lodged there again. 8 And he arose early in the morning on the fifth day to depart: and the damsel' father said, Comfort thine heart, I pray thee. And they tarried until afternoon, and they did eat both of them. 9 And when the man rose up to depart, he, and his concubine, and his servant, his father in law, the damsel' father, said unto him, Behold, now the day draweth toward evening, I pray you tarry all night: behold, the day groweth to an end, lodge here, that thine heart may be merry; and to morrow get you early on your way, that thou mayest go home. 10 But the man would not tarry that night, but he rose up and departed, and came over against Jebus, which is Jerusalem; and there were with him two asses saddled, his concubine also was with him. 11 And when they were by Jebus, the day was far spent; and the servant said unto his master, Come, I pray thee, and let us turn in into this city of the Jebusites, and lodge in it. 12 And his master said unto him, We will not turn aside hither into the city of a stranger, that is not of the children of Israel; we will pass over to Gibeah. 13 And he said unto his servant, Come, and let us draw near to one of these places to lodge all night, in Gibeah, or in Ramah. 14 And they passed on and went their way; and the sun went down upon them when they were by Gibeah, which belongeth to Benjamin. 15 And they turned aside thither, to go in and to lodge in Gibeah: and when he went in, he sat him down in a street of the city: for there was no man that took them into his house to lodging. 16 And, behold, there came an old man from his work out of the field at even, which was also of mount Ephraim; and he sojourned in Gibeah: but the men of the place were Benjamites. 17 And when he had lifted up his eyes, he saw a wayfaring man in the street of the city: and the old man said, Whither goest thou? and whence comest thou? 18 And he said unto him, We are passing from Bethlehemjudah toward the side of mount Ephraim; from thence am I: and I went to Bethlehemjudah, but I am now going to the house of the LORD; and there is no man that receiveth me to house. 19 Yet there is both straw and provender for our asses; and there is bread and wine also for me, and for thy handmaid, and for the young man which is with thy servants: there is no want of any thing. 20 And the old man said, Peace be with thee; howsoever let all thy wants lie upon me; only lodge not in the street. 21 So he brought him into his house, and gave provender unto the asses: and they washed their feet, and did eat and drink. 22 Now as they were making their hearts merry, behold, the men of the city, certain sons of Belial, beset the house round about, and beat at the door, and spake to the master of the house, the old man, saying, Bring forth the man that came into thine house, that we may know him. 23 And the man, the master of the house, went out unto them, and said unto them, Nay, my brethren, nay , I pray you, do not so wickedly; seeing that this man is come into mine house, do not this folly. 24 Behold, here is my daughter a maiden, and his concubine; them I will bring out now, and humble ye them, and do with them what seemeth good unto you: but unto this man do not so vile a thing. 25 But the men would not hearken to him: so the man took his concubine, and brought her forth unto them; and they knew her, and abused her all the night until the morning: and when the day began to spring, they let her go. 26 Then came the woman in the dawning of the day, and fell down at the door of the man' house where her lord was , till it was light. 27 And her lord rose up in the morning, and opened the doors of the house, and went out to go his way: and, behold, the woman his concubine was fallen down at the door of the house, and her hands were upon the threshold. 28 And he said unto her, Up, and let us be going. But none answered. Then the man took her up upon an ass, and the man rose up, and gat him unto his place. 29 And when he was come into his house, he took a knife, and laid hold on his concubine, and divided her, together with her bones, into twelve pieces, and sent her into all the coasts of Israel. 30 And it was so, that all that saw it said, There was no such deed done nor seen from the day that the children of Israel came up out of the land of Egypt unto this day: consider of it, take advice, and speak your minds .

Noua Traducere Românească

from Biblica

Un levit și țiitoarea lui

1 În zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim își luase o țiitoare din Betleemul lui Iuda. 2 Dar țiitoarea s‑a mâniat pe el și s‑a întors la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3 Soțul ei s‑a ridicat și s‑a dus la ea ca să‑i vorbească pe placul inimii ei și s‑o aducă înapoi. Era însoțit de slujitorul său și de o pereche de măgari. Ea l‑a adus în locuința tatălui ei, iar tatăl fetei l‑a primit cu bucurie când l‑a văzut. 4 Socrul său, tatăl fetei, l‑a reținut și astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut și au înnoptat acolo. 5 În a patra zi, s‑au sculat dis‑de‑dimineață și s‑au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veți pleca!“ 6 Astfel, ei au rămas, au mâncat și au băut din nou împreună. Tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Te rog, binevoiește să înnoptezi aici și înveselește‑ți inima!“ 7 Bărbatul se sculase să plece, dar socrul său l‑a convins să rămână. Astfel, el s‑a întors și a înnoptat din nou acolo. 8 În a cincea zi, s‑a sculat dis‑de‑dimineață ca să plece, dar tatăl fetei a zis: „Te rog, întărește‑ți inima și mai rămâneți la mine până la miezul zilei!“ Și au mâncat amândoi. 9 După aceea bărbatul s‑a ridicat ca să plece împreună cu slujitorul și cu țiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i‑a zis: „Iată, ziua aproape a trecut; se apropie seara! Te rog, înnoptează aici! Iată, ziua este pe sfârșite! Înnoptează aici, te rog, și înveselește‑ți inima! Mâine te vei scula dis‑de‑dimineață ca să pornești la drum și te vei duce acasă.“ 10 Dar bărbatul n‑a vrut să mai înnopteze acolo, ci s‑a ridicat și a plecat. El a ajuns până în dreptul Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea sa. 11 Când erau aproape de Iebus, nu mai era mult din ziuă. Slujitorul i‑a zis stăpânului său: – Vino, te rog, să ne abatem spre cetatea acestor iebusiți ca să înnoptăm acolo. 12 Dar stăpânul lui i‑a răspuns: – Nu ne vom abate spre o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt dintre fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghiva. Apoi i‑a zis slujitorului său: 13 – Vino să ne apropiem de unul din aceste locuri și să înnoptăm în Ghiva sau în Rama. 14 Și au plecat mai departe. Când erau aproape de Ghiva, care aparține de Beniamin, soarele apunea. 15 Ei s‑au îndreptat într-acolo, ca să intre și să înnopteze în Ghiva. Au intrat și s‑au oprit în piața cetății, dar nimeni nu i‑a invitat acasă ca să rămână peste noapte. 16 Iată totuși că un bătrân se întorcea seara de la lucrul câmpului. Bărbatul era din muntele lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva. Oamenii din acel loc erau beniamiți. 17 Când și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății, bătrânul i‑a zis: – Încotro mergi și de unde vii? 18 El i‑a răspuns: – Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa DOMNULUI^[1]. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui, (Jud 18:31) 19 deși avem paie și nutreț pentru măgarii noștri, avem pâine și vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu robii tăi, așa că nu ne lipsește nimic. 20 Bătrânul i‑a zis: – Fii liniștit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piață. 21 I‑a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Apoi și‑au spălat picioarele, au mâncat și au băut. 22 În timp ce‑și înveseleau ei inimile, iată că niște oameni din cetate, niște bărbați, fii ai lui Belial^[2], au înconjurat casa și au bătut la ușă. Ei l‑au strigat pe bătrân, stăpânul casei, zicând: – Scoate‑l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem^[3]! (2Co 6:15) 23 Bătrânul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le‑a răspuns: – Fraților, vă rog, nu fiți răi. Omul acesta a venit în casa mea. Nu săvârșiți spurcăciunea aceasta! 24 Iată, am o fiică fecioară, iar el are o țiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele. Înjosiți‑le și faceți‑le ce credeți că este bine^[4], dar nu săvârșiți un lucru atât de spurcat cu acest om! 25 Oamenii însă n‑au vrut să‑l asculte. Atunci călătorul și‑a înșfăcat țiitoarea și le‑a scos‑o afară. Ei au necinstit‑o^[5] și au abuzat de ea toată noaptea, până dimineața. Apoi, când s‑au ivit zorii, au lăsat‑o să plece. 26 La ivirea zorilor, femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei, rămânând acolo până când s‑a luminat bine de ziuă. 27 Dimineața, stăpânul ei s‑a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit să‑și continue drumul. Și iată că femeia, țiitoarea sa, era întinsă lângă ușa casei, având mâinile pe prag. 28 El i‑a zis: „Ridică‑te și hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat către casă. 29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, și‑a apucat țiitoarea și a tăiat‑o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți pe care le‑a trimis în tot teritoriul lui Israel. 30 Toți cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din țara Egiptului și până în ziua aceasta. Luați aminte asupra acestei fapte, sfătuiți‑vă și spuneți ce‑i de făcut!“